381 matches
-
și până la iarna ailaltă, că s-o găsi cine să-i dea un colț de pâine și-un cartof crud să ronțăie. Pe mută n-o doare nicăieri de el. De ochii lumii se smiorcăia și și-l lingea de jeg, neașteptând altceva decât semnalul de la Laur, și bou’ ăsta de Andrei mă-ntreba joi că ce-am cu el și că ne-ncărcăm de păcate, sfinte Dumnezeule și sfinte fără de moarte, futu-ți morții mă-ti, vere, și pe-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cu copii În brațe și pe tipul ăla care-și rupe cămașa de pe el și rage cu pieptul dezgolit În fața armelor, mmmmâââomoarămmmââî! Tăceau. Țăcăneau din Încărcătoare, armau și ocheau. Și pe urmă au tras! Futu-le morții-n gât de jeguri nemernice și să le fie țărâna În ciorba copiilor și părinților lor, pentru c-au tras În popor! Dar nu vor avea ei zile ca să stârpească poporul! Doar că ne zburătăciseră cu Împușcăturile lor. Am rupt-o la fugă spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
popor, să Împărățească peste un țarc de Împuțiciune și un pustiu tot mai vast, unde se vor mânca unul pe altul până la ultimul. Nu va mai fi verdeață și răcoare, ci numai durere și Întristare. Ce-ați făcut din popor, jeguri nemernice? Ați făcut o turmă de animale de povară pe care ați Înfometat-o și ați măcelărit-o necontenit. Ce-ați făcut din acest loc de verdeață dacă nu un țarc și un abator de vorbe În care ați băgat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și tăria de a ne așeza la masa de lucru proprie sau de a ieși În cetate ca s-o servim: OMOARĂ! Încredințați că totul e bine, că totul va fi bine și În viitor. Ce-ați făcut cu poporul, jeguri nenorocite? L-ați mâncat fript cu tot cu cetate. Asta ați făcut. Visul vostru de aur, familiile voastre și slujbele voastre, cărțile voastre, vinul și bucatele voastre, femeile pe care le-ați iubit și v-ați Împrietenit cu ele, copiii voștri pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
benzină peste ei și să le dau foc, omoară, omoară, omoară... Ce-ați făcut cu poporul? Ce-ați făcut cu dragostea mea dintotdeauna, căreia zi și noapte i-am spălat picioarele cu limba și-am amețit sărutându-i crusta de jeg și muci uscați? Toate juliturile și beliturile Îmbâcsite de murdărie le-am oblojit cu gura mea și buzele mele Într-un geamăt orgasmatic atotcuprinzător. Noi suntem poporul! Eu sunt poporul, bestii nemernice! Mi-am Întors privirea Înlăcrimată spre priveliștea meselor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
n-au fost văzute fluturând drapele din piei jegoase de comuniști. Au făcut-o oricum În folosul lor, și pe spinarea acelei scursuri toxice a poporului care duce peste tot cu sine această istorie teribilă și incredibilă: voi sunteți poporul, jeguri nemernice! Ce-ați făcut cu copiii voștri? Ce-ați făcut cu părinții voștri? Ce-ați făcut cu morții voștri, pe care vreme de o jumătate de sută de ani i-ați omorât neîncetat cu vorbele voastre: omoară, omoară, omoară... Opriți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și nu-i mare lucru pentru el să-l scuipe În creștet. Păi bineînțeles că suferă din pricina fizicului său. Bineînțeles că-i un complexat și un paranoic și o jigodie comunistă perversă și periculoasă care se manifestă ca atare În jegurile lui de gazete și-n campania lui de reintroducere a pedepsei capitale În acest loc de verdeață și răcoare. Bineînțeles că toate acestea sporesc dragostea pe care i-o poartă poporul, iar În ce ne privea, eu și Ortansa ajunsesem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
la gură și tremurând de pofte v-ați vândut visului vostru de aur. Familiile și slujbele voastre și bucatele de pe masa voastră, pe toate le-ați mozolit și le-ați otrăvit! V-ați vândut părinții și copiii și tot neamul, jeguri nemernice, și ați zbierat cu gurile voastre spurcate pe toate drumurile și potecile, poporul și poporul și poporul. Ce-ați făcut cu poporu’? L-ați mâncat cu tot cu cetate! Asta ați făcut cu vorbele voastre care ucid, asasinilor! N-am să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
N-am să Încetez nici În mormânt să-i arăt cu degetul! Drept pentru care, această Uniune mi-a dat alaltăieri un premiu În contul primului meu roman. Dintotdeauna am primit cu brațele și sufletul deschise tot ce vine de la jegurile astea comuniste, barosul și lopata și ciocanul de bătut tuburi și alte unelte de acest fel, așa că n-am vrut să fac excepție nici de astă dată. Ei s-au ostenit probabil să-mi citească romanul și au găsit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
au ei curaju’ ăla să tragă-n popor, e doar un decor, e doar un decor, e doar un decor. Ba s-o fută pe mă-sa! Țăcăneau și armau și ocheau. Au tras, futu-le morții-n gât de jeguri nemernice și să le fie țărâna În gura și-n ochii, eh, de cinci sau șase veri n-am mai văzut ce se-ntâmplă pe-aicea pe plajele astea. Mă ridicasem Într-un cot pândind pentru o clipă o schimbare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
are neosteniți plaja În sus și-n jos, strigând ce au În cutiile și coșurile și gălețile lor, atâtea bunătăți după care tânjesc fără să Îndrăznesc. Cât de mult m-am Îndepărtat de ei, Dumnezeule! Cât oi fi rătăcit prin jegul ăla de istorie, Îndopându-mă cu fierturile Ortansei și grișul lui Gabriel stând la mâna unor târâturi ca Restoiu și madam Plumbeanu? Dar În definitiv pe cine caut io aicea pe plaja asta? Mi-e că pe mămica mea Felicia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
se duc alene la culcare. Animalele s-au tolănit în cotețe. Numai o capră își mai alăptează iedul. Bătrânul câine Argos, singura ființă care îl recunoscuse pe Ulise la întoarcere, trage să moară pe mormanul său de gunoi „mâncat de jeg, de viermi și de gângănii” (Murnu, XVII, 400). Păsările au adormit de mult printre ramurile acaților. Doar bufnița Atenei se trezește acum, spre a păzi, cu ochi nocturni, Înțelepciunea de coșmarurile întunecatei Nix. Peste munții din Itaca plutește luna, mușcată
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de stabilit dacă aparțineau păturilor aborigene sau doar reflectau concepții religioase ale anumitor triburi ariene care evoluau la periferia tradiției vedice. Astfel un imn din Rig Veda (X, 136) vorbește de un ascet (muni) cu păr lung (kesiri), îmbrăcat în "jeg", "încins cu cingătoare de vânt" (cu alte cuvinte, gol) și "în care intră zeii". El exclamă: "în beția extazului noi încălecăm pe vânt. Voi, muritorii, nu puteți să zăriți decât trupul nostru" (strofa 3). Acest muni străbate în zbor văzduhul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
înăbușă, sufocă pereții, plus un întreg arsenal de obiecte prăfuite, vechi, pe care Rodica le-a depozitat în camera mea deja nădușită. Înghesuiala din camera mea, aerul infectat, obiecte care se sufocă reciproc, se antipatizează vizibil. Prin geamul întunecat de jeg, îl văd pe mustăciosul slinos din blocul de vizavi cum își târăște hoitul încercând poate să întârzie cât mai mult momentul când trebuie să plece, ca în fiecare dimineață, la serviciu. Sau poate nici nu se mai întreabă. A trecut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
a interesat cîștigul, nu doresc să fiu "cineva", POEZIA nu mi se pare deloc o glorie, cred că nu mai doresc decît să fiu lăsat în pace, să nu mă cert cu tot felul de impostori, cu haimanalele pline de jeg. Sîngele îmi umblă repede (curios, am și sînge, deși-s subțire ca iarba!), vreau să dau tot ce am bun frumuseții. Dacă omul nu ar pleca de la frumusețe nu ar ști cine este, de unde vine și unde se duce. Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
se autodeservi și sfetnici care îl deservesc cu devotament să poată pluti până acolo unde această deltă de lături se varsă în mare? O mare a cărei unică menire pare să fi devenit - și nu de ieri, de azi - spălarea jegului politicii noastre naționale. (Jurnalul Național, 25 februarie 2005) Breakfast la Blair House Am avut onoarea de a fi invitat la un mic dejun cu președintele Băsescu la Blair House. Deși surprins, am acceptat cu plăcere. Îmi notasem câteva lucruri pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
în țară și să investească. Numai că în acele structuri occidentale la care aspiră România să fie integrată nu poți avea șanse să intri cu mentalități de barbugiu buimac. Dacă tot ceea ce pot oferi gigei precum dl Becali este un jeg moral de felul celui pe care îl afișează miliardarul în fioroși lei autohtoni și milionarul în răpciugoși dolari americani, credeți-mă, România se poate lipsi de „aportul” unor astfel de investitori. Când e vorba de oameni cu un asemenea comportament
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
În clipa solemnă a jurământului. Sau, dacă voiți, rețeta aplicată frumoasei mele proprietărese de acum treizeci de ani, văduvă tânără, Înaltă, mlădioasă, culti vată, proastă cât Îi sta bine și coborând În mijlocul nostru din plin veac al XVIII-lea, inclusiv jegul cucoanelor de atunci asezo nat cu mult fard și eau de-senteur; venită Într-o doară după cărți la treaba mea editorială și plecată fără nici o carte la sub țiorile ei calde și fericite, cu complicitatea mesei din depozitul Întunecos și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nici hotelul unde trebuia să-și pună În practică triumful ei peste acele rude iabrașe care nu o luaseră În seara aceea la teatru. Dar, orbecăind amândoi prin câte ganguri și pe scări cu trepte și rampe alunecoase de atâta jeg vechi și umed, descoperirăm, În sfârșit, adăpostul precar al tuturor ideilor venale de pe stradă. Acolo, În odaia aceea cu mirosuri inexprimabile, aveam să ascult povestea adevărată a acestei fete, care ajunse mai târziu familiară prin cercul nostru de la Ideea Europeană
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fără de care, domnule Cutare, mai bine rămâi acasă, trăgând lanțul cu mâ ner al constipațiilor tale rebele de fiecare zi, dacă-ți este atât de antipatică pulberea scârțâindu-ți printre măsele și albin du-ți chica. Pulbere care nu-i jegul orașului și face inutil săpunul. Îți scoți simplu de tot cămașa de pe tine, te apleci și te speli soldățește la fântână până la brâu, și te usuci În bătaia soarelui, ca să te regăsești apoi alt om, atunci scos ca din copaia
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
erau răi și nespă lați, fapt pe care-l observa biata de ea de fiecare dată cînd îi trăgea de urechi sau de păr ; cînd termina operațiunea, se ștergea scîrbită de bănci și le spunea respectivilor să-și mai curețe jegul, că a ajuns de un chintal pe ei. Dănuț nu știa ce e aia un chintal, dar își dădea seama că nu e de bine. Bineînțeles că lui nu-i zicea niciodată chestia asta. Ceea ce îl deranja însă pe Dănuț
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
a fost mult mai numeroasă. Paradoxal, am ajuns să le privilegiez. În raport cu primele, care frizează din cînd în cînd banalitatea, acestea conțin posibilități mai mari de valorizare estetică. Chiar pe cele mai urîte, mai dospite în răutate, mai pline de jeg, mai „scîrboase” le-am adunat cu mătura și tîrnul și le-am strîns în debaralele cu fișe pentru toate situațiile. Nu m-a lăsat inima să le arunc ca pe reziduuri, de vreme ce reprezentau o parte a memoriei mele. Deloc masochist
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mai mici. Ajunseseră toți În București Înaintea mea și i-am Întâlnit În plină ședință cu colonelul dr. P. Ghimpu. La prezentarea mea oficială, colonelul m-a prins de gulerul uniformei, cea mai bună din magazia gălățeană, dar plină de jeg. Iată unde ajung medicii veterinari când sunt conduși de “trupeți”. Calvarul meu militar luase sfârșit, căci regimul din spitalul bucureștean era cel acordat unor colegi de breaslă, mai tineri. Am fost repartizați fiecare În laboratorul sau secția specifică și odată
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
că personajele lui Caragiale ar putea să pută - căci montările de până atunci erau de fapt cu totul aseptice. Cele din De ce trag clopotele, Mitică? în mod sigur puțeau deți mutau nasul. (Lucru normal, pentru că mahalaua nu e lipsită de jeg și de duhori...) Acum, la șaptesprezece ani de când lam văzut pentru prima dată, aproape că filmul mi sa părut o mizerie. Ma deranjat is teria generalizată, mau zgâriat pe timpan urletele Marianei Mihuț (Mița Baston), mau călcat pe nervi înjurăturile
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
poate duce, am Încercat să-mi potolesc foamea cu un “hot dogs” ale cărui ingrediente erau invers proporționale cu prețul - deh! ultima șansă, la gară - mai să-mi fie smuls din mână de un copil de o etnie incertă sub jeg, răsărit ca din pământ; n’ați pățit așa ceva cumpărând un suc ori o Înghețată? Și, apoi, În tren, alții, până la Buzău. Dar ce e real și ce e fals În toate acestea, mai precis În ceea ce se vede? Desigur, există
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]