1,683 matches
-
la bar. Îl recunosc, e polițai, Drylaw, cred. Îmi termin repede halba și ies din bodegă, mă urc În mașină și conduc În viteză Înapoi spre Collie. Mă gîndesc tot drumul numai la cardurile care sînt În buzunarul interior al jachetei de pe scaunul din camera din față. Foarte demoralizat, noi, eu, noi (acum sîntem cu toții aici) ginim o mașină parcată lîngă casa noastră. Pare vag familiară. Ne gîndim să ne Întoarcem În oraș, dar avem nevoie de cardurile noastre și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
chestii ca lumea. Asta. Asta. Asta. — Serg... Domnule Robertson... aud o voce lîngă mine. Ea pare... are un zîmbet larg pe față. Are păr frumos și dinții ei sînt atît de albi. Poartă blugi și o helancă bej sub o jachetă de piele cu căptușeala maro. Are ochii plini de tristețe. Cine e? SÎnt amețit și prostit din cauza lipsei de somn și toate vocile alea din capul meu zbiară să le dau atenție... să le recunosc... Tot ce pot spune e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
mai văzusem la ea și care mă tulbura. Era înaltă, avea un aer grecesc. Stătea în picioare la capătul canapelei, sprijinindu-se cu o mână de biroul lui Palmer. Palmer ședea pe canapea, cu fața spre ușă. El purta o jachetă tricotată largă, o cămașă albastră și o eșarfă violet. Arăta curat, îngrijit, vioi, tânăr, puțin extravagant. În lumina strălucitoare a dimineții am văzut ochii lor ațintiți asupra mea cu îngrijorare, ochii Antoniei mari, castanii și blânzi, ochii lui Palmer albaștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
privi ei se apropiaseră de bar și stăteau cu spatele la mine. Palmer comanda ceva de băut. Comandă trei pahare. Abia atunci am văzut că mai era o fată cu ei, o fată palidă, elegantă, tunsă foarte scurt și care purta o jachetă nouă marca Burberry. S-au așezat toți trei, rămânând cu spatele la mine. Deodată, ceva în felul în care fata ținea paharul mi s-a părut a fi cunoscut. Întoarse capul și-și mângâie nasul cu degetul. Era Georgie. Am lăsat ziarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și pusese un disc de vinil la gramofon. Devenind mai circumspect, am Încetat să mai bâjbâi. Brusc, am dat peste ceva ce părea o jupă demodată, cutată și căptușită, cu franjuri, de care avea și mama mea. Mai erau câteva jachete, una din Berchtesgaden, din câte Îmi dădeam seama după croiala specifică, cusăturile Întărite și materialul gros, urmate de un ansamblu complicat din piele și, În final, hainele de „amazoană“ ale Dorei. Mi-am amintit de jacheta de tweed, Îmbrăcată peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mea. Mai erau câteva jachete, una din Berchtesgaden, din câte Îmi dădeam seama după croiala specifică, cusăturile Întărite și materialul gros, urmate de un ansamblu complicat din piele și, În final, hainele de „amazoană“ ale Dorei. Mi-am amintit de jacheta de tweed, Îmbrăcată peste o fustă croită asimetric, care acoperea parțial o pereche de chiloți cu mânecuțe. Cât se poate de răbdător, fără să ating umerașele, am pipăit hainele de pe acolo până am găsit despicătura adâncă a fustei și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cap discret Înspre picioare; uimită, mama s-a Întrebat de ce eram În lanțuri. După ce m-a eliberat dând câte un șut ghiulelelor care s-au rostogolit ca și când ar fi fost din plută, mi-am scos cămașa. Înfigându-și acul În jachetă, mama Îmi Împături Îmbrăcămintea cu grijă. Apoi, aparent obosită, Își scoase degetaru. — Despre nume o să discutăm altă dată. Și asta a fost tot. Nimic despre Pfefferkorn, Apfelbaum sau Schneider, Îmi spuneam plictisit. Nici o vorbă despre Blume, Krug sau Winkler. Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și prea corect, de parcă ar fi fost decupat din carton. Observându-ne, Își Întoarse palmele În afară și grăbi pașii. Dora Îl Întâmpină În capul scărilor, rotindu-se cu el pe podeaua de marmură. Fiind Îmbrăcată În pantaloni și cu jacheta din Berchtesgaden, câteva secunde era să nu-i mai deosebesc. — Și acesta este Însoțitorul tău? — Anton, răspunse Dora, radiind. — Încântat de cunoștință. Felix, Felix Karp. Doctorul Îmi strânse mâna cu afecțiune nesimulată. Șoptindu-i ceva prietenei mele, Își strecură În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Îmbrăcată Într-o uniformă simplă, neagră, ocupată să culce o femeie Într-un pat. Aparent, fiecare membru al fundației avea specialitatea sa. Froehlich prefera versiunea bărbătească a femeilor la care tocmai ne-am uitat, nu neapărat Îmbrăcate În pantaloni sau jachetă; Röser avea și el slăbiciunile sale despre care nu-i plăcea să vorbească, dar care, având În vedere interesul său pentru atleții tineri, nu constituiau un secret pentru colegii săi - „și eu, mă rog, mă dedic surorilor“. Karp Își Întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mașină de cusut - am găsit un ghem de ață. Folosind foarfeca și niște ace de siguranță, am fabricat o pereche de cosițe la fel de groase și maro, ca ale soră-mii. Apoi m-am Îmbrăcat Într-una din fustele ei și jacheta ei de la uniforma școlară, În timp ce ea și-a pus un pulover peste uniformă. Ne-am comparat În oglindă, am stins lumina și ne-am comparat din nou. La final, postându-ne În fața celor două uși glisante dinspre camera de zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
a fost colegă la Vassar cu nepoții Rățoiului Donald... Dar și argoul meu o indispunea pe ea. Prima dată când am zis „futu-i“ în prezența ei (și a prietenei ei Pietricică, cu gulerașul ei de Peter Pan și cu jacheta ei de lână, bronzată ca o indiancă după atâta tenis pe terenurile de la Chevy Chase Club), Pelerinul a făcut o mutră atât de chinuită, de-ai fi zis că literele alea i se înfipseseră în carne. De cum am rămas singuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
omului ponosit, În balonzaid, care aruncase o privire În compartimentul lui. Hainele sale, lipsite de culoare, textură și opacitate, rămășițele vechii arte a croitoriei, aveau Încă o eleganță forțată. Balonzaidul deschis lăsa să se vadă gulerul Înalt și tare, precum și jacheta Încheiată până sus. Omul Își aștepta răbdător cina sau așa crezu Myatt la Început, permițând minții sale să fugă puțin de subtilitățile cu Stein și domnul Eckman, dar, Înainte să ajungă chelnerul la el, străinul adormise. Fața lui Îi dispăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Fiecare gară a fost supravegheată de poliție, fiecare mașină oprită. Nici o mirare că zvonul c-ar fi fost ucis de agenții guvernului se răspândi cu repeziciune“.) Nu credeți că e necesar să se Îmbrace cineva excentric, cu pălărie mare, neagră, jachetă de catifea și altele din astea? — Cred că e fatal, spuse domnul Savory. Nu se simțea chiar În largul lui și privi pe furiș spre omul bisericii În timp ce vorbea. — Eu nu sunt poet. Un poet e un individualist. El se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pahar de sherry, mai mult de o jumătate de sticlă de riesling și două pahare de lichior. După aceea fusese puțin amețită. Janet plătise cina și ea Îi dăduse lui Janet un cec și luase restul. Acum avea În buzunarul jachetei ei de tweed mai mult de două lire În monede mici, austriece, dar În poșetă erau aproape optzeci de mărci. Avu oarecare dificultăți s-o facă pe centralistă să Înțeleagă numărul pe care-l dorea În Köln, pentru că vocea Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Îmbrăcată casual, emana un farmec natural de Înaltă clasă, fără prea multe accesorii care să-ți ia ochii. Ținuta ei de zi cu zi era alcătuită din pantaloni lungi, mulați, de la Marni, bluzițe din dantelă Yves Saint Laurent și minuscule jachete din piele, semnate Rick Owens. Dacă era să poarte ceva de supercalitate, era musai de la Ossie Clarke sau Dior, și era În stare să zboare până la Londra special ca să se aprovizioneze cu ceea ce avea mai bun de oferit Dover Street
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Încăperea. Cum arăt? Ținuta fără cusur a lui Lauren se conforma codului tacit de la Hotel Rivington - la patru ace. Purta o rochie lungă, gri deschis, cu volănașe și cu mici buline albe, marca Tuleh. Pe umeri avea un fel de jachetă minusculă, făcută din doar câțiva centrimetri de blană de maimuță obținută ilegal. Ochii erau conturați de gene false și de linii trasate cu creionul kohl, iar părul Îi cădea În valuri nepieptănate În jurul umerilor. În contrast, eu eram Îmbrăcată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
că locul are efect calmant. Într-adevăr, nimic nu calmează mai mult decât cufundarea Într-unul dintre fotoliile Îmbrăcate În catifea roșie de la Carlyle și nici nu există priveliște mai liniștitoare decât aceea oferită de un chelner octogenar Îmbrăcat cu jachetă albă, cu un șervet din olandă albă aruncat peste brațul stâng exact la 90 de grade. Numai că În seara aceea simțeam că nimic nu ar fi putut să-mi calmeze sentimentul de anxietate crescândă. Singurul lucru care mă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de anxietate crescândă. Singurul lucru care mă mai Înveselea cât de cât În seara aia erau ținutele lui Lauren și Tinsley. În ziua aceea Își făcuseră de cap la Chanel. Tinsley venise cu niște pantaloni de golf și cu o jachetă din tweed, iar Lauren purta o rochie neagră prinsă strâns la gât cu o broșă uriașă cu rubine, opera lui James de Givenchy. —Eu sunt „intermediarul“ pentru Nan Kempner 1, iar Tinsley este „pădurarul“, zise ea. De masa noastră s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
intersecția dintre Rue Jacob și Rue Bonaparte, patiseria cu fețe de masă din catifea tivită cu auriu este cel mai romantic butic de prăjituri din lume. Toată lumea ar trebui să meargă acolo măcar o dată cu un proaspăt soț. Cu chelnerii În jachete albe servind ceai de verveine În vase de argint și biscuiței moi cu zmeură pe farfurioare de porțelan chinezesc de un roz pastel, atmosfera localului te face să te simți ca și cum ai fi Coco Chanel. Eu și Hunter ne petrecuserăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
stătea În fața noastră, cu un zâmbet orbitor pe chip. Pletele ca mahonul erau lăsate În valuri libere și era Îmbrăcată foarte rive gauche au weekend 1 cu pantaloni lungi din lână bleumarin, pantofi cu botul ascuțit, cu talpa dreaptă, o jachetă din piele și o eșarfă Îngustă care-i ajungea până aproape de genunchi. Arăta ca Lou Doillon 1 În ziua ei liberă. Îmi pare rău. Nu m-am putut abține să nu vin să vă salut. Sunt aici cu Pierre, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
statutul ei, treceam prin holul hotelului pe la 11 fără un sfert, când am observat-o stând Într-un fotoliu de lângă șemineu. Am recunoscut-o din pozele pe care le văzusem cu ea, făcute de nenumărații paparazzi. Era Îmbrăcată cu o jachetă cu guler Înalt care Îi ascundea jumătate din față și cu o minusculă fustă din denim. Părul blond Îi cădea pe umeri, iar picioarele Îi erau ușor bronzate și fără ciorapi, chiar și În acea dimineață rece de noiembrie. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
copilului numele Lila Slingsby și vrea să vii și tu la botez. E la vreo zece zile după ce ajungem Înapoi acasă. Pe neașteptate, Lauren sări de pe scaunul Înalt de la bar și exclamă: —Gerski! Un rus destul de voinic, Îmbrăcat cu o jachetă subțire din piele neagră, se Îndrepta cu pași mari spre noi. Pășea de parcă ar fi luat cu asalt o mică țară. Când ajunse lângă noi, Lauren Îl sărută pe amândoi obrajii și Îl Îmbrățișă Îndelung. —Vai, cât timp a trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ca machiorul ei să obțină niște „Ochi de Prostituată“ perfecți, al căror secret era creionul kohl adus par-avion din Egipt. După o gândire atentă, ținuta vestimentară pe care o alese Lauren cuprindea patalonii ei favoriți, mulați, de culoare crem, o jachetă tricotată neagră, ușoară ca un fulg, din păr de nurcă, iar, pe dedesubt, un top din tul fin, ca pânza de păianjen. Își lăsă părul să cadă În valuri libere, după ce decise, fără să se bazeze pe nici o dovadă, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ceaiul, Lauren mi-a povestit cum un rus cu o ținută impecabilă, probabil având spre treizeci de ani, Își făcuse apariția spunând că el era cel care trebuia să ia inima În numele lui Monterey. Dintr-un săculeț din catifea din jachetă, el scosese la vedere butonii lui Nicolae al II-lea, plus o scrisoare prin care se anunța schimbarea planului. Agentul de pază al lui Lauren Îi dăduse trimisului bijuteria În formă de inimă. Toată afacerea s-a Încheiat În cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cameră, iar prin ușă l-am auzit murmurând, ca și cum ar fi conspirat. În mod evident, vreun telefon legat de serviciu. Într-un târziu, la ora 7, reapăruse În salon, unde tocmai legam ultima fundă În brad; ținând În mână o jachetă, Îmi spuse: Știi, Sylvie, a intervenit ceva. Trebuie să ies În oraș În seara asta. — Și emisiunea Barbarei Walters? am răspuns dezamăgită, căci noi plănuiserăm să petrecem o seară plăcută, liniștită, uitându-ne la televizor și mâncând ceva cu specific
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]