301 matches
-
de vis-à-vis, tinerelul zăpăcit și guraliv, cu ochii negri, catifelați și „slabi”, a trebuit „să ridice scutul” și să Învețe pe propria-i piele fața rece a urii, arbitrariului, chiar și a unui anume sadism, individual și de grup. O „izbitură” dură peste orbitele adesea candide ale unui adolescent, dar o bună lecție asupra oamenilor și asupra vieții sociale, de parcă, Într-adevăr, atunci când mă credeam „persecutat” de forțe Înalte, traumatizat de o „neînțelegere dureroasă și hâdă”, eram de fapt un răsfățat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și destinale; dar, recunosc, niciodată și nici azi balanța credinței mele În această justiție profundă, ultimă și uneori „paradoxală”, nu s-a clătinat. Sigur - mi se va replica -, evident, dumneata ai fost lăsat să-ți continui drumul! Odată „hurducăturile” și „izbiturile” vieții sociale asumate, interiorizate, asimilate, ai fost lăsat să-ți dezvolți, să-ți exprimi calitățile care ți s-au dat sau pe care le-ai dobândit. Poate!... Și atunci trebuie să mă Întorc la aparent cinica definițe pe care ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o anume măsură. Nu, este uimire pur și simplu față de un destin sau, altfel spus, uimirea În fața unui „labirint care devine cerc”, cum o subliniam Într-un volum anterior. „Labirintul existențial” ce este orice existență socială sau individuală care suferă izbiturile și răsturnările „browniene” ale talazurilor istoriei și ale contemporanilor; „cercul” care este - care a fost În existența și cariera mea! - „rezolvarea” sau „mântuirea labirintului”, văzut Încă o dată ca un infern social și psihologic, unul din acele „infernuri insidioase, subterane” care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
deposedarea unei clase sociale de către altă clasă socială. Pentru cei care nu voiau să cedeze statului nouă zecimi din valoarea obiectelor pe care le vindeau pentru a supraviețui, ultima soluție rămânea „talciocul“. Acest cuvânt de origine rusă („talcioc“ însemnând lovitură, izbitură) desemna o uriașă piață situată la marginea Bucureștiului, într-o veche carieră de lut. Comparat de G. Călinescu cu unul din „cercurile infernului“ lui Dante, talciocul aduna în fiecare duminică, direct pe pământ, pe mai multe hectare, zeci de mii
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
rareori exemplare excepționale. Cine, ce principiu, ce „forță” seceră astfel umanitatea, ce „triere” necruțătoare, oarbă, se exercită asupra contingentelor umane vii, proaspete, Însuflețite de mari forțe și idealuri? Sigur, prima „triere, barieră”, cum am numit-o, o putem Înțelege: este izbitura socialului, față de care formele psihice Încă labile cedează; contactul, șocul cu primele autorități În afara familiei - pedagogul, autoritățile civice -, dar și revolta față de autoritățile „interne” - părinții, tatăl, mai ales. Șocul față de „cinismul social”, „nepotrivirea” grosolană a dezideratelor sociale față de cele „ideale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ceasuri când am regretat ce am făcut? Târziu și abia în singurătate și printre străini m-am speriat cu adevărat de „ce-am făcut” și o frază a lui Ierunca, spusă prin ’76 parcă, mi-a sunat ca acea celebră izbitură cu un prosop ud pe ceafa unui condamnat la moarte prin ghilotinare, izbitură care, se spune, poate doar ea provoca șocul letal: „Ce-ai făcut dumneata, dle Breban, e atât de neverosimil încât nici azi nu ne vine să credem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
printre străini m-am speriat cu adevărat de „ce-am făcut” și o frază a lui Ierunca, spusă prin ’76 parcă, mi-a sunat ca acea celebră izbitură cu un prosop ud pe ceafa unui condamnat la moarte prin ghilotinare, izbitură care, se spune, poate doar ea provoca șocul letal: „Ce-ai făcut dumneata, dle Breban, e atât de neverosimil încât nici azi nu ne vine să credem!...”. E adevărat, și-apoi... la drept vorbind, eu nu am așteptat laurii nici unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
staniștei vitelor. Cât timp am stat la școală de am examinat elevii, un concert și vuiet discordant din cauza behăiturilor vitelor făcea a nu se înțelege adeseori răspunsurile elevilor și întrebările ce li se adresau, ba încă se mai adăugau și izbituri prin pereți...” Gh. Cârlănescu reclamă autorităților superioare lipsa de sprijin din partea primăriei. În raportul nr.6 al școlii, din ianuarie 1885, adresat subprefectului plășii Bistrița de Susă se specifică: „Acum, pe un ger așa de cumplit, școala nu are deloc
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Cum de îngăduise să i se întineze sufletul, mintea, trăirile ascunse? Nu închise ochii toată noaptea iar a doua zi, la prima oră, dădu năvală în clasa Violetei, o înhăță de gât și fără un cuvânt o lipi de perete. Izbitura îi înlemni pe cei prezenți. Lividă, Luana îi șopti la ureche: Dacă-mi mai ieși vreodată în cale, te omor! Liviu Livianu o urmări zile întregi. Ca scaiul, pretutindeni. Atitudinea de gheață a fetei îl făcu, totuși, să nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
care îi dovedise, încă o dată, deșertăciunea lucrurilor de care se agățau în timpul vieții iar cei doi își vindeau acum sufletul pentru o avere iluzorie, de nimic. Se ridică pe neașteptate și împinse poarta. Luată prin surprindere, Anda primi în piept izbitura portiței din fier forjat și se dezechilibră. Urlă de durere. Dan se năpusti asupra Luanei și-o lovi cu putere. Ea căzu și el își continuă demonstrația de forță. Sanda, ieșită să-și întâmpine fata, se repezi spre ea, strigând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
a Început să se enerveze. — mănâncă, spuse el lovindu-mă cu piciorul. A mai așteptat câteva clipe, apoi a dat un șut conservei, care a zburat cât colo, Împroșcând cu picături de ulei peste tot. Am auzit sunetul metalic al izbiturii de pereții igluului și am simțit câțiva stropi de ulei prelingându-mi-se pe față. — Bine, să nu cumva să-mi spui mai Încolo că vrei să mănânci ! S-a retras din nou În colțul lui și a Început să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
în tînguioasa-i Stare-ntunecată vrednica de plîns; apoi se înalță, privea și medita asupra Groaznicei călătorii, cu ochii cercetînd sfera următoare, desi îndepărtată foarte; Apoi țîșnea în Hăul nopții și ale sale îndrăznețe mădulare 185 Prin fulgere, tunete, cutremure și izbituri, focuri, puhoaie, Căderea-n jos i-o stăvileau, trudea-mpotriva viitorului, Creînd Vîrtejuri multe, fixînd multe Științe în adînc 169, Si de acolo cutezătoare mădularele și le-aruncă în vastul neștiut, Iute, iute din Haos în haos, din neant în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și cu mir/ brățări inele ramuri de isop/ cutii cu stofe lângă periscope/ bomboane mentolate care-ți plac/ bulgări de smirnă așezați în vrac/ cd-uri discuri de vinil dischete/ frumos orânduite pe banchete” (...)/ „când m-am trezit ca dup-o izbitură/ țineam o vorbă râncedă în gură/ doar ce-am rostit-o și de-atunci tac/ sfărmând în dinți tablete de prozac/ privesc de-o eră sprijinit în coate/ busola care face roate-roate”9 Chiar atitudinea eului poetic din finalul acestui
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
explica cum - zbaterea rapidă a unei păsări monstruoase, cu aripi negre. Fu o imagine bruscă și scurtă. Un fâlfâit de aripi întunecat și orbitor, o cădere vertiginoasă. Apoi auzi strigătul și, aproape în același timp, un zgomot sec și îndepărtat, izbitura corpului pe dalele din hol. Surpriza îl țintui pe loc. Câteva secunde după aceea, se apropie gâfâind de balustradă. - Delia! strigă aplecat spre golul întunecat al scării. Traducere din spaniolă de Liliana Pleșa Iacob (În curs de apariție la Editura
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
că am plecat. Și a luat-o la vale, îndreptându-se spre hardughia care acum se deslușea mai bine, chiar lângă malul lacului, ieșind încet-încet din neguri. A deschis ușa și a intrat, apoi ușa s-a închis în urma ei. Izbitura aceea de ușă trântită a răsunat în ceasul dimineții ca un semnal de deșteptare. Atunci el s-a trezit și a chemat-o de mai multe ori. Văzând că nu primește nici un răspuns, a deschis fermoarul și a ieșit. S-
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
mobil, scrie Daily Mail. Impactul cu marginea de beton a piscinei a fost atât de violent încât tânărul s-a rostologit și a ajuns în apă. Prietenii prezenți povestesc că Ian consumase mai multe băuturi alcoolice și că imediat după izbitură au văzut cum apa din piscină se umple de sânge. Tânărul a suferit fracturi de membre și de vertebre, iar membrii echipajului de pe ambulanță au declarat că este o minune că acesta se află încă în viață. În prezent, băiatul
Săritură în apă, aproape mortală - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/66758_a_68083]
-
facultăți, pe examenele pe care le aveam de dat - era sesiune. Nici injuriile adresate cu o voluptate inimaginabilă. Nici manipularea nerușinată pe care Televiziunea a făcut-o cu o deșănțare încărcată de vinovăție și de complicitate. Nici corpurile contorsionate de izbituri aplicate animalic, în stînga și-n dreapta, tuturor trecătorilor care păreau "golani", manifestanți plătiți de Rațiu în dolari, curve ce au făcut copii în corturi cu Marian Munteanu, drogați, legionari, smintiți de libertate și democrație. Nici faptul că nici un preot
Mai bine golan! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9557_a_10882]
-
Mario îi revenea în minte chipul servil al Maicii Celeste povestindu-i mătușii Bebé, neîncrezătoarea stinghereală din gestul tatălui său. Pe deasupra, făcuse fractură de craniu, căci Rolo a căzut fulgerat pe când ieșea din vestibulul familiei Mañara și, cu toate că murise deja, izbitura violentă de scară a fost alt amănunt îngrozitor. Delia rămăsese în casă, ciudat că nu-și luaseră rămas bun chiar în ușă, dar oricum era aproape de el și a strigat prima. În schimb Héctor murise singur, într-o noapte cu
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
de mângâieri sau le acceptă. Cele câteva rânduri lăsate de Héctor mamei lui, hohotele de plâns pe care vecina din casa cu etaje spusese că le auzise din vestibulul familiei Mañara în noaptea în care a murit Rolo (dar înainte de izbitură), chipul Deliei în primele zile... Lumea pune atâta inteligență în treburi de-astea, iar din atâtea noduri unul lângă altul se ivește până la urmă bucata de covor - Mario vedea pesemne uneori covorul, cu scârbă, cu groază, când insomnia intra la
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
zgomotele se aud atât de tare, vecina din casa cu etaje susținu zile întregi că plânsetul lui Rolo fusese ca un urlet înăbușit, un țipăt printre mâinile care vor să-l sugrume și-l rup în bucăți. Și aproape imediat izbitura cumplită a capului de scară, fuga Deliei strigând în gura mare, agitația zadarnică. Fără să-și dea seama, Mario aduna frânturi de episoade, se trezea urzind explicații paralele față de atacul vecinilor. Niciodată n-a întrebat-o pe Delia, aștepta vag
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
putem asasina în voie când o veni clipa și când o vor cere interesele stăpânilor răsăriteni ai lui Iliescu! Tâmpiți mai suntem! Tâmpiți și patrioți! Ce e de făcut, în aceste condiții? Tare mi-e teamă că nu mare lucru. Izbitura de măciucă aplicată de cehi e doar o fărâmă din ceea ce ne-au rezervat occidentalii. Dacă nici la Praga nu mai putem călători fără viză, cum o să călătorim la Paris și la Roma?! Cum vor explica, în 2002, marii patrioți
Spre NATO, cu securiștii-n frunte! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15881_a_17206]
-
Faulkner, strategiile narative ale veacului al nouăsprezecelea continuă să joace un rol de prim ordin în conturarea contextului și în construirea portretului psihologic al personajelor. Tânărul romancier din Mississippi nu găsise încă mijloacele de a despica realitatea dintr-o singură izbitura de barda, așa cum, un an mai devreme, în 1925, reușise Hemingway publicând În Our Time. Pe de altă parte, trebuie consemnat că Faulkner a abandonat foarte repede acest teritoriu, nu doar pentru că era ocupat de adversari redutabili, ci și pentru că
Primul Faulkner (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6859_a_8184]
-
pentru cîteva clipe cîrma ambarcațiunii. Sfîrșitul îi este pregătit. Philippe îi indică locul unde să se așeze și, calculînd relația dintre direcția vîntului și poziția pînzei, dă drumul velei care izbește victima din plin. Stauff moare pe loc sub forța izbiturii, cade peste bord și, sub privirile discipolului său, se scufundă în cîteva minute care i se par făptașului interminabile. Totul este înscenat ca un simplu accident. Revenit la vila unde îl aștepta Ariane, își amintește că Stauff îi vorbise în
„Ora închiderii în grădinile Apusului“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/7631_a_8956]
-
de ce tragi spre tine păsările? / Azi, după alte câteva în deceniu, / încă una a încercat să traverseze / vinovăția transparenței tale, lăsând pe geam / semnul poate sinucigaș al ființei sale, / semnând cu aripa ei stângă, deschisă, / deaupra ghemului de ceață al izbiturii./ Nu vijelia îi forțase zborul - / biet bolovan de pene. Ce să-nsemne / năvala ei asupră-ne? E oare un semn / ce ne privește, un avertisment? Întârziu la fereastră căutând / unghiul sub care văd mai bine / perfecțiunea aripii zdrobite." Ce să
Ilie Constantin "Sunt egalul celor mai buni" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7457_a_8782]
-
visând aiurea, pe fond muzical de orgă și al zbaterii pulsului, extrasistolelor..." 14 febr. 1984 "Mă voi interna la Fundeni... Iarna nu s-a terminat încă dar eu nu mai rezist; sunt bolnavă de frig, de atmosfera înghețată din jur, izbiturile cu oamenii - au lăsat urme și înăuntru. Acum nu mai am de ales (auzi: de ales!...) Totuși Fundenii marcau după operație etapa poeziei mele "moderne" cu "Austru"... "...Doamne, îmi ajunge, îmi prea ajunge! Numai dăruindu-ne somnul și moartea ai
Pagini inedite de jurnal by Florența Albu () [Corola-journal/Imaginative/12241_a_13566]