1,606 matches
-
Ție ți-am dat fiece vis Ție m-am închinat, Cu lacrimi te-am udat Și m-ai râs Dar, la tine mă-ntorc de moarte ostenit Primește-mă azi, Mama Pământ! Citește mai mult Stela funerară... De ce m-ai izgonit Mama,În lumea de iluzii?... Ți-am rănit trupul sfântTe-am cântat,Te-am blestemat,Ție ți-am dat fiece visție m-am închinat,Cu lacrimi te-am udatși m-ai râsDar, la tine mă-ntorc de moarte ostenitPrimește-mă
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
și știință Medicina alternativă prinde din ce în ce mai mult teren În ultima vreme, o mare parte a oamenilor, inclusiv a celor de știință, încep să accepte unele metode de vindecare catalogate, cu numai câteva decenii în urmă, drept obscure sau oculte și „izgonite“ din domeniul medicinei, fără nici o investigare prealabilă, doar pentru că, uneori, ele contrazic teoriile acceptate astăzi despre natură sau despre om. Bioenergoterapia este doar una dintre terapiile neconvenționale care au de suferit de pe urma lipsei de interes a unor oameni de știință
Agenda2003-5-03-d () [Corola-journal/Journalistic/280654_a_281983]
-
pierdute, în care noi n-am fost lăsați să trăim. De câte ori privesc la păsările blue jay cum se aruncă val - vârtej primăvara în cuiburile altor zburătoare, care au muncit cu sârg să-și con struiască locul de adăpost al familiei, izgonindu-le și ucigându-le puii apoi instalându-se în adăpostul gata pregătit, mă gândesc la noi care am fost alungați din țară în același fel pentru a ni se lua casele, slujbele și liniștea. Tresar în fiecare an la topirea
Primăverile noastre.... In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Monica-Ligia Corleanca () [Corola-journal/Journalistic/93_a_113]
-
vrea să renunțe, dar domnitorul nu-i dă încuviințarea. Ca într-o potriveală nefastă, logofătul e însuflețit numai de planuri luminoase, dar istoria cea mașteră, întruchipată în afurisită de șiretenie indigenă, îi strică socotelile. În jur capetele cad, miniștii sînt izgoniți, oamenii mor, dar Suțu fluctuat nec mergitur. Se clatină dar nu se scufundă, miel onest rătăcit într-o haită de lupi. Să citim o mostră de autoportret nepărtinitor: „Am fost încontinuu chemat, sub domnitorii Sturdza și Ghica, în fruntea diferitelor
Prevaricatorul Emerit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2598_a_3923]
-
onoare care, cu fitilul la puște, îl oprea să intre în București!” Și episoadele se înșiruie ca în O samă de cuvinte, antologie orală cvasifolclorică existentă în orice tradiție istorică: „Apoi te zăresc, domnitor cuvios și plin de dorul țării, izgonind, în mijlocul adunărei obștești din Târgoviște, precupeții străini ce intrase în locașele sfinte”, sau „ș-apoi iar, te văd acolo, unchiaș gârbovit dar cu ochiul plin de foc, dând pinteni calului tău sub vifor și sub ploaie, pe câmpia de la Finta
Pe marginea prozei lui Odobescu by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2605_a_3930]
-
aceeași acum șapte decenii ca și azi: autocrație sau libertate. Într- un interviu, autorul se referă la dificultățile pe care le-a avut, din cauza cărților sale, cu Frații Musulmani, veniți la putere după ce a fost înlăturat Mubarak de către militari și izgoniți de către aceiași militari, ca urmare a haosului din țară datorat fanatismului lor religios și incompetenței economice. Dificultăți de care Aswany n-a fost scutit nici în timpul regimului militar, nemulțumit de imaginea pe care i-o creează romanele lui. Comandouri ale
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2756_a_4081]
-
în colțul de ochi străvăziu, mai trece peste obraji c-o pensula muiată-n culori diluate spre griu desprinse parcă dintr-o bucată de stâncă... * mereu și mereu mă destrăma că pe un pulover prea larg sau prea strâmt , mă izgonește cumva din mine afară lăsând în locu-mi o pată neclară o adiere de vânt.. * femei că Elenă din Troia Ioana D`Arc Nefertiti care-mi apar în minte dintr-o lume bizară, secretă îmi amintesc de-un Rembrandt reprodus în
TRANSFIGURĂRI de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384305_a_385634]
-
în ochii tăi. Eu dragă, pot să te ajut, să scapi de necaz. Crede-mă! Mă uit la ea; țiganca, era aceeași care se mai oprise de vreo două ori în ultima saptămână, propunându-mi să-mi ghicească și am izgonit-o zicându-i -Nu doresc să-mi ghicești. Nu cred în chestii din astea. Lasă-mă în pace! Ea a insistat, eu am refuzat și atunci am reușit să o fac să plece, acum însă nu se dă dusă. M-
INGRID- PRIMUL CAPITOL (FRAGMENT DIN ROMANUL MEU PUBLICAT ÎN 2015) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383630_a_384959]
-
în raiul pământesc dintre râurile Tibru și Eufrat. Tot timpul s-a întrebat :”de ce pusese Dumnezeu interdicție primilor oameni, să mănânce din pomul cunoașterii binelui și răului?” A fost o interdicție reală? Sau Dumnezeu a căutat un motiv, să-i izgonească din rai, a fost o capcană? Pănă atunci Divinitatea făcuse Universul, munții, apele, pădurile, animalele sălbatice, umpluse mările, oceanele și râurile cu viețuitoare de apă, totul era perfect. Lipsea un singur lucru, un stăpân care să beneficieze de toate aceste
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU X de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380087_a_381416]
-
Domnului, aceasta a gustat din măr, apoi a mușcat și Adam. Din această clipă lucrurile se schimbă total, cei doi văd că sunt diferiți, își acoperă goliciunile cu frunze de lipan, se descoperă că sunt de sexe diferite. Dumnezeu îi izgonește din rai cu porunca, să stăpânească pământul și să se înmulțească. Odată ce au gustat din măr, a apărut atracția dintre cei doi. Eva nu a greșit, când a alergat, acolo unde nu avea voie, acolo trebuia să meargă, ăsta era
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU X de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380087_a_381416]
-
pe malul râului Șușița, șezând pe pietre, cu picioarele în apă, cu fete în jur, glăsuind cânt gorjenesc. La venirea pe lume a artistei, mama sa Maria Daju visase un roi de viespi năpustit asupra copilului. A încercat să îl izgonească întreaga noapte, cu baticul de pe cap, țesut cu modele înflorate. Abia într-un târziu, viespile au părăsait trupul în chinuri al Filofteei, zburând la turla bisericii aflate în marginea satului Alunu. Când s-a sfârșit visul de coșmar, mama Filofteei
FILOFTEIA LĂCĂTUŞU. SUB MORMÂNTUL CONŞTIINŢEI NEAMULUI... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378255_a_379584]
-
pustiul din tine Când nu mai este nimeni să te aline... De ce arunci cuvintele cu ură Oare ai uitat a timpului măsură, Nu te gândești că adunate sub stele Ca un bumerang se-ntorc răul să-l spele? De ce ai izgonit dragostea de la tine Ai crezut că așa îți va fi mult mai bine, Singurătatea nu este o grea povară Pentru anii adunați ca pe o comoară? Dar de cei care te prețuiesc nu îți pasă Viața e scurtă și s-
DE CE ? de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378277_a_379606]
-
dată de tagma negustorilor. Pe mine mă crescuse un bei, cu mama avea vreo patru cadâne... m-a instruit, m-a dus la școli înalte, am făcut și artele frumoase, pictam, scriam poezii...La un moment dat pe mama a izgonit-o din serai și amândouă am devenit muritoare de foame...Am început să vând picturi în bazar, picturi diferite, cu peisaje și ceruri senine, cu vapoare legănate de ape, cu pescăruși și cu bazarul multicolor, cu mansarde și bordeluri...” Mă
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378228_a_379557]
-
aceasta a presei își trage seva din ceea ce a lăsat el. Eminescu este într-un fel părintele breslei noastre”. A motivat alegerea zilei pentru acordarea premiilor 28 iunie pentru că exact acum o sută treizeci de ani redactorul Eminescu a fost izgonit de la ziarul Timpul. Ideea a fost continuată de către doamna Muguraș Maria Petrescu, prin prezentarea „Dosarului de lucru”, cum a decis să numească Domnia sa această carte, scoțând astfel în evidență caracterul ei științific. Vorbitoarea își pune întrebarea retorică de ce autorul a
SUB SEMNUL LUI EMINESCU, ZIARISTUL [Corola-blog/BlogPost/93669_a_94961]
-
îi descoperise ascunzătoarea. Acum trebuia să stea un pic mai ghemuit ,să-i facă și ei loc. Nu o mințise. În orașul ăsta ,grătarul era la mare prețuire. Dacă în partea de nord a Ciprului,ocupată de turci,porcul era izgonit de prin mâncare,aici râmătorul își afla obștescul sfârșit, incinerat pe grilele fierbinți. Mirosul ademenitor, care punea stăpânire pe faleză și pe plajă ,se pierdea destul de greu ,undeva în mijocul mării cristaline. - Asta am găsit,sper să fiți mulțumită, îi
VIAȚA LA PLUS INFINIT (8) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382278_a_383607]
-
ale artei românești legate de Balcic. Peisajul fizic și uman al Dobrogei era spectaculos în toate privințele. Lumina strălucitoare îl făcea comparabil cu zonele meridionale care după părerea lui van Gogh constrâng în mod salutar paleta pictorului, obligându-l să izgonească griurile și să exalte culorile. În natura mai degrabă aspră și săracă decât luxuriantă, redusă la confruntarea între cer, apă și pământ, artiștii intuiau un sens al originarului. Nu întâmplător Tonitza își intitula una din imaginile sale dobrogene - o fâșie
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
și Faulkner în romanul Sartoris. Undeva, în decursul relatării, e strecurată o aluzie (extrem de vagă) la o imagine îngropată în memorie, refulată. Scriitorul împrumută unghiul de observare al eroului său care se ferește să aducă la lumină ghemul incandescent, îl izgonește în afara câmpului de vizibilitate, îl condamnă să vegeteze în întuneric. Pățanii din trecut, laconic restituite, ne insuflă bănuiala că omul e torturat de o scenă trăită mai demult. El își reproșează, deducem asta treptat, că e vinovat de moartea fratelui
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
relevantă, dat fiind fanatismul criticului ce lansa îndemnul "trebuie fără cruțare să curățăm drumul de toate buruienile burgheze, de oriunde ar veni" și se întreba, în editorialele ziarului Lupta Moldovei, "de ce nu-i arestat X, de ce nu-i împușcat Y, izgonit de la catedră cutare profesor". La fel versatila Nina Cassian apare "albită", în pofida "iubirii" d-sale perene și pînă la exasperare clamate pentru partid. Afirmă Mihaela Cristea: "Din anii '70 începe să-și dea seama că speranțele tinereții sale revoluționare au
Un ton tranșant by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8602_a_9927]
-
exilat în lumea liberă, plasat în exteriorul acesteia (Sunt în afara lumii, complet libere, în care trăiesc - C, 127). El și-a descris traseul existențial: refugiat politic, s-a trezit ulterior, după evenimentele din ianuarie 1990, proscris de calomniatori și chiar izgonit de compatrioți dintr-o Românie căreia refuza să-i admită îndreptățirea politică și morală, și a fost astfel lipsit de șansa de a regăsi lumea de unde a plecat, profund viciată între timp (am plecat din România regat drept pentru care
Exilații despre exil by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/7764_a_9089]
-
dintre noi (și mai ales în perioada copilăriei și adolescenței) o are de a nu fi respins de grup. Copiii devin ascultători și nu ies din regulile grupului deoarece le este frică că la un pas greșit grupul îi va izgoni (iar persoanele care se află în afara grupului sunt considerate „ratate” și sunt batjocorite de către cei din grup, deci este mai bine să faci parte din grup decât să te situezi în exteriorul lui)", precizează profesorul universitar Pânișoară, atrăgând, însă, atenția
Părinți de succes: Persuasiunea (V) - despre încredere by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/77732_a_79057]
-
în munții Carpați. Seara era senină și blîndă, dulce umbrită de un dor sau de-un jind. Stam tupilat într-o tufă la pîndă cînd l-am zărit pe potecă venind. O, nu era, cum poate ați crede, un leu izgonit de la circul de stat! Era un leu mîndru, născut în pădure, de vînturi bătut și de ploi sărutat. Trecea melancolic sub bolțile sumbre foșnirea prin frunze a pasului rar. în coamă purta întomnate amurguri și-n ochii lui verzi două
Epistolă către Odobescu (VI) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7999_a_9324]
-
trecute secole unde o revoluție dornică să desființeze titulatura de excelență, de care se bucurau nobilii, a decis finalmente ca fiecare cetățean să poată folosi titlul, să devină o excelență. Cândva, în micuța insulă Haiti, unde o răscoală a negrilor izgonise puterea colonială franceză, noii victorioși se împodobeau cu titluri, precum ducele de marmeladă, contele de ciocolată. Pe când femeile îmbrăcau în forfotă malacoavele albelor fugare. Așa cum în trecut mama Franța elibera diplome "bons pour l'Orient", ar putea fi omologată formula
Dai un ban… by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7076_a_8401]
-
în principal în pușcării. }IGANII Unele țări europene au probleme cu neînțelegerile rasiale dintre localnici și populația lor nomadă de țigani. Molvanîa se mândrește cu faptul că nu are o asemenea problemă, întrucât cei mai mulți țigani din această țară au fost izgoniți cu succes în străinătate sau încarcerați. ș...ț E bine să știți Când vin pentru prima oară în Molvanîa, vizitatorii sunt uimiți de manierele dure între localnici, în magazine, când șofează sau chiar când merg pe stradă. Tonul ridicat și
Santo Cilauro, Tom Gleisner and Rob Sitch Molvanîa by Silvia Colfescu () [Corola-journal/Journalistic/8105_a_9430]
-
o îngroapă... a sunat Lucica. Capitolul 2 Dacă nu ar fi văzut biserica, frații Tălparu nu ar fi recunoscut satul în care se născuseră. După o vreme, la câteva luni după Revoluție, oamenii se întorseseră în satul din care fuseseră izgoniți. Mai toți își ridicaseră casele pe vechile locuri, unele mai mici, altele mai mari, dar toate noi... Veniră cu trei mașini, în prima, un autoturism de teren, erau Gheorghe, Elena și Petrache, a cărui colegă de cameră și de pat
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
dominând întreaga perspectivă, stâlpul de înaltă tensiune care conecta orașul din apropiere la circuitul național și care-i strângea inima dureros ori de câte ori trecea pe lângă el, amintindu-i dimensiunile singurătății sale fericite și misteriosul eden al civilizației moderne, din care se izgonise pentru totdeauna. Pentru totdeauna! Îngustă ochii să filtreze soarele arzând violent, în barele transversale, și privi așa mult, înfiorată de ispita chemărilor spre necunoscut, până ce totul se încețoșă, clătinându-se deasupra și-n jurul ei. Într-o pornire neînțeleasă, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]