229 matches
-
fost Ludwig von Bertalanffy, considerat părintele mișcării sistemice, care a extrapolat rezultatele cercetării organismelor biologice la toate entitățile complexe. În 1954 a fost creată Society for General Sistems Theory, intitulată astăzi International Society for Sistems Science, cu următoarele scopuri: investigarea izomorfismului dintre conceptele, legile și modelele diferitelor cîmpuri de activitate și facilitarea transferului de cunoștințe între domenii; dezvoltarea unor modele teoretice în domeniile unde acestea lipsesc; minimizarea redundanței efortului teoretic desfășurat în diferitele domenii de activitate; promovarea unității științei prin ameliorarea
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
E. Coșeriu și alții), dar lingviștii englezi și cei americani recurg la alți termeni, precum componentă, marcă sau trăsătură semantică ori constituent. Prin orientarea spre delimitarea relațiilor minime de semnificație, analiza semantică a încercat să instituie precizia specifică domeniului fonologiei, izomorfismul planului expresiei cu planul conținutului, afirmat în 1943 de Louis Hjelmslev, sugerînd transferul analitic de la nivelul semnificantului la cel al semnificatului. Identificarea semelor s-a dovedit însă nu numai dificilă, ci și discutabilă din mai multe puncte de vedere, deși
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Răspunde la tratamentul antihipertensiv uzual. GONADELE Prin producția de gameți, sincronizată cu aceea de hormoni, gonadele guvernează comportamentul reproductiv și sexual. Date importante 357 î.e.n. Hipocrat a descris amenoreea de exercițiu și sindromul amenoree-galactoree. 130-200 e.n. Galen a emis teoria izomorfismului gonadelor la cele două sexe, teorie care, susținută de Aristotel, a dominat gândirea medicală și filosofică vreme de peste un mileniu. TESTICULUL Genele considerate responsabile pentru diferențierea testiculară sunt situate la nivelul brațului scurt al cromosomului Y, între centromer și zona
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
diverselor posibilități și rezultate.103 Unul dintre subiectele de interes se referă la modul în care poate fi stimulată acceptarea anumitor norme internaționale de către diversele societăți. Conceptul introdus de constructiviști în încercarea de a explica această tendință este "difuziunea", evidențiind "izomorfismul instituțional" care afirmă că există o tendință naturală de convergență a modelelor, inițial diferite, în jurul unuia singur.104 Dezbaterile privind difuziunea atrag atenția asupra problemei internalizării normelor. Normele sunt standarde de comportament pentru actorii cu o identitate anume. Normele sunt
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
care o explorăm, scrie Jeffrey Checkel, este dacă instituțiile internaționale au abilitatea de a socializa agenții, ținta socializării putând fi statele, politicienii sau cetățenii. Socializarea implică faptul că agenții schimbă logica consecințelor cu logica adecvării.105 Remarcabil rămâne faptul că izomorfismul instituțional și internaționalizarea normelor rareori difuzează dinspre țările lumii a treia către vest; în schimb, difuziunea este în sens invers, dinspre vest către țările lumii a treia.106 1.2.3. Constituirea reciprocă: agent structură În al treilea rând, constructiviștii
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
Jocurile manierismului logic, în timp ce Țara tatălui, țară de fier relevă, la rându-i, o convergență cu modul de construcție a imaginarului din ultimele culegeri de versuri publicate de P. Diferența este că, în cazul lui Eugen Ionescu, se accentuează nu izomorfismul biografico-religios, ci, prin aplicarea unei grile psihanalitice, acela dintre revolta împotriva fantasmei paterne și complexul propriei apartenențe etnice, resimțită ca factor inhibitiv și autoritar. Angajată într-un pariu metodologic în aparență perdant, altă lucrare, Filosofia lui Caragiale (2003), reușește să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
fi adăugat cel puțin unul. Astfel, George Lichtheim insistă asupra înțelegerii ideologiei "ca duplicare și distorsiune a realității în gândire"30, ceea ce readuce în atenție "duplicarea lumii" de care vorbea Marx, atunci când distingea "lumea religioasă" de cea "seculară". Identificată cu izomorfismul, duplicarea "(...) se referă la fenomenul lipsit de frecvență, dar foarte intens, prin care un model social detaliat sau specific este duplicat, pus "în oglindă" sau reprodus în domeniul simbolic al culturii"31. Adăugând acest element celor două deja expuse, studiul
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
în oglindă" sau reprodus în domeniul simbolic al culturii"31. Adăugând acest element celor două deja expuse, studiul asupra ideologiei propriu teoriei sociale și politice poate circumscrie un concept tridimensional, caracterizat prin deținerea unui rol social, prin falsitate și prin izomorfism. Deși putem regăsi, printre sensurile conferite conceptului de ideologie redate anterior, atât semnificații cu trimitere epistemologică (ideologia este ceva fals în raport cu realitatea), cât și semnificații cu trimitere politică (ideologia deține, în același timp, un rol care servește interesului cuiva), acestea
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
cu trimitere epistemologică (ideologia este ceva fals în raport cu realitatea), cât și semnificații cu trimitere politică (ideologia deține, în același timp, un rol care servește interesului cuiva), acestea nu sunt încă demarcate, în acest cadru general, cu deplină claritate. Cât privește izomorfismul, acesta operează ca o sinteză a elementului epistemologic și al celui teoretico-politic, din moment ce duplicarea poate fi înțeleasă ca un proces prin intermediul căruia ideologia îndeplinește rolul de a reda în gândirea unui grup social sau în cea proprie indivizilor care aparțin
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
depășite de reveriile mișcării și deschiderii, ale transparenței și osmozei lucrurilor și ființelor, imaginarul așa-zicînd negativ al poetului se restrînge la cîteva toposuri caracteristice amintitei obsesii a „imuabilului care ne Înconjoară”. În mod firesc, acestea comunică Între ele, realizînd un izomorfism semnificativ pentru expresia elegiacă a recluziunii, izolării, solitudinii sau alienării, ori pentru multiplele forme de inerție, nemișcare, opacitate. Aproape că nu există poem al lui Voronca (o excepție ar fi, poate, Colomba) În care să nu se manifeste, În chip
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
mediul ocrotitor: „oglinzi cum mă Înfășoară cum iubesc răcoarea / voastră oglinzi de mătase oglinzi umede În buruieni ca boarea / oglinzi ca evantalii / deschise În oase”. „Spuma”, „lîna norilor”, „blănurile”, „catifelările de ringlode” sînt alte echivalențe ce participă la realizarea unui izomorfism definitoriu pentru viziunea poetului. Iar În final, corespondentul În plan afectiv al senzației tactile generatoare de euforie, - mireasma - domină discursul, construit din modulații ale acestui singur motiv, În cîteva versuri ce atribuie În chip insolit obiectului parfumul - stare evanescentă a
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
avut, de altfel, ocazia să reținem, urmărind cîteva dintre coagulările specifice ale universului imaginar al lui Voronca sub semnul metamorfozelor sărbătorești ale lumii, În ce măsură noua „semioză” poetică amplifică spațiul mișcării asociative, relaxînd relația de similaritate În cadrul unor toposuri În care izomorfismul semnificanților se lasă descoperit cu o oarecare dificultate, avînd În vedere tocmai distanțarea față de „sensul” imaginilor luate fiecare În parte, alterarea mimesisului În favoarea semiosisului. Ne-au Întîmpinat la tot pasul diversitatea „variațiunilor” pe anumite „teme”, metafora multiplă În cadrul unui discurs
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
face comparații; a alege faptele și tehnicile adecvate; a prevedea, a aprecia, a schimba optica; a alege un nou sistem de simboluri. A analiza A analiza datele; a descoperi diferențele; a determina pertinența informației primite; a constata existența anumitor mecanisme, izomorfisme și simetrii; a analiza dovezile; a constata necesitatea unei informații complementare; a constata necesitatea unei dovezi sau unui exemplu contrar. A sintetiza A specifica și a generaliza; a emite ipoteze, a formula probleme; a elabora o dovadă sau a defini
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
mai poate exista certitudinea accesului la esență lui K, când am acces doar la trăsăturile accidentale pe care K și L le im partasesc? Claude Panaccio consideră că similitudo ar tre bui înțeles că reprezentare care implică un soi de izomorfism, oricât de abstract, dar că, în nici un caz, nu ar trebui înțeles că asimilare sau împărtășire a unei forme. Cu toate că utilizarea termenului similitudo, si nu a celui de identitas, pare a fi în detrimentul interpreta rii rea liste, similitudo este revendicat
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
în mecanica cuantică nu sunt decât reprezentări matematice ale unor spatii logice: între laticea formata de subspațiile unui spațiu Hilbert sub relația de "subspațiu al" și laticea formată de judecățile fizice despre sistemul cuantic sub relația de implicație, există un izomorfism. (Putnam 1976: 49-51) Se poate vedea din această harta trasată că avem două alternative: fie păstrăm logica clasică și acceptăm o fizica paradoxală, fie adoptăm o logica nouă și scăpăm în felul acesta de paradox. 2.3. Tymoczko și Lakatos
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
n-tupli care aparțin lui R, R2 este mulțimea de n-tupli care nu aparțin lui R, iar R3 este mulțimea de n-tupli pentru care nu este definit dacă aparțin sau nu lui R. În acest cadru conceptual, putem defini următoarele noțiuni: izomorfism parțial: dacă avem două structuri parțiale S și S', atunci vom spune că o funcție f de la D la D' (acestea fiind domeniile lui S, respectiv S') este un izomorfism parțial între S și S' dacă și numai dacă: (i
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
lui R. În acest cadru conceptual, putem defini următoarele noțiuni: izomorfism parțial: dacă avem două structuri parțiale S și S', atunci vom spune că o funcție f de la D la D' (acestea fiind domeniile lui S, respectiv S') este un izomorfism parțial între S și S' dacă și numai dacă: (i) f este bijectivă și (ii) pentru oricare x și oricare y din D, R1xy dacă și numai dacă R'1f(x)f(y) și R2xy dacă și numai dacă R2xy
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
i) f este bijectivă și (ii) pentru oricare x și oricare y din D, R1xy dacă și numai dacă R'1f(x)f(y) și R2xy dacă și numai dacă R2xy dacă și numai dacă R'2f(x)f(y). izomorfism: dacă în cazul celor spuse mai sus la izomorfismul parțial este cazul că R3 = R'3 = 0 homomorfism parțial: dacă avem două structuri parțiale S și S' atunci vom spune că o funcție f de la D la D' este un
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
și oricare y din D, R1xy dacă și numai dacă R'1f(x)f(y) și R2xy dacă și numai dacă R2xy dacă și numai dacă R'2f(x)f(y). izomorfism: dacă în cazul celor spuse mai sus la izomorfismul parțial este cazul că R3 = R'3 = 0 homomorfism parțial: dacă avem două structuri parțiale S și S' atunci vom spune că o funcție f de la D la D' este un homomorfism parțial între S și S' dacă: (i) f
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
relația dintre teoriile matematice și teoriile științifice este reprezentată în termenii unui homomorfism parțial între structurile avute în vedere. Această reprezentare este mai bună decât celelalte alternative deoarece nu este nici vagă și nu este nici prea puternică (cum este izomorfismul) și în plus ne permite să dăm seama de surplusul de structură care poate fi adus de matematică într-o situație fizică. De asemenea, această perspectivă ne servește foarte bine și când vine vorba despre reprezentarea relației dintre teoriile matematico-științifice
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
de matematică într-o situație fizică. De asemenea, această perspectivă ne servește foarte bine și când vine vorba despre reprezentarea relației dintre teoriile matematico-științifice și lume sau "aparențe" (în funcție de atitudinea ontologică a fiecăruia). Această relație este reprezentată în termenii unui izomorfism parțial care nu se lovește de aceleași probleme care apăreau în cazul reprezentării relației în termenii izomorfismului. În plus, abordarea din perspectiva structurilor parțiale furnizează un cadru formal în care pot fi acomodate considerațiile euristice și criteriile pragmatice care joacă
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
vorba despre reprezentarea relației dintre teoriile matematico-științifice și lume sau "aparențe" (în funcție de atitudinea ontologică a fiecăruia). Această relație este reprezentată în termenii unui izomorfism parțial care nu se lovește de aceleași probleme care apăreau în cazul reprezentării relației în termenii izomorfismului. În plus, abordarea din perspectiva structurilor parțiale furnizează un cadru formal în care pot fi acomodate considerațiile euristice și criteriile pragmatice care joacă un rol esențial în practica științifică. 4.6. Problema coordonării Trebuie să atragem atenția, în acest punct
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
cunoaștere trebuie să se oprească la proprietățile structurale ale lumii, aspectul calitativ rămânându-ne ascuns și inaccesibil. La o privire mai atentă observăm că este ceva în neregulă cu argumentul lui Russell. Punctul principal în acest argument este existenta unui izomorfism structural între sistemul percepțiilor și cel al stimulilor, iar la aceasta se ajunge dacă acceptam că diferențele în percepții implică diferente în stimuli. Problema este că, pentru a putea vorbi despre acest izomorfism, relația dintre stimuli și percepții trebuie să
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
principal în acest argument este existenta unui izomorfism structural între sistemul percepțiilor și cel al stimulilor, iar la aceasta se ajunge dacă acceptam că diferențele în percepții implică diferente în stimuli. Problema este că, pentru a putea vorbi despre acest izomorfism, relația dintre stimuli și percepții trebuie să fie una simetrică, dar noi nu avem decât una asimetrică de la stimul la percepție (i.e. dacă doi stimuli sunt identici, percepțiile rezultante sunt identice), deoarece nu avem nici o evidența care să susțină conversa
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
cât și cu privire la sensul derivat. Așadar, relațiile semantice din cadrul expresiilor idiomatice ar putea fi cartografiate în mod sistematic prin intermediul unei structuri prismatice."326 b) Un al doilea pas îl constituie abandonarea noțiunii tradiționale de compoziționalitate, căreia Geeraerts îi preferă termenul izomorfism: "deoarece termenul de compoziționalitate evocă puternic, datorită conotației sale procesuale, ideea de derivare de-jos-în-sus, ar putea fi mai folositor un termen diferit pentru interpretarea neutră, non-direcțională. Eu propun să folosim termenul de izomorfism aici, unde ceea ce e, în ultimă instanță
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]