981 matches
-
contradictorii Îi asalta sufletul său atât de Încercat. După ce a trecut peste momentele, zilele și anii În care moartea i se părea a fi la doi pași și chiar se Împăcase cu ideea morții ca o pedeapsă ori ca o izbăvire și după ce Înviase din morți cu ajutorul celor doi Îngeri pământeni, așa cum avea să-i numească toată viața sa, ajuns la cinci decenii și jumătate privea cu nostalgie cum galbenul-pal și ruginiul câștiga teren asupra verdelui-umbros și confereau pădurii domnești o
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
ești un om mort. Și închide telefonul. E ora 18.20. Pe măsură ce ziua se apropie de noapte, moralul lui Lionel basculează tot mai des dintr-o extremă în alta. Pe de o parte, se bucură că vine miezul nopții - pragul izbăvirii lui. Pe de altă parte, cu cât se apropie de miezul nopții, sosirea Doamnei e tot mai iminentă. Începe să-l doară spatele de când stă nemișcat în scaunul cu spătar, privind când spre ușă, când spre balcon. Dinspre ușă se
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
profan către cel sacru, amplifică sentimentele copilei față de biserica părăsită, abandonată, aflată în degradare ca și construcție, însă, care, chiar așa, nu este lipsită de cinstirea cuvenită sfințeniei sale, creștinii satului, privind la ea rugători, cu credință și speranță în izbăvirea ei și a lor. Sentimentele copilei sunt tulburătoare: „Mi s-a părut că în interiorul sumbru și rece din biserică era cineva nevăzut care plângea... Plângea neauzit, dar foarte simțit. Plângeau, cu acel cineva împreună și chipurile de pe icoanele rămase pe
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ieșit fără să se uite înapoi... Liniștea s-a așternut ca un lințoliu, spartă arar de câte un zgomot produs în crâșmă sau în curte... Lui Hliboceanu îi țiuiau urechile de atâta liniște... Îi aștepta pe cărăuși ca pe o izbăvire. Prin minte îi umblau gânduri și gânduri, dar toate sfârșeau cu întrebarea: „Cine sunt cei ce ne-au așteptat și m-au lovit?... Numai că știau pas cu pas toate drumurile noastre. Mai știau apoi că vinerea seara eu port
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
aceluiași Fănuș Neagu - aflăm mai încolo - "reflecției nu i se prea dă nas să se obrăznicească". O frază despre Liliecii sorescieni atinge, în neîndemânarea ei, culmea: "La Lilieci e o carte tânără, echivalentul răzbirii la niște izvoare mult căutate, al izbăvirii de existențialemele cam prea lesnicioase câteodată, produse ale unui mod de meditare ce amenința să devină tic." (p. 65). Iar dacă un peisaj "se brobonează cu dramele învăluite pe care le-a adăpostit" (p. 75), "dispoziția, de sorginte romantică fără
Un critic caustic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9181_a_10506]
-
perspectivei ucigător-ironice, prin care sunt căutate și surprinse personajele, relațiile dintre ele, fondul lor uman demonizat, umil, inocent, cumva dostoievskian, cel al Înglodării În patimi și păcate mărunte, dar deopotrivă și cel al dorințelor grandioase dar inocente de Înălțare, de izbăvire prin politică, prin afaceri (adică prin bani, cît mai mulți bani), prin credință. E vorba În fond de o lume mică: cu puseurile ei atavice, cu zvîrcolirile ei caraghioase și nevinovate Într-o vreme În care toți par căzuți direct
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
tot felul de camarazi care au avut grijă să-i bage în cap o grămadă de alte prostii. Poezioare, spovedanii, convertiri, lepădări, rebotezări, zice Curistul, am auzit și eu povestioare berechet despre floarea intelectualității și alte alea, răbdare, posturi, rugăciune, izbăvire și ură, nu-i așa Părințele? Numai așa putea să le vină de hac, își dă seama Roja, adică pînă la urmă să devină unul de-al lor, un fel de infiltrat, corecționar, torționar sau cum naiba se spunea la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
n-o vei face, pe de altă parte. Dar tu nu te lăsai încă convins, Potaie, începuseși să visezi draci noaptea, să ai coșmaruri cu toate orașele țării, să te întrebi de ce tocmai tu trebuia să porți crucea pentru lina izbăvire a douăzeci și trei de milioane. Atunci ți-a picat fisa, nu puteau fi doi aleși, unul singur era îndeajuns, faptele mari ale istoriei s-au pus la cale întotdeauna de o singură minte îndrăzneață la lumina unei singure lumînări
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
m-am transformat într-un nesuferit, începu să se bîlbîie, eram prea nervos și trebuia să mă descarc, să-ți fie rușine că ai făcut din lăcașul ăsta sfînt o casă de toleranță. E adevărat, dar asta i-a adus izbăvirea, a fost doar un compromis minor. — Nu-ți dai seama ce ai pierdut nici acuma, se însuflețește Roja, o să fie a lui, și ce dacă e mai bătrîioară decît el, cîțiva ani nu sînt un capăt de țară, doi oameni
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
viața unui om, din care Antoniu făcuse aproape zece pagini de literatură. Acum, nici el nu-și explică de ce, vroia să-l mântuie pe Kawabata, cu această istorie care nu avea nici o legătură cu moartea lui. Povestea căpătase dimensiunile unei izbăviri, și bătrânul adormise ostenit de suferință, ferecând-o prin moarte, pentru totdeauna. Antoniu are În permanență o senzație emoțională de sufocare. A deschis ușa prin care aerul a năvălit aducând cu sine un miros de cocleală și, și-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o minune... Când eram mic, stăteam câteodată cu el în bucătărie și așteptam împreună. Miracolul nu se întâmpla însă niciodată, în nici un caz așa cum ni-l închipuiam și așa cum ne rugam să se-mplinească, sub forma unei grațieri, a deplinei izbăviri de suferință. Îmi amintesc că, atunci când s-a anunțat la radio explozia primei bombe atomice, a zis cu glas tare: „Poate că asta ar avea efect“. Dar la omul ăsta nu-și făcea efectul nici un purgativ: frustrarea și furia îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
clipe de răstriște, să aibă ce blestema pînă la ură împătimită cînd, cuprinsă de disperare, lăsîndu-se pradă bigotismului, cădea în genunchi pe cimentul Mitropoliei, mărturisind în gînd marele ei păcat, rugîndu-se lui Dumnezeu să o ierte, plătind adesea slujbe pentru izbăvire. Acum însă, văzîndu-l pe Săteanu cum o ține pe Doina în brațe, are un moment de o mare emoție interioară, ca atunci seara, cînd, descoperindu-l descumpănit în fața sa, cu buza sîngerîndu-i, în loc să-1 lovească cu palmele peste obraz, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
împotriva îmbogățirii ilicite la care el însuși recursese, pentru ca apoi s-o denunțe atât de virulent când o vedea practicată de alții. Poate că „cetățenii sunt dispuși să ierte lipsurile unui posibil mântuitor precum Vadim, dacă el le poate oferi izbăvirea economică pe un preț de nimic. În timpul campaniei sale electorale televizate din ajunul alegerilor prezidențiale din 10 decembrie (2000), Vadim le-a promis zecilor de mii de investitori la falimentarul Fond Național de Investiții că le va returna toți banii
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
cârpitura jumătății de braț schilod. Oare tot coșmar era mântuirea asta a lui? Poate era coșmarul purgatoriului, unde trupul trebuia să se abată, drept supremă caznă și suprem avertisment dat trupului păcătos, căci doar În grozăvia acelui loc sufletul, Înaintea izbăvirii sale, poate să‑și amintească de iad. O fi fost un coșmar, golgota trupului și a sufletului său, dacă n‑o fi fost chiar iadul, unde ajunsese trupul pentru a fi ars și sfârtecat, poate rugăciunea lui, cântarea‑i pioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și visase. Nu era învățat cu alcoolul și avusese, cu siguranță, viziuni. Se clătină și se așeză pe bordura trotuarului. Văzu, atunci, urmele actului său. Confirmarea îi luă mințile. O luă la întâmplare pe străzi, în neștire, în căutarea unei izbăviri. Se rezemă, ca un osândit, de un copac, încercând să găsească o scăpare, o speranță, un loc în care să mai trăiască o stare de bine. Negă realitatea de o mie de ori, cu o inconștiență dementă. Nu era adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
prinse degetele subțiri între palme și așteptă. Ea simți căldura mâinilor lui. Își privi brațele lipite de perete și știu că el e dincolo, foarte aproape. Auzi muzica, își imagină discul rotindu-se cu devotament, pentru a-i aduce ei izbăvirea, sufletul i se umplu de emoție și închise ochii fericită. Își dori, pe neașteptate, cu o forță nebună, să treacă dincolo. Împinse zidul cu toată puterea iar în clipa următoare, ca o flacără stârnită din nimic, inima îi zvâcni, cuprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu mintea golită de toate faptele îndoielnice ce-i apăsau cugetul, știe că interogatoriul lui a șters totul, a urnit balastul, a curățat creierul, e ca și cum ar fi gata, odată cu apariția zorilor, s-o pornească de la capăt și sentimentul de izbăvire ce-o copleșește pare să aibă în el ceva religios, în tot cazul îi amintește de postul Paștilor, când mama o trimitea pe ea și pe Elena la popă, să se mărturisească, era un preot bătrân, înțelept, nu le punea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
apropiați ai sufleorului-martir. S-a divagat până seara târziu despre reabilitarea românilor În fața Istoriei proprii și a Europei, despre Revoluție și mișcarea aștrilor și, nu În ultimul rând, despre Înălțarea prin jertfă a lui Eustațiu din cușca sufleorului pe crucea izbăvirii naționale. Vorbind de crucificare, preotul Își odihnea ochii obosiți pe gâtul lung, cu puține riduri, al Agathei, rămasă fără mângâieri și cu o rezervă de energie care Îl tulbura, cu atât mai mult cu cât vocația sa ecumenică, de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
obțină iertarea unui păcat îngrozitor, mai oribil decât toate pe care le săvârșise până atunci. Ea avea să-i înapoieze viața ei searbădă, goală și imposibilă, de bunăvoie, fără acordul lui. Avea s-o returneze fără regrete, dar numai după izbăvirea de păcatul cel mai îngrozitor. Și atunci ea i-a declarat părintelui că e vinovată de păcatul sinuciderii și că îi cere lui să intervină pentru ea, spre a putea fi iertată. Bine, dar ești încă în viață! Asta se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
tot felul de camarazi care au avut grijă să-i bage în cap o grămadă de alte prostii. Poezioare, spovedanii, convertiri, lepădări, rebotezări, zice Curistul, am auzit și eu povestioare berechet despre floarea intelectualității și alte alea, răbdare, posturi, rugăciune, izbăvire și ură, nu-i așa Părințele? Numai așa putea să le vină de hac, își dă seama Roja, adică pînă la urmă să devină unul de-al lor, un fel de infiltrat, corecționar, torționar sau cum naiba se spunea la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
n-o vei face, pe de altă parte. Dar tu nu te lăsai încă convins, Potaie, începuseși să visezi draci noaptea, să ai coșmaruri cu toate orașele țării, să te întrebi de ce tocmai tu trebuia să porți crucea pentru lina izbăvire a douăzeci și trei de milioane. Atunci ți-a picat fisa, nu puteau fi doi aleși, unul singur era îndeajuns, faptele mari ale istoriei s-au pus la cale întotdeauna de o singură minte îndrăzneață la lumina unei singure lumînări
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
m-am transformat într-un nesuferit, începu să se bîlbîie, eram prea nervos și trebuia să mă descarc, să-ți fie rușine că ai făcut din lăcașul ăsta sfînt o casă de toleranță. E adevărat, dar asta i-a adus izbăvirea, a fost doar un compromis minor. — Nu-ți dai seama ce ai pierdut nici acuma, se însuflețește Roja, o să fie a lui, și ce dacă e mai bătrîioară decît el, cîțiva ani nu sînt un capăt de țară, doi oameni
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
trufia se îmbrăca în sutană de popă și prindea rădăcini adânci, sărăcia era cel mai fertil pământ. În mănăstire, orgoliu se înfrâna cu nevoință și ascultare. Orgoliul omului mântuit era cea mai spurcată față a mândriei. Când era vorba de izbăvire condiționată, starețul avea perfectă dreptate: rugăciunea intimă epata o sinceritate bonificată, un fel de troc reciproc avantajos; Dumnezeu stătea la tarabă, păcătosul se cotrobăia de mărunțiș: "Doamne, uite cum respir Dumnezeirea ta, cum suspin numele tău și cu câtă răbdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
durerea mădularului desprins din podul palmei și nu a rădăcinilor! Scoate-mi, Doamne, ochiul clarvăzător și lasă-mă să privesc cu el cerul din praful drumului. Smulge-mi, Dumnezeule, limba și ascultă laudele mele rostogolite prin iarbă! Durerea monahului este izbăvire, dorul scrijelește pe cruce un nume. Petre, gândești ca la 18 ani, ai rămas copil? Copiii sunt plăcuți lui Dumnezeu, pentru că sunt curați la inimă, plăcut vei fi și aici până la urmă, te asemeni cu arhimandritul, ai sufletul lui curat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Cântarea a șasea: „Împărățit-a iadul peste neamul omenesc, dar n-a rămas în veci; pentru că Tu, Puternice, fiind pus în groapă, cu palma începătoare de viață ai rupt încuietorile morții; și ai propovăduit celor ce dormeau acolo din veac izbăvirea nemincinoasă”. Coborârea lui Isus în iad este o teologumenă întemeiată pe 1Petru 3,18-19, versete ce prezintă mai multe variante în manuscrisele vechi ale Noului Testament 83: „Căci și Isus o singură dată a pătimit pentru păcate, șElț, Drept, pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]