113 matches
-
expresie posibilă a ideii noastre de "incoerență". Oscilatorii liniari pe care îi considerăm nu își modifică poziția și orientarea în spațiu. Deoarece însă nu există nici o direcție preferențială in formularea problemei, e natural să presupunem că axele lor sunt orientate izotrop, astfel incât, la stabilirea echilibrului, radiația este izotropă și "complet nepolarizată". Aceasta inseamna ca valoarea medie a lui E(t) este "independentă" de direcție. Definiția luminii naturale dată până aici folosește variația cu timpul a câmpului electric într-un singur
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]
-
liniari pe care îi considerăm nu își modifică poziția și orientarea în spațiu. Deoarece însă nu există nici o direcție preferențială in formularea problemei, e natural să presupunem că axele lor sunt orientate izotrop, astfel incât, la stabilirea echilibrului, radiația este izotropă și "complet nepolarizată". Aceasta inseamna ca valoarea medie a lui E(t) este "independentă" de direcție. Definiția luminii naturale dată până aici folosește variația cu timpul a câmpului electric într-un singur punct. În cartea sa (1906) Max Planck dă
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]
-
prin:<br>formula 37<br>formula 38 unde simbolul <> înseamnă media asupra oscilatorilor iar δ(x) este funcția lui Dirac. Această formulare este mai ușor de folosit în calcule, dar apariția funcției δ(x) poate apare nejustificată. La echilibru, câmpul electromagnetic este izotrop (vezi Legile lui Kirchhoff (radiație)); valorile medii ale pătratului câmpului electric în direcțiile axelor x,y,z sunt deci aceleași. Mai mult, în vid, ele sunt aceleași cu valorile medii ale pătratelor câmpului magnetic; energia medie pe unitatea de volum
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]
-
ele poate fi aleasă arbitrar în planul perpendicular pe direcția de propagare. Entropia fiecăreia din aceste raze este L(I,ν)/2 Observăm că ecuațiile (3.2) și (3.3) pot servi drept definiții ale entropiei și pentru o radiație izotropă oarecare, cu frecvențe în intervalul (ν,ν+dν) și densitate de energie u, fără referire la "corpul negru" și chiar pentru un fascicol oarecare de raze, având intensitatea I și alcătuit din componente de frecvențe cuprinse între ν și ν
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
simplectică se reduce la o simplă formă pătratică. Dacă "I" este matricea identitate , atunci matricea "Ω", a acestei forme pătrate, este dată de matricea (): Există multe notații geometrice naturale ale submulțimilor unei mulțimi simplectice. Cel mai important caz al submulțimilor izotrope este acela al submulțimilor Lagrangianului. O submulțime Lagrangiană este prin definiție o submulțime izotropică de dimensiune maximă numită jumătatea dimensiunii mulțimii simplectice înconjurătoare. Submulțimile Lagrangiene rezultă în mod natural în multe situații fizice și geometrice. Un exemplu major de Lagrangian
Mulțime simplectică () [Corola-website/Science/320153_a_321482]
-
În dinamica fluidelor, unda Mach este o undă de presiune care călătorește cu viteza sunetului datorită unei ușoare schimbări de presiune adăugată unui debit compresibil. Undele sonore emise de o sursă punctiformă statică într-un mediu omogen, izotrop au fronturi de undă sferice și concentrice pe sursă. Dacă o sursă se mișcă pe o anume direcție dată cu viteza v, iar viteza sunetului este v, avem trei cazuri distincte, în funcție de raportul în care se află cele două surse
Unghiul Mach () [Corola-website/Science/320378_a_321707]
-
formula 27 este fluxul termic, formula 28 este conductivitatea termică, iar formula 29 este gradientul temperaturii. Conductivitatea termică este considerată adesea constantă, dar în realitate ea depinde de temperatură. În simulări ea poate fi calculată cu o relație algebrică. În caz că materialul nu este izotrop, ea este un tensor. În ecuația Fourier apare operatorul nabla, ca urmare dezvoltările pentru MFN se pot aplica cu modificări minime la modelarea conducției. În transmiterea prin convecție rolul conducției este minim, însă rolul turbulenței este foarte important. Metodele MFN
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
radarele auto), deplasările Doppler spre roșu sunt utilizate în special în astrofizica spectroscopică pentru a determina mișcarea relativă față de Pământ a obiectelor astronomice îndepărtate. O formulă a deplasării spre roșu relativistă (și aproximarea sa newtoniană) se utilizează atunci când spațiul-timp este izotrop. Atunci când devin importante efectele gravitaționale, deplasarea spre roșu trebuie calculată folosind teoria relativității generale. Două formule importante pentru cazuri speciale sunt așa-numita formulă a deplasării spre roșu gravitaționale, care se aplică oricărui câmp gravitațional staționar (adică invariant în timp
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
măresc lungimea de undă și deci se deplasează spre roșu din cauză că spațiul prin care se propagă ei se dilată (extinde). Consecințele observabile ale acestui efect pot fi calculate folosind ecuațiile din teoria relativității generale care descriu un univers omogen și izotrop. Pentru calculul efectului de deplasare spre roșu, se folosește ecuația geodezicii pentru o undă de lumină plană, adică unde Pentru un observator ce privește frontul unei unde luminoase la o poziție formula 9 și la un moment de timp formula 10, acel
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
În rezistența materialelor, se adoptă o serie de ipoteze simplificatoare (sau ipoteze fundamentale) privind structura materială a corpului. Se consideră că piesele ocupă întreg volumul cu materie, deci nu există discontinuități. Se consideră că materialele sunt izotrope (au proprietăți elastice în toate direcțiile) În rezistența materialelor se consideră că până la o anume valoare a sarcinilor aplicate, materialele se comportă elastic. În rezistența materialelor se consideră că tensiunile sunt proporționale cu deformările specifice, prin urmare este valabilă Legea
Ipoteze simplificatoare în rezistența materialelor () [Corola-website/Science/325170_a_326499]
-
sau "polarizarea rotatorie magnetică" este un fenomen magnetooptic care constă în rotirea planului de polarizare a luminii ce se produce într-un mediu optic izotrop introdus în câmp magnetic intens. Rotirea planului de polarizare a undei luminoase, polarizată linear, ce se propagă pe direcția câmpului magnetic, se datorează interacției dintre acesta și electronii optici ai atomilor și moleculelor mediului. Valoarea unghiului de rotire este direct
Efectul Faraday () [Corola-website/Science/322012_a_323341]
-
exercitată acțiunea exterioară. Se explică prin particularitățile de structură ale corpurilor, fiind prezentă: De obicei, dacă un mediu este anizotrop pentru un anumit fenomen, el prezintă anizotropie și pentru alte fenomene. Există totuși cazuri în care mediul poate fi considerat izotrop pentru unele fenomene și anizotrop pentru altele. De exemplu, cristalul de sare de bucătărie (NaCl) prezintă anizotropie la solicitări mecanice, dar este izotrop din punct de vedere optic. Anizotropia optică reprezintă calitatea unui mediu transparent de a transmite lumina în
Anizotropie () [Corola-website/Science/331614_a_332943]
-
fenomen, el prezintă anizotropie și pentru alte fenomene. Există totuși cazuri în care mediul poate fi considerat izotrop pentru unele fenomene și anizotrop pentru altele. De exemplu, cristalul de sare de bucătărie (NaCl) prezintă anizotropie la solicitări mecanice, dar este izotrop din punct de vedere optic. Anizotropia optică reprezintă calitatea unui mediu transparent de a transmite lumina în mod diferit, în funcție de direcția de propagare a acesteia. Fasciculul incident pe un astfel de mediu este, în general, descompus în două fascicule dintre
Anizotropie () [Corola-website/Science/331614_a_332943]