164 matches
-
săpată în șisturi cristaline. Afluenții ei mai importanți de pe stânga - Valiug, Crainic, Râul Alb, Secu, Valea Mare și Domanul - sunt scurți și străbat mai cu seamă rocile necalcaroase din nordul Munților Aninei. Carașul izvorăște din Munții Aninei, având obârșia la izbucul cu același nume situat într-un petic calcaros. Curge mai întai pe roci necalcaroase, apoi în aval de cantonul silvic Jervani intra în calcare pe care le străbate până la Carașova, formând cheile impresionante cu același nume. Dintre afluenții lui mai
Munții Aninei () [Corola-website/Science/306122_a_307451]
-
Ocoale. Cândva Valea Ocoale curgea la suprafață. Odată cu dizolvarea în freatic a peșterii Scărișoara apele coboară în subteran. Ieșirea apei la lumină se făcea prin Pojarul Poliței. Continuând dizolvarea, apa coboră în Avenul din Șesuri cu ieșire la suprafață în Izbucul Poliței. Golul rămas uscat al Scărișoarei, în urma prăbușirii avenului de intrare, se umple cu gheață în timpul glaciațiunilor. După încălzirea vremii gheața începe să se topească și dispare jumătate din volum, dar este alimentată în fiecare iarnă cu un nou strat
Peștera Scărișoara () [Corola-website/Science/304718_a_306047]
-
protecție absolută. În rezervație sunt prezente o serie de specii rare de plante, endemisme carpatice sau rodnene. Rezervația naturală Piatra Rea, 50 hectare, este protejată în special pentru abundența exemplarelor de floare de colț (Leontopodium alpinum). Rezervația mixtă „Peștera și Izbucul Izvorul Albastru al Izei”, 100 hectare, este situată în partea estică a Munților Rodnei, pe versantul sudic al Muntelui Măgura. A fost declarată rezervație în anul 1977. Denumirea acestei arii geologice și peisagistice protejate vine de la nuanța verzui-albăstruie a izvorului
Munții Rodnei () [Corola-website/Science/305658_a_306987]
-
Prin colorări au fost identificate 8 bazine care comunică doar subteran. Zona este bogată în formațiuni carstice, peșteri că Lumea Pierdută, Ghețarul de la Bârsa, Cetățile Radesei, Peșteră Căput. Sunt cîteva chei: Cheile Galbenei, Cheile Someșului Cald, Groapă Ruginoasa, doline uvale, izbucuri și ponoare etc. Peșteră Cetățile Ponorului are o galerie principala de 2 km lungime, activă, de dimensiuni impresionante în care un râu puternic, poate cel mai mare rău subteran din țară, curge formând cascade, repezișuri și vâltori. Intrarea în peștera
Cetățile Ponorului () [Corola-website/Science/305826_a_307155]
-
galerie ce reprezintă începutul râului subteran al Cetăților. A treia dolina este cea mai mare și dă acces direct la galeria activă. După ce se trece de zonă luminată natural prin spărturile celor trei doline, în galeria peșterii mai apar două izbucuri puternice de apă. Este apa care s-a pierdut în Poiana Ponor. Apoi se pătrunde în zona dificilă unde bolovăni și trunchiuri de copaci clădesc baricade peste care apă formează cascade și vâltori. Pentru înaintare se folosesc tehnici alpinistice și
Cetățile Ponorului () [Corola-website/Science/305826_a_307155]
-
Oașului și Glimeuțul, traversa Depresiunea Ponoraș și se vărsa în aceasta înainte de cotul pe care îl descrie amonte de chei. Captarea cursului de apă s-a făcut prin intermediul Peșterii de la Toaia. După stabilirea drenajului subteran dintre Peștera de la Toaia și Izbucul Dămișenilor, în jurul ponorului de la Toaia s-au instalat procesele de excavare a viitorului cadru depresionar. Ca urmare, în timp ce suprafețele carstificabile erau supuse unui intens proces de coroziune, albiile pâraielor, ce evoluau pe cristalin, se adânceau progresiv prin eroziune, determinând formarea
Depresiunea Damiș () [Corola-website/Science/303427_a_304756]
-
același punct de plecare, dar la indicatorul spre Valea Brătcuței se urmează acest drum. După circa 1 km se depășesc ultimele case și cantonul silvic Bratca, apoi se intră în Cheile Brătcuței (circa 4 km). Pe dreapta se pot remarca izbucurile Brătcuței (care adună pâraiele din Depresiunea Ponoraș) și Dămișenilor, pentru ca la circa 500 m amonte de ultimul, „La Mori”, se trece un podeț din beton peste Valea Brătcuței și se urcă versantul abrupt de circa 300 m. După ce se depășește
Depresiunea Damiș () [Corola-website/Science/303427_a_304756]
-
cu soluri de pădure, în timp ce versantul sudic, abrupt, are la bază o trena de grohotișuri. Versantul nord-vestic are o pantă domoala, care coboară spre izvoarele Crișului Alb. Pe râul Dragobald se dezvoltă două cascade (de 8, respectiv 30 m) și izbucul Fântânuța. Rezervație naturală de tip mixt (paleontologica, peisagistica și botanica), categoria a IV-a. Vegetația masivului Vulcan este formată predominant din făgete pure sau cu diseminații de brad. Pe platoul stâncos se dezvoltă exemplare izolate de pin și tisa. Versanții
Muntele Vulcan () [Corola-website/Science/314569_a_315898]
-
identificate 8 bazine care comunică doar subteran. Zona este bogată în formațiuni carstice, peșteri că Cetățile Ponorului, Lumea Pierdută, Ghețarul de la Bârsa, Peșteră Cetatea Rădesei, Peșteră de la Căput. Sunt cîteva chei: Cheile Galbenei, Cheile Someșului Cald, Groapă Ruginoasa, doline uvale, izbucuri și ponoare etc. Până în prezent, sunt cartografiați 18 km, dar potențialul este peste recordul celei mai lungi peșteri din țară, Peșteră Vântului, de 50 de km. Peșteră cuprinde toate formele de endocarst, de la galeriile verticale spălate, pline cu șepte, marmite
Peștera V5 () [Corola-website/Science/318886_a_320215]
-
hectare, fiind, după Delta Dunării, cea mai mare arie protejată din România. În munții maramureșeni se găsesc peșteri, chei, lacuri și formațiuni geologice, dintre care unele protejate, cele mai cunoscute fiind Cheile Tătarului și Creasta Cocoșului din munții Gutâi și izbucul de la Izvorul albastru al Izei din munții Rodnei. Rezervații naturale sunt și lacurile Tăul lui Dumitru și Tăul Morărenilor din Gutâi. Bogația zăcămintelor de metale neferoase, mai ales în munții de origine vulcanică, a favorizat o activitate minieră intensă, care
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
de Vest, Vașcăul este poziționat la intersecția paralelei de 46° 28′ latitudine N cu meridianul de 22° 28′ longitudine E. Localitatea este limitată în Est de satele Vărzarii de Jos și Vărzarii de Sus, în Sud de satele Cărpinet și Izbuc, la Vest se învecinează cu satele Câmp și Colești, în Nord cu satul Șuștiu (localitate componentă a comunei Lunca), iar în imediata vecinătatea se găsesc alte două orașe ale județului: orașul Nucet - în Est, iar la 7 kilometri spre Nord
Vașcău () [Corola-website/Science/297219_a_298548]
-
ale județului: orașul Nucet - în Est, iar la 7 kilometri spre Nord, se află orașul Ștei. Vașcăul, luat împreună cu satele componente, prezintă următoarele limite: Nord - satul Șuștiu, Nord-Est - satul Sîrbești (comuna Lunca), satul Cîmpani (comuna Cîmpani), Sud - satele Leheceni, Cărpinet, Izbuc (comuna Cărpinet), Sud-Vest - comunele Dezna și Moneasa (județul Arad), Sud-Est - satele Poiana, Săliște de Vașcău (comuna Criștiorul de Jos), Est - Fînațe (comuna Cîmpani) și orașul Nucet. În componența orașului Vașcău intră satele: Suprafața totală a teritoriului orașului Vașcău împreună cu localitățile
Vașcău () [Corola-website/Science/297219_a_298548]
-
Platoul Vașcău este sărac în ape permanente, ele pierzându-se în ponoare. Printre aceste văi se remarcă: valea Cohuri-Ponor, valea Ponoraș și valea Recea. Cea mai semnificativă, ca debit și lungime, este valea Pampăr, care vine de la Călugări, trece prin Izbuc, apoi se pierde într-o uriașă gură de peșteră numită Cîmpeneasca (avenul are 35 m adâncime). După aproximativ 3 km de la gura peșterii, drum străbătut subteran de Pampăr, apa iese la suprafață la Vașcău, într-un punct numit izvorul din
Vașcău () [Corola-website/Science/297219_a_298548]
-
de peșteră numită Cîmpeneasca (avenul are 35 m adâncime). După aproximativ 3 km de la gura peșterii, drum străbătut subteran de Pampăr, apa iese la suprafață la Vașcău, într-un punct numit izvorul din Boiu. Pe marginea Platoului Vașcău sunt 2 izbucuri deosebite: unul în valea Brihenilor și altul în hotarul localității Călugări. Izbucul de la Călugări, care în trecut avea dublă intermitență, în prezent are o singură intermitență, fiind declarat rezervație geologică naturală. De-a lungul munților se întind Dealurile Crișene ca
Vașcău () [Corola-website/Science/297219_a_298548]
-
km de la gura peșterii, drum străbătut subteran de Pampăr, apa iese la suprafață la Vașcău, într-un punct numit izvorul din Boiu. Pe marginea Platoului Vașcău sunt 2 izbucuri deosebite: unul în valea Brihenilor și altul în hotarul localității Călugări. Izbucul de la Călugări, care în trecut avea dublă intermitență, în prezent are o singură intermitență, fiind declarat rezervație geologică naturală. De-a lungul munților se întind Dealurile Crișene ca o treaptă prelungă a Munților Apuseni, având în interiorul Depresiunii Beiușului o dispoziție
Vașcău () [Corola-website/Science/297219_a_298548]
-
sunt rezultatul unui proces de eroziune asupra piemontului de acumulare de la baza Munților Apuseni, precum și asupra unui strat de marne, argile, pietrișuri și nisipuri. Din Dealul Curmăturii Criștiorului, prin culmea principală care trece din Dealul Mare prin Dealul Murgului, Dealurile Izbucului până la Dealurile Vașcăului se prezintă sub forma unui lanț de culmi deluroase, între care amintim: Ronțaru (910 m - Colești), Cicera Ursului (900 m - Câmp), Merișor sau Porceasa (900 m - Câmp-Moți), Vf. Runcului (860 m - Briheni), Măgura Osoiului (620 m - Vașcău
Vașcău () [Corola-website/Science/297219_a_298548]
-
de arhitectură populară, monumente ale naturii, biserici din lemn: bisericile din lemn de la Fânațe, Rieni, Brădet; numeroase peșteri: Peștera de la Fânațe, peșterile din zona izvoarelor Crișului Negru, Porțile Bihorului, peșterile de pe Valea Sighiștelului, Peștera Urșilor de la Chișcău, Peștera de la Câmpeneasa (Izbuc). Se află la o distanță de 3,5 km de orașul Vașcău, situată la cca. 100-150 m de ultima casă din Izbuc; traseul este accesibil cu mașina până la un anumit punct, după care se merge pe o potecă ușoară. Peștera
Vașcău () [Corola-website/Science/297219_a_298548]
-
din zona izvoarelor Crișului Negru, Porțile Bihorului, peșterile de pe Valea Sighiștelului, Peștera Urșilor de la Chișcău, Peștera de la Câmpeneasa (Izbuc). Se află la o distanță de 3,5 km de orașul Vașcău, situată la cca. 100-150 m de ultima casă din Izbuc; traseul este accesibil cu mașina până la un anumit punct, după care se merge pe o potecă ușoară. Peștera este situată într-o adâncitură a depresiunii Țarina, între pădurile Curpiniș (N-V) și Fața Dealului (N-NE). Apele Râului Țarinii (denumit
Vașcău () [Corola-website/Science/297219_a_298548]
-
care se merge pe o potecă ușoară. Peștera este situată într-o adâncitură a depresiunii Țarina, între pădurile Curpiniș (N-V) și Fața Dealului (N-NE). Apele Râului Țarinii (denumit si Valea Pampărului), după ce vin de la Călugări și străbat satul Izbuc, cotesc brusc și se prăvălesc de la o înălțime de 35 m spre imensa gură a peșterii, fiind parcă înghițite de peșteră. Dar după ce străbat o distanță de 2 km prin peșteră, apele Pampărului ies la lumina zilei la Vașcău la
Vașcău () [Corola-website/Science/297219_a_298548]
-
35 m spre imensa gură a peșterii, fiind parcă înghițite de peșteră. Dar după ce străbat o distanță de 2 km prin peșteră, apele Pampărului ies la lumina zilei la Vașcău la o distanță de 500 m de oraș, formând un „izbuc” puternic numit Izvorul Boiului. În ceea ce privește numele Peșterii Câmpeneasca se spune că acesta s-ar trage de la numele depresiunii Țarina, unde se află peștera și care, având aspectul unui câmp și fiind vechi loc de pășunat pentru animalele oamenilor din zonă
Vașcău () [Corola-website/Science/297219_a_298548]
-
trage și denumirea unei străzi din oraș, situată foarte aproape de izvor, care și în ziua de azi se numește Strada Boiu. Un alt punct de atracție al zonei îl constituie satul Călugări, localitate componentă a comunei Cărpinet, sat renumit datorită Izbucului de la Călugări. Este vorba de un fenomen carstic, apa izvorului izbucnind la suprafață și apoi retrăgându-se (mecanismul de golire se produce pe baza sifonării unui bazin carstic), ciclu repetându-se la un interval de 15-40 de minute, în funcție de debitul
Vașcău () [Corola-website/Science/297219_a_298548]
-
mecanismul de golire se produce pe baza sifonării unui bazin carstic), ciclu repetându-se la un interval de 15-40 de minute, în funcție de debitul apelor izvorului. Crezând în proprietățile miraculoase ale apelor izvorului, aici a fost înființată o mănăstire, Mănăstirea de la Izbuc, care a devenit un atractiv punct turistic cercetat și vizitat de foarte multă lume. Pelerinajele au loc aici în fiecare an, la sărbătoarea de „Sfânta Maria Mare”, în data de 15 august, și la sărbătoarea „Înălțarea Domnului”, în data de
Vașcău () [Corola-website/Science/297219_a_298548]
-
pietriș și uneori prin nisip, similar cu apa de suprafață, sub formă de râuri. Apa este reținută în formă de lacuri subterane în zonele cu pământ neporos, de obicei stâncă sau argilă. Poate ieși la suprafață ca izvor, uneori ca izbuc. Izbuc se numește locul de ieșire la suprafață, de obicei virulentă, a unui curs de apă subteran. Ieșirea apei se poate face fie permanent, fie cu intermitențe, la intervale de timp foarte precise. Aunci când o apă curgătoare trece prin
Apă curgătoare () [Corola-website/Science/317274_a_318603]
-
și uneori prin nisip, similar cu apa de suprafață, sub formă de râuri. Apa este reținută în formă de lacuri subterane în zonele cu pământ neporos, de obicei stâncă sau argilă. Poate ieși la suprafață ca izvor, uneori ca izbuc. Izbuc se numește locul de ieșire la suprafață, de obicei virulentă, a unui curs de apă subteran. Ieșirea apei se poate face fie permanent, fie cu intermitențe, la intervale de timp foarte precise. Aunci când o apă curgătoare trece prin zone
Apă curgătoare () [Corola-website/Science/317274_a_318603]
-
calcit și aragonit (Sântămărian,1992). Speleotemele de moonmilk sunt de compoziție calcitică. Cel de-al doilea nivel este activ și își are probabil originea în pierderile în pat din Valea Albacului, cu resurgența, stabilită prin marcare cu fluoresceină, într-un izbuc situat la 4 km în aval. Peștera prezintă o ventilație unidirecțională, ascendentă, în regim de iarnă și descendentă, în regim de vară. Se pot distinge două zone meroclimatice: un meroclimat de perturbație, corespunzător sectorului afectat de curentul de convecție estival
Peștera din Peretele Dârnini () [Corola-website/Science/318878_a_320207]