170 matches
-
El va patrona iconografia sacră, va înălța, restaura și tutela temple și alte lăcașuri cultice și va fi un promotor al literaturii jainiste. Rezultatul acestor demersuri va fi reprezentat de înflorirea unei remarcabile arte religioase. Postirea este des întâlnită la jainiști, mai ales în timpul ceremoniilor religioase și are două ramuri principale: postire totală, în care alimentele sunt respinse complet într-o anume perioadă și postire parțială, în care se restrânge doar numărul și cantitatea tipurilor de mâncare. Simbolizând victoria sufletului asupra
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
două (Chaththa Upavas), trei (Aththama Upavas) sau opt zile (Atthai Upavas), postirea în decursul unei luni întregi (Masaksamana Upavas) sau înfometarea până la inaniție și moarte (Santara Upavas). Această ultimă modalitate de postire înlătură cu eficiență karma și este considerată de jainiști o glorificare a spiritului, o răsplată spirituală, un sacrificiu al materiei pentru descoperirea adevărului constant și absolut. După filozofia jainistă, moartea voluntară prin înfometare lentă nu este un suicid pentru că nu se produce în urma unei frenezii emoționale spontane, ci este
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
înfometarea până la inaniție și moarte (Santara Upavas). Această ultimă modalitate de postire înlătură cu eficiență karma și este considerată de jainiști o glorificare a spiritului, o răsplată spirituală, un sacrificiu al materiei pentru descoperirea adevărului constant și absolut. După filozofia jainistă, moartea voluntară prin înfometare lentă nu este un suicid pentru că nu se produce în urma unei frenezii emoționale spontane, ci este acțiune premeditată, o soluție la care se ajunge după o analizare matură și rațională a lumii. Un jainist nu recurge
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
După filozofia jainistă, moartea voluntară prin înfometare lentă nu este un suicid pentru că nu se produce în urma unei frenezii emoționale spontane, ci este acțiune premeditată, o soluție la care se ajunge după o analizare matură și rațională a lumii. Un jainist nu recurge la acest tip de post decât când simte că i se apropie moartea și că și-a îndeplinit toate îndatoririle în viața curentă. Astăzi, practica "Santara" stârnește controverse în India și în exteriorul ei, iar în statul indic
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
în exteriorul ei, iar în statul indic Rajasthan un avocat va duce demersuri pentru scoaterea inaniției voluntare în afara legii. Perioada cea mai propice postului este cea a sărbătorilor religioase și a zilelor sfinte. Paryushan, cea mai proeminentă sărbătoare din calendarul jainist, se desfășoară timp de opt sau zece zile în timpul musonului de vară și este intens dedicată postirii (musonul de vară însuși este o perioadă a postirii conform jainismului). Pe lângă aceste momente festive, un credinios poate ajuna oricând simte că a
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
în timpul musonului de vară și este intens dedicată postirii (musonul de vară însuși este o perioadă a postirii conform jainismului). Pe lângă aceste momente festive, un credinios poate ajuna oricând simte că a greșit sau dorește o purificare ontologică. Acest "katharsis" jainist cuprinde nu doar elementul de purificare trupească prin refuzul sau limitarea alimentelor, ci, mult mai important, integrează purificarea spirituală, îndepărtarea simplei dorințe și nevoi de a mânca, fără de care simplul post ar fi nefolositor și superfluu. Venerarea templelor datează încă
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
textele mai vechi, zeii sunt descriși ca aducând omagii imaginilor și relicvelor tirthankarașilor în templele celeste. Deoarece Mahavira nu s-a pronunțat pentru sau împotriva iconografiei și a lăcașelor de cult, venerarea imaginilor a devenit o componentă esențială a tradiției jainiste. Numeroase reprezentări ale tirthankarașilor de la începutul primului mileniu au fost descoperite într-o stupă jainistă la Mathura în Uttar Pradesh. Ipostazele timpurii ale profeților jainismului sunt cele meditative ale poziției lotus, sau cele în care stau în picioare cu o
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
celeste. Deoarece Mahavira nu s-a pronunțat pentru sau împotriva iconografiei și a lăcașelor de cult, venerarea imaginilor a devenit o componentă esențială a tradiției jainiste. Numeroase reprezentări ale tirthankarașilor de la începutul primului mileniu au fost descoperite într-o stupă jainistă la Mathura în Uttar Pradesh. Ipostazele timpurii ale profeților jainismului sunt cele meditative ale poziției lotus, sau cele în care stau în picioare cu o atitudine de revocare a trupului; modul de distingere a tirthankarașilor se face prin inscripții ale
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
profeților jainismului sunt cele meditative ale poziției lotus, sau cele în care stau în picioare cu o atitudine de revocare a trupului; modul de distingere a tirthankarașilor se face prin inscripții ale numelui aplicate pe piedestaluri. În următorii ani, iconografia jainistă cunoaște niște inovații: în secolul al V-lea apar simbolurile specifice fiecărui profet (majoritatea totemice: Mahavira - leul, Parshva - șarpele, Munisuvrata - țestoasa, Rishabha - taurul, etc.), iar în secolul al IX-lea apar cele 24 de shasanadevatas, "zeițele doctinei", asociate câte unui
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
Parshva - șarpele, Munisuvrata - țestoasa, Rishabha - taurul, etc.), iar în secolul al IX-lea apar cele 24 de shasanadevatas, "zeițele doctinei", asociate câte unui tirthankara. Unele zeițe, cum ar fi Ambika ("Mica Mamă") continuă să fie proeminentă ca centru al devoțiunii jainiste. Astăzi ceea ce înțeleg jainiștii prin venerarea ("puja") unei imagini este neclar și foarte diferit de principiile celorlalte credințe. Conform doctrinei, care contrazice cultul, devoțiunea ar fi ineficace și nenecesară. Însă jainiștii nu se roagă pentru a îmbuna zeii sau pentru
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
Rishabha - taurul, etc.), iar în secolul al IX-lea apar cele 24 de shasanadevatas, "zeițele doctinei", asociate câte unui tirthankara. Unele zeițe, cum ar fi Ambika ("Mica Mamă") continuă să fie proeminentă ca centru al devoțiunii jainiste. Astăzi ceea ce înțeleg jainiștii prin venerarea ("puja") unei imagini este neclar și foarte diferit de principiile celorlalte credințe. Conform doctrinei, care contrazice cultul, devoțiunea ar fi ineficace și nenecesară. Însă jainiștii nu se roagă pentru a îmbuna zeii sau pentru a aștepta o răsplată
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
Mamă") continuă să fie proeminentă ca centru al devoțiunii jainiste. Astăzi ceea ce înțeleg jainiștii prin venerarea ("puja") unei imagini este neclar și foarte diferit de principiile celorlalte credințe. Conform doctrinei, care contrazice cultul, devoțiunea ar fi ineficace și nenecesară. Însă jainiștii nu se roagă pentru a îmbuna zeii sau pentru a aștepta o răsplată, ci vor să obțină prin practica devoțiunii diciplina necesară concentrării la idealurile spiritule și la dobânirea detașării de karma. Ei nu se închină la imaginea în sine
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
spiritual: "siddha" (sufletele eliberate), "sidhu" (călugări), "dharma" (învățătura religioasă, dogma), "arhați" (ființele demne de adorare), "lokottami" (entități superioare) și "mangali" (entități aducătoare de noroc). De obicei imaginea statuară sau bidimensională a obiectului venerației este dispusă pe altarul central al templului jainist sau pe altarul improvizat într-o locuință. În templu reprezentarea principală și centrală a ființei venerate este însoțită de înfățișări subsidiare ale aceluiași personaj. Cultul devoțional este ornamentat de imnuri de laudă, rugi, formule sacre și daruri materiale cu valoare
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
nefiind capabilă să mai germineze face trimitere spre întruparea ultimă urmată de eliberare, mâncarea dulce, a cărei oferire este analoagă detașării de lume, fructele, simbolul mokshei, etc.. Unele statui sunt îmbăiate, în timp ce svetambarașii le decorează cu veșminte și podoabe. Templele jainiste ("derasar" sau "basadi") sunt foarte răspîndite în subcontinentul indian și variază de la construcții grandioase și elaborate, la locașuri simple și lipsite de ornamentație. Înfățișarea unui templu jainist diferă în funcție de ramura religioasă pe care o satisface: un templu digambarist are sculpturi
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
Unele statui sunt îmbăiate, în timp ce svetambarașii le decorează cu veșminte și podoabe. Templele jainiste ("derasar" sau "basadi") sunt foarte răspîndite în subcontinentul indian și variază de la construcții grandioase și elaborate, la locașuri simple și lipsite de ornamentație. Înfățișarea unui templu jainist diferă în funcție de ramura religioasă pe care o satisface: un templu digambarist are sculpturi nedecorate și nepictate, în timp ce într-unul svetambarist se găsesc statui înveșmântate, vopsite, poleite cu aur și argint, încrustate cu pietre prețioase (mai ales în frunte). Majoritatea templelor
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
altă particularitate: coloanele sculptate din marmură care înfățișează diferite ipostaze ale unor ființe divinizate. Partea principală a construcției este „Ghabaro”, o sală în centrul căreia este expusă imaginea măreață a unui tirthankara. Există diferite restrcții cu privire la intrarea într-un templu jainist: de exemplu un credincios trebuie să aibă trupul curat și poarte hainele purificate, specifice ritualurilor de devoțiune. Rolul cultic al templului este acela de spațiu în care un jainist își îndeplinește rugăciunea, meditațiile, ritualurile, în care cântă imnuri sacre sau
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
a unui tirthankara. Există diferite restrcții cu privire la intrarea într-un templu jainist: de exemplu un credincios trebuie să aibă trupul curat și poarte hainele purificate, specifice ritualurilor de devoțiune. Rolul cultic al templului este acela de spațiu în care un jainist își îndeplinește rugăciunea, meditațiile, ritualurile, în care cântă imnuri sacre sau ascultă predicile unui călugăr. Unele temple cu semnificație istorico-religioasă mai reliefată sunt obiect de pelerinaj. Destinații pentru pelerini au existat încă din India medievală, în locuri în care se
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
pelerini au existat încă din India medievală, în locuri în care se consideră că s-au desfășurat momente importante din viața unui tirthankara. Câteva din aceste destinații vor fi distruse de invazia islamică a Indiei. Astăzi cele mai cunoscute temple jainiste sunt localizate în Palitana, Shankeshwar, Samet Shikhar, Vataman, Mumbai, Ahmedabad. La fel ca celelalte comunități din India, jainiștii au un calendar îmbogățit de sărbători religioase, care constituie focare de spiritualitate transcendentă într-o temporalitate ciclică. Majoritatea zilelor cu conotație religioasă
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
importante din viața unui tirthankara. Câteva din aceste destinații vor fi distruse de invazia islamică a Indiei. Astăzi cele mai cunoscute temple jainiste sunt localizate în Palitana, Shankeshwar, Samet Shikhar, Vataman, Mumbai, Ahmedabad. La fel ca celelalte comunități din India, jainiștii au un calendar îmbogățit de sărbători religioase, care constituie focare de spiritualitate transcendentă într-o temporalitate ciclică. Majoritatea zilelor cu conotație religioasă sunt dedicate nașterii, morții sau nirvanei unui tirthankaras. Cea mai pregnantă sărbătoare este Paryushana, care se desfășoară timp
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
zile în calendarul digambarist sau opt zile în cel svetambarist în luna Bhadrapada (august-septembrie). Numele acestei festivități se traduce prin "a sta în propriul loc", "a sta aproape de sine", fapt ce trădează scopul ei, acela de a reflecta asupra învățăturilor jainiste, de a se căi și de a observa "cele zece virtuți cardinale": iertare, caritate, adevăr, autocontrol, post, detașare, umilință și abstinență. (Cuvântul "Paryushana" poate avea și o altă etimologie, structurile "upshamana", însemnând "a suprima" și "ushan", "a arde", făcând referire
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
a suprima" și "ushan", "a arde", făcând referire la abolirea dorinței și a karmei.) Alte obiceiuri specifice Paryushanei sunt ritualurile devote ("puja") și postirea, pe care unii o îndeplinesc în toate cele 8-10 zilele, deși nu este absolut necesar: scrierile jainiste recomandă cel puțin trei zile. Imperioasă este însă ajunarea în timpul ultimei zile, care este și cea mai importantă a sărbătorii. Textului sacru "Kalpa Sutra", care dezvoltă în special descrierea vieții lui Mahavira, i se acordă o reverență specială în perioada
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
și demonstrate. În ultima zi are loc ritualul pocăinței, Pratikraman, în care credincioșii își mărturisesc păcatele și se angajează să nu le mai repete. La puțin timp de la încheierea Paryusanei există obiceiul de a organiza o masă festivă, la care jainiștii se întrunesc în număr mare, indiferent de statutul social, și își reînnoiesc prieteniile și relațiile pașnice. O altă ceremonie religioasă remarcabilă este Oliji, celebrată de două ori pe an, în lunile Chaitra (martie - aprilie) și Aswin (septembrie - octombrie), timp de
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
Chaitra (martie - aprilie) și Aswin (septembrie - octombrie), timp de 9 zile, între ziua a 7-a și a 15-a a unei luni pline. Este o sărbătoare închinată postului (total sau parțial), recitării textelor sacre, meditării asupra celor trei giuvaeruri jainiste și în special a venerării de tip "Siddha-chakra". Acest ultim ritual decurge astfel: pe o tăbliță circulară de lemn sau piatră, sau pe o farfurie de argint se trasează opt raze care împart cercul în opt sectoare. În fiecare sector
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
ultim ritual decurge astfel: pe o tăbliță circulară de lemn sau piatră, sau pe o farfurie de argint se trasează opt raze care împart cercul în opt sectoare. În fiecare sector este scris câte un cuvânt de referință pentru filozofia jainistă: "siddha" (sufletul eliberat), "sadhu" (ascetul), "acharya" (liderul spiritual), " upadhyaya" (învățătorul), "darashana" (sanscrită, "viziune"), "jnan" (sanscrită, pali, "înțelepciune"), "charitra" (comportare) și "tapa / tapasya" (austeritate). În centrul cercului tronează termenul "arihanta" (cuceritorul dorinței). Fetișul este folosit în riturile "puja", iar cele nouă
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
dorinței). Fetișul este folosit în riturile "puja", iar cele nouă nume sunt rostite succesiv și venerate. Mahavira Jayanti comemorează nașterea lui Mahavira și se fixează într-o zi din luna Chaitra și are o importanță semnificativă. Cu ocazia acestei sărbători jainiștii se adună pentru a auzi expunerea doctrinei promovate de Mahavira, iar experiențele onirice inedite ale mamei sale înaintea aducerii pe lume a viitorului profet sunt prezentate dramatic. Au loc procesiuni de stradă, în care figura centrală o constituie o imagine
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]