3,184 matches
-
pentru aceia rar război de nu biruia“. Iată trecută în amintire și ziua când sufletul voievodului a fost eliberat de mucenicia acestei vieți: „pre Ștefan Vodă l-au îngropat țara cu multă jale și plângere în mănăstirea Putna. Și-atâta jale era, de plângea toți ca după un părinte al său“. Pentru că, atunci, pleca „strategul teribil și diplomatul prudent“, domnitorul Moldovei, al cărui program etic și politic „nu căuta propria-i fericire, ci gloria țării, care să-i fie premisă dezvoltării
Agenda2004-26-04-turistic () [Corola-journal/Journalistic/282593_a_283922]
-
de ani de la nașterea pictorului Camil Ressu. După studii la București, Iași, München și Paris, în 1917 a fondat la Iași gruparea „Arta română“, împreună cu pictorii Nicolae Dărăscu, Ștefan Dumitrescu, Iosif Iser și sculptorii Dimitrie Paciurea, Cornel Medrea și Ion Jalea. A luat parte la înființarea Sindicatului Artiștilor Plastici, al cărui președinte a fost doi ani (1921-1922). A colaborat cu desene satirice la diverse publicații și a participat la numeroase saloane oficiale și expoziții colective în țară și în străinătate. A
Agenda2005-04-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/283318_a_284647]
-
și cel liric, arată că este mai mult decît o exagerare, o dezumanizare să admiți ca produs al factorului istoriei sau că reflex al caracterului etnic, un fatalism care merge pînă la primirea morții, fără a reacționa. De la caracterul de jale propriu liricei noastre pînă la presupusul pasivism din Miorița este drum lung. Este drept că credința în soarta, in ce ți-e scris, este o trăsătură caracteristică a poporului nostru. Dar la fel și altor popoare... Rezultă că explicările de
PE MARGINEA UNOR MITURI FONDATOARE by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17679_a_19004]
-
vers care de aici înainte va intra în istoria, nu numai a literaturii române este - la o masina de scris cu i din i: Muma sfîntă (Româmia n.n.) de te lefteriră Hoții și netoții... etc. etc. Ar fi fost o jale generală. Un doliu național. O remușcare vie și imposibil de suportat de toți ziariștii răi de gură, ce văzuseră în "fanariota figură" un penibil destin, desi meritat, tot național... Oamenii de tot felul precum și cumetrele, precupețele, si de la ele, acei
De ce, nene Vasile, de ce?.. by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17702_a_19027]
-
cetățile istorice și provinciile desrobite, antologie reflectând pasiune lui Ion Pillat pentru peisajul românesc, substanța a vieții sale însăși. Găsind acel nestemat al interferentei poeziei culte cu aceea populară el copiază în Cartea cântecelor. 99 de cântece de dor și jale scrise de poeții noștri moderni și contemporani. Transcrie totodată 76 de poezii ale căror ritm, rimă și conținut păstrează ceva din incantația versurilor populare, reunindu-le sub titlul Lieduri (Alăuta românească). Selectează apoi poeme inspirate de Obiceiurile vechi, de Credință
Voluptatea lecturii by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Journalistic/17665_a_18990]
-
doară/ decât alunița de la subțioara." (Anestezie) "Anul ăsta, vă spun, au înnebunit cartofii/ sar în pământ parcă-s dropii/ se dau de-a dura/ trec prin asfalt/ că gloanțele de cobalt/ împușca tot ce-ntâlnesc în cale -/ ce mai, e jale!// Ministerul nostru de interne/ i-a stropit ast'noapte/ cu baliverne." (Fabula rasă) Aceasta este prima impresie. Când începem, însă, să citim cartea cu adevarat, lăsându-ne absorbiți integral de ea și începând să înțelegem limbă străină în care ni
Poet român, afirmat la sfârsitul secolului XX by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17691_a_19016]
-
personal și fățiș guvernarea României, asumîndu-și întreaga răspundere, la care, la început cel putin, nu a voit, iar în urmă nu a reușit să-și asocieze pe nimeni, în mod real". Astfel încît, acum, după pierderea Ardealului de nord toată jalea și împotrivirea se îndreptau direct asupra sa. Se cerea, fățiș, abdicarea să. Și Maniu, Brătianu, ca și legionarii lui Horia Sima, incluși în guvernul Gigurtu erau unanimi în această revendicare. Regele mai credea că va găsi o formulă salvatoare. Pop
Memorialistica lui Valeriu Pop by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17714_a_19039]
-
când întunericul își dispută cu lumina dominația clipei: "Lumină nu se înalță încă,/ norii se caută să se despartă/ iarbă se mai deșteaptă o dată/ după ce s-a visat spartă, de sticlă" - Iarbă a uitat fiorul vieții. Este la mijloc, firește, jalea citadinului după valorile primordiale ale unui contact pierdut, dureros refigurat în secunde de eliberare: "O piesă terestră se joacă,/ noi înșine înotând de pe dig/ și-n apă vie din care scoatem capul/ e cald e frig..." - O piesă terestră. Caii
Doina Ispirescu: Câmpul de sare by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17798_a_19123]
-
cei doi frați ai săi, suferința fiecăruia fiind o poveste de iubire aparte, complicată, dureroasă, care s-ar fi putut termina și altfel ș...ț Pentru prima oară intuia dimensiunile catastrofei, prin intermediul sentimentelor omenești: atâtea morți solitare, provocând o imensă jale, și ea unică și solitară, al cărei joc nu era la conferințe în titlurile ziarelor, în istorie, ci se retrăsese discretă în case, bucătării, paturi neîmpărțite cu nimeni, amintiri dureroase." Un interes colateral poate prezenta pentru cititorul român problema adeziunii
Violența domenstică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17263_a_18588]
-
de pămînt). Fără a mai căuta variante secundare, mistificate, pentru a-și exprima starea de spirit dureros-insurgentă, poeta merge pe drumul drept al acesteia. "Chinul," d-sale e unul de obștească sorginte, așa cum a fost, în Ardealul dinainte de Marea Unire, "jalea" poeților mesianici: Nu avem de ales între primul și ultimul drum/ ci între un chin și alt chin./ Cuțitul însîngerat e frate geamăn cu pixul,/ sora mea siameză - Tristețea -/ și-a înfipt ghearele în obrazul lui Dumnezeu/ săpînd gropi pentru
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
în noi" ( G. Enescu, Casa T.). Plecând, în 1946, din țara în care nu mai avea nici drept la pensie (spune R. Drăghici, 181), Enescu recita, la îmbarcare: "O, Moldovă, draga mea!/ Cine pleacă și te lasă/ e pătruns de jale grea!"; iar Maria Cantacuzino-Enescu, donând conacul Tescanii României "otrăvită de ură fără rost" (Casa T.), scria administratorului Ion Milom, în 1947: "dăruind Tescanii României, nu mă despart de Tescani", și evocă pe străbunii ei, "carne și suflet cu acest pământ
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
curaj. Am absolvit șase: Vlad Mugur, Mioara Cremene, Jeni Acterian, Dumitru Neleanu, George Teodorescu și cu mine. Institutul s-a înființat așadar în 1948, prin desființarea Conservatorului Regal, si a început prin a nu avea profesori la regie. Era o jale. Muriseră Victor Ion Popa, Ion Sava și fusese teleghidat de la Moscova Dinu Negreanu, care venea, pleca, cred că avea alte treburi. Disperați că nu avem practic profesori, am început să fim profesorii noștri și să ținem cursuri între noi - eram
Cu Sorana Coroamă-Stanca, despre viată si scenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18009_a_19334]
-
unele, improvizate) ca să fie à la page cu producția autohtonă de film. Cînd vezi cîtă lume se adună să vadă ba documentare, ba scurt-metraje, ba lungmetraje de ficțiune, pelicule nici prea-prea, nici foarte-foarte, nu poți să nu te gîndești cu jale la ce se-ntîmplă acasă... După ce te gîndești, pac și "explicația sociologică": păi da, îți spui rîzînd în barbă, ei se plictisesc, n-au ce face, așa că vin la cinema - pe cîtă vreme noi, care nu ne plictisim, stăm acasă, așteptînd
Solothurn 34 - Piper si sulf by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/18057_a_19382]
-
instructiv, și nu mă tem să fiu învinuit de repetiție... Murind Stalin în martie 1954, - povestea preotul Brenner, - autoritățile din Sebeș îi dăduseră dispoziție, chiar din ziua fatală, în care globul terestru își atîrnase pe meridianele lui zăbranice lungi de jale și de sfîrșit de lume, - să tragă ore în șir clopotul cel mare al catedralei lor săsești bătrîne de la anul una mie două sute și treizeci de pe timpul cînd Europa ducea cruciatele sale catastrofale și pe cînd Bizanțul oricum încă mai
Lacrima clopotului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17398_a_18723]
-
rugăciunea... pîinea noastră cea de toate zilele... Întîi, apropiindu-mă de ușă birtului, - era pe la orele prînzului - auzisem de-afară niște zbierete puternice în interiorul localului. Normal. Nu-i crîșma un'să nu cînte băutorul. Dar, sînt cîntece și cîntece. De jale, de of, de dor, de facut omul să mai riza,... "Si-aolicălică d-aolicăăăăă ș.a.m.d. Urechea mea se deprinsese din copilărie cu sunetele Bărăganului și cu vocile. Dar zbieretele colosale ce se auzeau de dincolo de ușă birtului... Mi-am făcut
Prietenii unguri si transhumanta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17541_a_18866]
-
din piepturile lor voinice un muget colosal, ca de taur înjunghiat și care, cu sîngele colcăind vijelios, da să moară... Auzisem eu destule doine de-ale noastre; dar, nici una nu avea vitalitatea debordanta a cîntării maghiare în care răsună o jale greu de lămurit. Cerul să fi căzut deasupra noastră în acel moment paroxistic, si nu m-aș fi mirat... Nimeni nu mă lua în seamă. Doar față birtașului, o fetișcana zbanghie legată la cap s-a apropiat de mine zicînd
Prietenii unguri si transhumanta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17541_a_18866]
-
primi prea curând. România Liberă ne informează că maneliști români au ajuns și la Apple, mai precis pe iTunes. Astfel oricine are iPhone sau tabletă poate descărca pentru numai 10 euro ultima nebunie a lui Salam sau ultimul răgnet de jale al lui Minune. Genial este faptul că numele melodiilor sunt traduse și în limba engleză. Astfel ajungem să a vem numele unui album "Academy of Manele" sau melodii precum "Sunt șmecher/ I'm so cool", "Iarba Verde Marioară/ Green Grass
Strategia Har-Cov: racolează români pentru maghiarizare forţată () [Corola-journal/Journalistic/25036_a_26361]
-
să ne facă gazonul de la Național Arena, păcat că nu a apucat să îl și plătească tot el. Din GSP aflăm tot felul de radiografii despre cum merge Steaua spre fundul prăpastiei. Analizele sună așa mai mult a vaiet de jale. Pe de o parte e de înțeles, dacă suporterii Stelei nu se mai uită la TV și prin ziare, scârbiți de jocul echipei și de reacțiile patronului, se duce cașcavalul. Dar de ce nu se reorienteză. Oare restul de 17 echipe
Cum ar putea freca şi Mircea Sandu scările de la DNA () [Corola-journal/Journalistic/25137_a_26462]
-
că își înșală iubitul, nimeni altul decât fiul fostului prefect de Giurgiu, Bădălău. Pentru mine, fotografia este dovada clară a crizei: dacă miliardarii, fie ei și bulgari, au ajuns să se sărute cu parașute de mâna doua din Bacău, e jale. Nu ar fi exclus ca în viitorul apropiat să se iubească sincer, fără leva, fără lovele, doar cu love. În România Liberă, Laurențiu Mihu scrie un editorial-îndemn: Deșteaptă-te române! Întâi să-i spună asta colegului său Tristian Tâmpeanu, deși
Cine i-a aranjat cu adevărat vizita lui Băsescu la Casa Albă () [Corola-journal/Journalistic/25228_a_26553]
-
cînte, că dăduse relații despre el că e bun lăutar chiar al lui Guraliuc. Cică ar fi cîntat Fotache acolo cum nu mai cîntase niciodată în altă parte, ba valțuri, ba de-ale noastre, ba de la oraș, ba cîntece de jale. Fotache știa și cîteva cîntece rusești, că trăise pînă pe la zece ani la Cernăuți și acolo și învățase să mînuiască acordeonul și vioara. Tot umblînd pe la nunți, pe la botezuri, pe la înmormîntări Fotache învățase că dacă vrei să mulțumești lumea, trebuie
Laika by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/2543_a_3868]
-
nu avea despre acest lucru, Țepordei aprobă cu indiferență. ...Lume, tu nu fi vicleană, C-ai să dai la Domnul samă, Că pofta dușmanilor, Taie drumul lui Igor, Și-n sufletul chiaburilor Coace buba urilor Și-n unirea din popor Jalea și pieirea lor. Hanăă, Hanăă...! Seara Fotache, înarmat cu acordeonul și cu vioara s-a prezentat la poarta sanatoriului și a fost întîmpinat de unul dintre gardieni, de Cozorici Grigore. Acesta l-a somat de departe și l-a oprit
Laika by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/2543_a_3868]
-
i-am văzut-o pare destul de urîțică și cam colțuroasă, așa că o premisă necesară (dar nu și suficientă, firește) pentru drama de amor putea exista. Cu sau fără ea, Ada le suferă dramatic eminent. Practic, ea începe chiar cu de jale și de doliu amoros. E deja părăsită în primele (ce zic primele, în chiar prima!) poezii și nu-și revine din traumă decît, strict incidental (dar atunci cu defulare vijelioasă), pe la jumătatea cărții; dar numai pentru a o lua de la
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
Te-ai dus). Astea nu-s chiar „miniaturi sufletești brodate pe rețeaua unei fantezii metrice variate” (cu rețeaua, însă, așa e), cum zice Lucia.6 Astea-s strigăte în regulă, vaiete eclatante, căci Ada merge direct „către un mormînt de jale” (Apus). E drept că nici n-are încotro altundeva să meargă, întrucît luminozitatea vieții abia de i-a strălucit o clipă: „Șiafară- i iarnă grea/ Și vîntul se muncește între pămînt și stele;/ Iar plînsu-i are ceva din visurile mele
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
meu ca sicriul e ros,/ Întuneric nepătruns cu culori străine,/ Cu miros de tămîie, de moarte vorbește”. Nu-i de mirare nici că, sătulă și exasperată de atîta întunecime, izbucnește în chiote: „Vreau veselie și cîntece tinere,/ Fără semnul de jale în ele./ Mai multă lumină aprinsă/ Să gonească întunericul, dușmanul/ Ce pe mine mereu mă pîndește.// Mi-e sete de vorbe dulci și frumoase,/ Mi-e foame de tot ce nu am gustat” etc. (Iluzii). Pe fir de tristețe, Ana
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
nu mai exceptează nimic din toate trăitele. „În mine plînge chinul vieții/ Și dorul stinselor iubiri” - cam asta e poetica Anei. La ea nici măcar natura nu vine cu leacuri și consolări (cum face la alte poete privilegiate), ci tot cu jale și dureri, cu chinuri și frustrări: „Tu soare de aur cu sclipiri fierbinți,/ De ce-mi pari răcoarea toamnelor tîrzii/ Și-mi stropești privirea cu razeleavide,/ Așternînd în cale ziua care-a plîns?” etc. (Nostalgie). Nici calendarul, nici desfășurătorul zilei
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]