162 matches
-
veche: Vedeți ușa albastră modestă deschizîndu-se odinioară prietenilor familiară ca intrarea micului bordel din copilărie: cu slujnice, lampadare și cearceafuri aburinde, atît de fierbinți, o oglindă oarbă te zgîrie; pe ea cămila oarbă învîrte cerul orb în jurul fîntînii ceai de izmă dulce. Mirezme de abator. încă mai înveți prin smîrcurile Cartaginei. Luna pe fruntea cailor e Baal, mîncătorul de copii, izgonitorul pițigoiului argintiu sub nesfîrșitele trombe de ploaie ale timpului. Visai să pleci de acolo. Contemplai marea, vapoarele astea. Atunci a
Masa se răcește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8921_a_10246]
-
acestea, iar nu să prețuiască în adevăr senzația, pe pielea lui. Dar după ce gândi, nu-și putu stăvili pornirea și iată că antebrațul lui, cu mâneca suflecată pe el, porni către frunzele verzi și subțiri și zimțate ca frunzele de izmă, încât uneori chiar nu știai care e izma și care urzicile, dacă nu erai cu băgare de seamă, dar Ștefan știa bine că pe frunzele de urzici stă un puf ca bruma, rugos. Își trase mâna, au!, apoi își frecă
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
pe pielea lui. Dar după ce gândi, nu-și putu stăvili pornirea și iată că antebrațul lui, cu mâneca suflecată pe el, porni către frunzele verzi și subțiri și zimțate ca frunzele de izmă, încât uneori chiar nu știai care e izma și care urzicile, dacă nu erai cu băgare de seamă, dar Ștefan știa bine că pe frunzele de urzici stă un puf ca bruma, rugos. Își trase mâna, au!, apoi își frecă pielea cu palma și se bucură, nu era
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
ar fi dat în vileag perspectiva tîrzie a redactării. Cîteva cuvinte despre Vițelul turbat, a cărui nesperată revenire printre noi nu ne poate lăsa indiferenți. Un sergent de oraș al urbei Sinaia, sfătuit de doctorul Urechia ,să se lase de izmă", cu alte cuvinte să renunțe la băutură, ia recomandarea ad litteram și se reprofilează pe țuică. Inspectoratul sanitar Prahova anunță ivirea în zonă a unor cîini cu simptome de rabie. Sergentul aflat în patrulare nocturnă vede o namilă într-un
Caragiale și vițelul turbat by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11097_a_12422]
-
și viceversa. Nici florile lui Luchian nu le mai regăsești, adaogă același ministru revărsând mari cantități de flori retorice peste florile lui Luchian cari, precum se știe, erau aduse, iarna-vara, din Italia în atelierul artistului. Iată cum în atingere cu izma creață a poetului Goga, violetele de Parma capătă indigenatul”. Departe de a respinge trecutul sau de a descalifica valoric producțiile literare cu coloratură tradiționalistă, Vinea se află însă, în cearta dintre antici și moderni, de partea lui Lovinescu: „Să ne
Publicistul Vinea by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13524_a_14849]
-
periculos pare a fi fost studiul limbii vechi - ocupație oricum retrogradă, contrazicînd izbîndă noului - care în plus lasă să se strecoare odată cu citatele nenumărate pericole ideologice: "în loc ca Dicționarul să palpite de curentul vieții noi, ne dă miros de tămîie, izma și fum de cădelnița" (p. 74), "în citatele Dicționarului abundă sfinții, babele și drăcii" (p. 78). Experiență sovietică e invocată și în acest caz: "desigur că au și ei un Varlaam al lor, dar nu dau ghes cu el cînd
Politică si lingvistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17969_a_19294]
-
luat o pară mălăiață și am mușcat din ea, ca să-mi înșel mai curând spaima decât foamea, fredonând în gând un cântec în vogă la epoca aceea: Dunele-s ca și divane Indiscrete paravane de catran murdar de cactuși și izmă rupte. Na-na-na... Tolăniți pe dune, rozând mere. Na-na-na... M-am deșteptat cu capul greu, cum se întâmplă când dormi prea mult sau te trezești dezvelit și îți dai seama că frigul pe care-l simțiseși în somn era frigul pe
Avanpremieră editorială - Rui Zink - Cititorul din peșteră by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8795_a_10120]
-
un model occidental de ultimul tip. Plină de pitoresc este incursiunea printre bodegile timpului, nemurite în cântecele lui Gică Petrescu: "Gama bodegilor era variată, începea cu cele de la periferie, unde băutura se mai comanda după vechile porecle: Verde (rachiu de izmă), Adio, mamă!, Te-am zărit prin-tre morminte, iar lăutarii spuneau multe în cântecele lor, precum în cel ieșit după apariția decretului care interzi-cea și pedepsea întreruperile de sarcină: Ia zia-ru', ia ŤScânteiať!/ Ia de-cretu' cu femeia.../ Existau și bodegi elevate
Cealaltă față a comunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6843_a_8168]
-
Și, poate, uneori din ghinion. Dar dacă de vină ar putea fi și peisajul? Șoseaua trece printre dealuri împânzite de vii și de acea vegetație scundă și încăpățânată, agățată de coaste pietroase, înăsprită de vânt și arșiță. Cimbrișorul crește alături de izmă, levănțică și alte mirodenii, într-o aromată devălmășie. Apoi vin pâlcurile de pini, de măslini, de chiparoși și, din loc în loc, un palmier, un smochin ori șiruri de migdali înfloriți. în ianuarie. Locuri în care se poate muri frumos, cu
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
cerat. Era când cald și umed ca sângele, când răcoros și uscat ca piatra. Vru să strige: "Așa ceva nu există!"; dar acel ceva există, era acolo, sfidându-l ca un ochi de diavol. Brusc îi înflori o amintire, ca o izmă sălbatică. îi povestise cineva, demult, despre o astfel de piatră. Copil fiind, hoinărind prin munți, departe de urbea care-l nesocotea, înnoptase la stâna unui cioban. Ședeau amândoi pe scaune cu trei picioare, din acelea folosite la mulsul oilor, în jurul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
un ceaun câțiva pumni de linte, aruncă în foc o mână de cânepă uscată care îmbălsămă aerul și se așeză alături de Bătrân pe o buturugă. Mâncară încet, în tăcere, mestecând îndelung fiecare bob de linte. Apoi Pimen culese din spatele chilioarei izmă sălbatică și o puse să fiarbă într-un urcior de pământ. Acoperi vasul și înteți focul. Când în apă apărură bășici ca ochii de pește, prinse a bolborosi ceva ca o incantație pe care Bătrânul o desluși cu greu. Era
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
înteți focul. Când în apă apărură bășici ca ochii de pește, prinse a bolborosi ceva ca o incantație pe care Bătrânul o desluși cu greu. Era un vechi descântec și sihastrul îl recita pentru a marca timpul de fierbere a izmei. Băură fiertura din căușe de lemn, cu sorbituri lungi, reglându-și respirația. Bătrânul privi împrejur. Spre deosebire de biserică, chilioara nu era trainic clădită. Ea trebuia să fie un locaș vremelnic al trupului, așa cum acesta e un locaș vremelnic al sufletului. Se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
când, cu capul acoperit de pălăria cu boruri largi, la câte o lecție de anatomie? Vă înșelați. Merg alături de noi, e drept, și totuși, uitați-vă la capetele lor: ele plutesc în ceața de neon, de rachiu de ienupăr și izmă care coboară din firmele roșii și verzi. Olanda e o nălucire, domnule, o nălucire de aur și de fum, mai fumurie ziua, mai aurie noaptea, și, noaptea ca și ziua, plină de toți acești Lohengrini, lunecând visători pe bicicletele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
schimbau replici cu glas scăzut. Trecuse de miezul nopții, o oră la care Mirela dormea de obicei, în timp ce Rafael ar mai fi avut de picotit până să i se facă să se bage-n pat. Aveau căni cu ceai de izmă dinainte și o farfurioară cu scrum și chiștoace folosită ca scrumieră, iar alături, aliniate pe un ziar, chiștoace de lungimi diferite, din mai multe feluri de țigări, la care Rafael parcă s-ar fi încruntat în timp ce-i spunea că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
rahați de câine. În definitiv, n-ar trebui să aibă pretenții la ea, dacă el, unul, nu e în stare să se umilească până într-atât încât să se lase de fumat. Ar putea rezista la nesfârșit cu ceai de izmă și câteva felii de pâine, dar uite că fără țigări... Freca între degete, deasupra farfurioarei-scrumieră, capătul ars al unui Wincester fumat pe sfert, pătat și jilav, și parcă ar fi avut urme de ruj pe filtru. — Așa ne umplem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Acela care a făcut partea de afară, n-a făcut și pe cea dinăuntru? 41. Dați mai bine milostenie din lucrurile dinăuntru, și atunci toate vă vor fi curate. 42. Dar vai de voi, Fariseilor! Pentru că voi dați zeciuială din izmă, din rută și din toate zarzavaturile, și dați uitării dreptatea și dragostea de Dumnezeu: pe acestea trebuia să le faceți, și pe celelalte să nu le lăsați nefăcute! 43. Vai de voi, Fariseilor! Pentru că voi umblați după scaunele dintîi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
toată casa. Marcel se întorsese de la joacă murdar ca un purcel și n-o încasase numai pentru că eram și eu de față. După masă am luat câte o mențină, disc de ciocolată cu miezul alb, pufos și cu gust de izmă, iar apoi mătușa mi-a făcut patul. Am pus scoica sub pernă și-am adormit. Abia dimineață mi-am adus aminte de biata Zizi, de care uitasem pentru prima oară de când o aveam și care dormise pe parchet, sub masă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
călare. Îi sperie pe fiecare și nu se tem de absolut niciunul, nici chiar de căpcăunul Isidor“. STEJAR ALBASTRU: „Extrem de rar, acest stejar albastru e-o specie protejată-n pădurile de la noi. Se recunoaște de departe după aroma lui de izmă proaspătă și fân cosit; se vede ici-colo, pe câte-o margine de drum sau în adâncul unei râpe. Când aveți parte să vedeți vreunul, e cuminte să-l priviți cu luare-aminte: niciodată o prințesă nu-i departe“. PIETRICIC|: „Toate prințesele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
porniturile cu soluri gleice unde omul a intervenit prea mult se află pâlcuri cu esențe moi ca: aninul, plopul tremurător, salcia. Printre plantele care populează pășunile, pajiștile și malul apelor, mai importante sunt ciuboțica cucului, brândușa, măcrișul și trifoiul, în timp ce izma, coada calului, pipirigul, rogozul și iarba ciutei se dezvoltă în locuri umede. Pe cea mai mare parte a pajiștii de pe pornituri, folosite ca imaș, sunt multe mărăcinișuri cu păducel, mur, măceș. Vegetația acvatică este alcătuită din plante cu adaptări speciale
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
pun ceva în gură, cum m-apucă, știi, parc-aș avea un jungher înăuntru. Și au un vin în pașalâcu’ ăsta!... Atât au, vin, muzică și pretenții. De-aia i-am și bușit așa ușor. — Ați încercat cu ceai de izmă? - întrebă Metodiu. — E periculos - răspunse turcul. S-au mai dus câțiva de-ai noștri după mentă și i-au prins habsburgii. Hotarul nu e sigur, se mișcă mereu. Ieri, de pildă, pașalâcul ținea până la salcâmii ceia de-acolo. Azi, văzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
păpușa, am bunghit-o că-i ardea gleznele dă la mâini ș-avea neștiri și spăimi. D-acu o furgăsea frixoanele, așa c-am rugat-o să să pitească iar dedesubtu Învelitorii și i-am lunecat pă gâtlej o fiertură dă izmă. Ca să tragă În liniște la aghioase, noaptea aia știu c-am vegheat-o la capu dă la pat, culcat pă covorașu dă palmier. Bibilica s-a trezit timpurie, Încă se mai simțea nașpa, mititica, nu atât din cauza dă motiv a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
scăpa din vedere nici tradiționaliștilor noștri și-n special minorității din cler anticremaționiste, care vede-n cremațiune însăși abrogarea religiei creștine, dacă nu chiar instaurarea idolatriei. "Vai de voi cărturari și Farisei fățarnici!" spune Mântuitorul. Pentru că voi dați zeciuială din izmă, din mărar și din chimen și lăsați nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila și credincioșenia; pe acestea trebuia să le faceți și pe acelea să nu le lăsați nefăcute. Povățuitorilor orbi, cari strecurați țânțarul și înghițiți cămila
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cerat. Era când cald și umed ca sângele, când răcoros și uscat ca piatra. Vru să strige: "Așa ceva nu există!"; dar acel ceva există, era acolo, sfidându-l ca un ochi de diavol. Brusc îi înflori o amintire, ca o izmă sălbatică. îi povestise cineva, demult, despre o astfel de piatră. Copil fiind, hoinărind prin munți, departe de urbea care-l nesocotea, înnoptase la stâna unui cioban. Ședeau amândoi pe scaune cu trei picioare, din acelea folosite la mulsul oilor, în jurul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
un ceaun câțiva pumni de linte, aruncă în foc o mână de cânepă uscată care îmbălsămă aerul și se așeză alături de Bătrân pe o buturugă. Mâncară încet, în tăcere, mestecând îndelung fiecare bob de linte. Apoi Pimen culese din spatele chilioarei izmă sălbatică și o puse să fiarbă într-un urcior de pământ. Acoperi vasul și înteți focul. Când în apă apărură bășici ca ochii de pește, prinse a bolborosi ceva ca o incantație pe care Bătrânul o desluși cu greu. Era
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
înteți focul. Când în apă apărură bășici ca ochii de pește, prinse a bolborosi ceva ca o incantație pe care Bătrânul o desluși cu greu. Era un vechi descântec și sihastrul îl recita pentru a marca timpul de fierbere a izmei. Băură fiertura din căușe de lemn, cu sorbituri lungi, reglându-și respirația. Bătrânul privi împrejur. Spre deosebire de biserică, chilioara nu era trainic clădită. Ea trebuia să fie un locaș vremelnic al trupului, așa cum acesta e un locaș vremelnic al sufletului. Se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]