111 matches
-
cu placheta „Pornire în timp”. În prezent lucrează la redactarea „Jurnalului omului de cultură bucovinean Lecca Morariu, în colaborare cu dr. Liviu Papuc din Iași. 287 ÎNCEPUTUL Vezi, mamă, au înflorit mușcatele în glastră și‐obrazul lunii e parcă de ivoriu dă‐mi mâna ca să pot ieși din mine - îmi caută o fată chipul pe geamul din fereastră. De ce mă‐neacă, oare, plânsul ca o imensă bucurie? Mă simt de parcă‐aș fi un pui de rândunică ce caută să zboare cu
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
arta de a se îmbrăca până la prețiozitate. Purta haine de tăietură clasică din stofă englezească, mănuși tot englezești, guler răsfrânt (Take Ionescu) chiar pe arșița cea mai mare, ghetre albe, monoclu cu șnur și baston de trestie ou miner de ivoriu. De când îl știu exala din făptura lui o ușoară mireasmă de paciuli. Când Mihaela îl zări, i-am surprins pe față o mirare, ceea oe însemna că i-a făcut o bună impresie. Nu-i vorbă, și tata o plăcu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
epuizat, stătea tolănit pe bancheta din spate. Încercând cu neîndemânare să-și refacă ținuta, aceasta se certa cu Vaughan și cu blonda indolentă de lângă mine. Sperma lui Vaughan îi curgea de pe coapsa stângă pe vinilinul negru al banchetei. Picăturile de ivoriu alunecară în căutarea celei mai mari adâncituri spre sulcul central al banchetei. Am ieșit din mașină și le-am plătit pe femei. După ce plecară, purtându-și vaginele grele înapoi în piațetele iluminate cu neon, am așteptat lângă mașină. Vaughan se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
apropiat Încordați. Nu ne venea să credem ochilor. La picioarele noastre se afla o făptură stranie, cu ochii extrem de mari, de un albastru intens, fosforescent, cu un chip luminos, pudrat parcă de un polen din cel mai fin, cu reflex ivoriu. Un păr sideral, galbenviu, Încovoiat În inele subțiri, Îi Încadra fața. Mâinile și picioarele prelungi, firave și moi, păreau de lână trandafirie. Dinspre umeri se iveau două aripi mari, nemaivăzut de mari, de un alb transparent, sticlos. Aripile (dintre care
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Și atunci furtuna mândră desrădăcinat-a marea. Ea svîrlea frunți de talazuri către stelele-arzătoare, Ridica sloiuri de ghiață, le-arunca în șanț de nori Vrând să spargă cu ci cerul. - Într-un colț de cer e vară Și pe scările de-ivoriu unii dintre zei coboară - Strălucea-n noaptea bătrână fețele ca palizi sori. {EminescuOpIV 144} Prin a valurilor vaet, prin a norilor strigare, Deschidea portale-albastre mândra și bătrâna mare. Desfăcu apele-n două Dumnezeilor călări Și la țărm cu stînce rupte
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de Serkis de harem, de emulsiuni de crin de cașmir, de loțiuni de apă de fragi și de soc pentru ten și lângă niște mici butelii umplute cu soluții de tuș și cu apă de trandafiri pentru ochi, instrumente de ivoriu, nacru, oțel și argint erau Împrăștiate, risipite Împreună cu niște periuțe de lucernă pentru gingii; pense, foarfeci, perii de baie, estompe, crepoane și pufuri, baghete pentru scărpinat, alunițe artificiale și pile. El mânuia tot acest calabalâc...1 Decorul care absoarbe toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
din ea sunt superioare vieții intelectuale și morale din perioadele clasice, tot astfel cum „o femeie mai coaptă, folosind toate artificiile unei cochetării savante, În fața unei mese de toaletă pline de sticle cu parfumuri și de farduri, de perii de ivoriu și pensete de oțel”, este superioară „unei fete tinere ce nu folosește alt produs cosmetic decât apa din lighean”. Cât despre depravare, aceasta este „o dovadă de măreție”. Căci „depravarea, adică Îndepărtarea de tipul normal, nu poate fi Întâlnită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
vânzare Paradisul!, București, 1963; Într-o seară de toamnă. Chemări, București, 1963; Elev în clasa întâia, București, 1964; Pozne și întâmplări, cu ilustrații de Lena Constante, București, 1964; Schițe vesele, București, 1965; Peștera, București, 1966; Pirpiric, București, 1966; Fluturele de ivoriu, București, 1967; Însemnările lui Pandele, București, 1967; Fluturele beat, București, 1969; Gheizerul înghețat, București, 1969; La vorbitor, București, 1969; Aventurile Tapirului, București, 1970; Acte și antracte, București, 1971; Păcală, București, 1971; Șoimul rănit, București, 1971; Lumea fără adjective, București, 1972
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290198_a_291527]
-
și pe parnasienii noștri. Pietrele sînt, negreșit, decorative, smălțuiesc versul, dar gustul ornamentației (foarte pronunțat la Bolintineanu) traduce și un simț mai adînc al materiei În formele ei pure. Între ele, rubinul, diamantul, porfirul sînt cele mai răspîndite. Vin, apoi, ivoriul, aurul, cristalul, porțelanul dalb și alte materii prelucrate, cum ar fi cupa În care rîde „vinul cu spume-mbălsămite”... Nu lipsesc coloanele, bolțile „poleite d-aur și rubin” și, Încă o dată, stîlpii de porfir, umerii Îmbrăcați În diamante. Un corp, o
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
plăcut, ușor” (N-aude, n-avede, n-a Greul Pămîntului). Rumenirea nu trebuie, așadar, să fie prea puternică. Ca să rămînă În nota inocenței, trebuie să fie ușoară, plăcută, rareori fața se Împurpură („la aceste vorbe, pe frumoasa-i față / purpura-n ivoriu noată, se răsfață / rîură senin”): numai În momente de mare emoție, cum este aceea descrisă În Hial (Florile Bosforului). Cum se Împacă, totuși, figura inocentei, cu răsfățul, dorința aceea grăbită să atingă pragul de sus al desfătării ce se observă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
picioare, lăsînd restul de aproximativ cincizeci coloanei vertebrale. De această coloană vertebrală - pe mai puțin de o treime din lungimea ei - era atașat puternicul coș circular al coastelor, care-i închidea cîndva organele vitale. După mine, acest uriaș sipet de ivoriu, cu lunga și neîntrerupta șiră ce se întindea în linie dreaptă, pînă departe, semăna izbitor cu coca unei mari nave proaspăt așezată pe o cală de construcție, cînd doar vreo douăzeci dintre crivacele ei golașe sînt fixate, iar chila nu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]