526 matches
-
luând prânzul.) Când Harry mi-a zis: Și să nu-ți închipui c-o să te ții după ea acolo și-o să ai parte de două săptămâni la soare cu toate cheltuielile acoperite. Eu: De parcă aș vrea să merg în locul ăla jegos. El (rănit): De ce? Ce are? Eu: E plin de mafioți pătați de sânge, cu prea mult aur cumpărat din banii obținuți pe căi necurate. Costa Crima. El: N-am știut că asta gândește clasa mijlocie despre Marbella. Am crezut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
stil georgian și „era plină de detalii originale“, conform informațiilor furnizate de agentul imobiliar. Ceva, posibil original, și-a spus Hugo, izbucnise prin peretele scării interioare și produsese o pată enormă și umedă. Alte detalii de epocă includeau o fereastră jegoasă în formă de evantai, plasată deasupra ușii, alte ferestre înalte și dificil de curățat și niște tavane înalte și crăpate. În esență, era o casă dărâmată, cu trei niveluri, așezată pe coasta unui deal, la marginea orașului. După părerea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
uite ce urmase. Călătoria până la Spitalul de Vest în microbuzul muncitorilor care-i montau bucătăria. Era destul că-i rugase s-o ducă la spital imediat după ce-i acuzase de incompetență și fraudă. Însă călătoria plină de zdruncinături, pe bancheta jegoasă a microbuzului, reprezenta a nouă dimensiune a noțiunii de disconfort. Nici nu se putea compara cu descinderea din limuzină pe care și-o imaginase ea. Și pe care o și plătise. Fir-ar al dracului! Au!!! a țipat Amanda, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
stare să producă un zgomot atât de mare. Tatăl a sărit în capul oaselor și s-a uitat la ceas: 2:37 a.m. I-a dat un cot Amandei. Amanda a scotocit într-o ureche scoțându-și unul dintre dopurile jegoase cu care Hugo începuse să se obișnuiască, deși era dezgustat când le găsea aruncate pe podeaua dormitorului sau prin pat. — Ce s-a întâmplat? a mârâit ea. —Theo. Plânge. —Of, ce mama dracului, i-a sărit muștarul Amandei. Ce pizda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
agonie. —Hugo! a țipat ea. Ursulețul nu contează. Ieși din apă! Dar Hugo n-a auzit-o. Nu mai auzea nimic altceva decât tumultul râului. Se învârtea în mijlocul apei, purtat de curent și agățându-se, în mod neplăcut, de ierburile jegoase de pe fundul râului. Cursul de apă o fi fost el îngust, dar era adânc și mai puternic decât lăsa să se vadă. Ursulețul era tot în fața lui, dar nu reușea să-l apuce. Hugo a simțit cum brațul puternic al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
înșfăcat copilul așa cum își înșfacă vulturul prada. Apoi l-a strivit de pieptul ei pentru ca în secunda următoare să-l dezlipească de ea și să i-l arunce grăbită lui Hugo. —Of, e dezgustător! Tocmai și-a șters nasul ăla jegos și plin de muci pe mâneca mea. Ia-l! Repede! Amanda a fugit la chiuvetă și a început, agitată, să frece murdăria cu unul din bureții copilului. — Nu-și dă seama că asta e făcută din crêpe de Chine? a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mine. —S-o iei pe Rosa? a spus ea pe un ton tăios. — Doar nu crezi c-aș lăsa-o cu tine, nu? Ce fel de mamă ești tu? Chipul lui Jake s-a schimonosit dezgustat. —Agentul ăla ticălos și jegos! Al, cum naiba ai putut? Cât de jos ești în stare să te cobori? Alice a rezistat tentației de a-i răspunde că, dacă era vorba de jeg, atunci atât Allingham House, cât și Hugo erau mult mai curați decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a închipuit-o imediat pe Rosa stând într-un tunel subteran plin cu hipioți nemți, în timp ce deasupra ar colcăi gândaci. Îngrozită, și-a dus o mână la gură. —De fapt, a remarcat Jake, inspectând un bulgăre de țărână de pe cămașa jegoasă în carouri, acum că La Gunoi! e pe butuci și-așa mai departe, m-am gândit să plec o vreme în străinătate. —E pe butuci? Alice știa că situația nu era prea roz. Dar se ajunsese chiar atât de departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
tine ca străin poate căpăta valori de tragedie. 05 august 2003 Lucrez intens la manuscrisul tezei și ascult în noapte George Michael, Older, muzică veche și bună. Muzica, vehicul purtător al nostalgiei. Mi se face brusc dor de un chef jegos de cămin studențesc de la începutul anilor ´90, ani extrem de liberi, când putea întreprinde cam orice prin campus-uri, că nu degeaba studenții "făcuseră" Revoluția. Ni se servea jumătate de portocală la masa de prânz, luxul suprem în acel timp. Un
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
interesează; una dintre grevele cu care este greu încercată biata Franță an de an. Mă gândesc însă că va mai curge multă apă pe canalizata Dâmboviță până când una din matroanele asistente din spitalele românești, cu buzunarul lărgit de mulțimea bancnotelor jegoase de plastic primite ca șpagă pentru a schimba cearșaful sau oala de noapte, va vorbi de "situația ubuescă" în care se găsește profesiunea din care fac parte. În țara regelui Ubu, cu Eugène Ionesco purtător de cuvânt. (Pasaj adăugat ulterior
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
straturile groase și Întărite, vechi de secole, de funingine industrială și găinaț de porumbel, care se Încăpățânau să rămână pe luminatoare. Aveam vreo două ferestre, dar acestea se aflau la cam patru metri și jumătate de la sol și erau la fel de jegoase. Mi-am mai făcut un nod la o batistă imaginară, ca să nu uit să o sun pe Janey În legătură cu problema porumbeilor. Cum stăteam Întinsă În pat, unul dintre luminatoare se afla direct deasupra mea. Acesta era motivul pentru care construisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
cum se tâmpește, cum căpiază și cum se imbecilizează omenirea, domnule! Capete seci! Ciulamale! Minți de gherțomani! își confecționează Fratele o reintroducere dramatică, aducând cu sine un iz de clor și agitând cu frenezie o bucățică sfâșiată, dintr-o pagină jegoasă de jurnal. Uită-te, ca să râzi și tu, ce-am putut găsi aici, sub scară, la closetul comun al Bossului și al băieților veseli, de la "Foi de plăcintă & co"! Un articol de ziar. Un articol despre Georg Cantor. N-am
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
constată și Buletin. Pe el să nu contați. A picat testarea! Pentru că e un bou, un animal josnic, un caltaboș fără vână-n el și fără antrenament suficient. Un pastramagiu pișăcios, un nemernic care se dă grande și un specimen jegos, sub orice nivel. Aia e...! Atunci, Îngerul se saltă ușor de pe scaun, învăluit în aceeași tăcere adâncă, merge în fața Crocodilului agitat și-i cuprinde mâinile, în propriile-i palme, într-o îmbrățișare blândă, taumaturgică. Imediat, parcă răsună un declic, iar
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
se ridice, nevenindu-i să creadă cele Întâmplate, polițistul Îi Înfipse un șut În spate cu o mișcare acrobatică de arte marțiale care-l Întinse la pământ, fără suflare. — Să nu mai Încerci vreodată să pui mâna pe onorabil, căpușă jegoasă. Dacă mai Încerci, te omor, amenință. Și era foarte convingător. Zero Își căută scăparea sub roțile autocarului. Polițistul Îl prinse de picior. Rămase În mâini cu gheata lui sportivă. Celălalt agent - tânăr, cu chip de diacon - se aruncă asupra lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
lui Pabblem. Lua-o-ar naiba de treabă, zicea Bill Rumer, primind murmure de aprobare din partea prietenilor din jur. — Of, Doamne, cât e de plictisitor, scâncea și Elaine Clifford un pic mai târziu, în timp ce-și fixa un pieptene jegos de culoare roz în păr. (Protestele din partea profesorilor la St George nu sunt niciodată prea dure sau subversive. Dimpotrivă, sugează chiar un fel de plăcere față de predictibilitatea domestică a lucrurilor neplăcute.) Pabblem și-a făcut în sfârșit apariția la 12
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
dragoste de Brahms... Da, sîntem tot aici, facem anticameră la ușa unei fantome, probabil un psihopat care ne-ar putea trimite la muncă silnică dintr-un capriciu, o interpretare a cărei logică nu are nici o importanță. O ceată de băieți jegoși, Îmbrăcați mizerabil, imberbi, cu studiile nedesăvîrșite, chirciți În poala unui destin scîrbos, Încercînd vechiul truc al invizibilității, cu convingerea că omul e un animal bun, trebuie să fie un animal bun. Pe dracu’... Trebuie neapărat să văd ce-i acolo
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pe lîngă gard, În jurul parcării. Găsim loc pe o bancă. Mă dădăcește, Îmi dă sfaturi, bazîndu-se pe lucrurile pe care le-a Înțeles din scrisori despre cum vine treaba asta cu umilințele pe care le Îndurăm din partea veteranilor, despre uniformele jegoase și mici, despre o mie de alte chestii de care m-am plîns. Toate sfaturile ei sînt din alt film. La un moment dat o aud cum spune că poate ar fi bine să vorbească cu locotenentul, să-i spună
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
toată lumea, eu pățesc un acces de corectitudine. Așa că mă sui În primul tren, fără să-mi iau bilet. Mă gîndesc că mai rău decît să dau iar peste aceeași nășiță nu are ce să mi se Întîmple. Trenul e la fel de jegos și pute și e Întunecos, toți oamenii s-au adunat În două-trei compartimente să se Încălzească unii de la alții, prin urmare compartimentul gol e al meu; mă așez și după cîteva minute Încep să mă sting Încet, scîncind. CÎnd nășița
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
iar ceea ce nu e cenușiu e negru. Chiar și verdele uniformelor e ba negru, ba cenușiu. Un cenușiu pe cale să devină negru. Deși se poate ca măcar În privința uniformelor acest fenomen să nu fie psihologic. Ele sînt pur și simplu jegoase. Din ceața care nu e ceață se aud sunete ciudate și apar oameni noi, necunoscuți cu nume bizare... Porcescu, Cerbulescu sau cum mă-sa Îi cheamă. Viața Își rezervă dreptul de a fi cît de suprarealistă vrea ea. Alt personaj
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cât de cât decent când avea să-i deschidă lui Sam. Chimonoul ei sexy, de mătase neagră, ar fi fost perfect. Dar normal că nu era pe pat, și singura haină care atârna pe ușa dormitorului era halatul roz, flaușat, jegos, plin de pete de mâncare - cel pe care-l purta când era la ciclu și nu-și dorea decât să se facă covrig, să se uite la Dr. Quinn și să mănânce biscuiți cu alviță. Pur și simplu nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
-te acasă. Ai făcut o treabă grozavă. Preiau eu de-aici, bine? —Ești sigură? Bineînțeles. Ruby o pupă pe Mătușa Sylvia de la revedere și spuse că o va suna de dimineață să vadă cum se simte. Bărbatul ăla e un jegos și jumătate! mârâi Ronnie În vreme ce se așeza lângă sora ei și o Îmbrățișa cu putere. Ruby nu a putut să treacă cu vederea faptul că, o dată În viață, mama ei nu Încerca să analizeze situația, ci pur și simplu reacționa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
lipsea o jumătate dintr-un corn; unul Își Încurcase năprasnica bărbăție În niște rămășite de strune de țambal; dinții lungi, galbeni și ascuțiți ai altuia rămăseseră Înfipți În lemnul unui contrabas cu burta plină de găuri; dracii erau negri și jegoși, puțeau a pucioasă și a vărsătură. Cel mai urât dintre ei zăcea prăvălit În codirlă, cu picioarele atârnând și bălăbănindu-se În gol. Era prăfuit tot, blana de pe piept și burtă i se făcuse smocuri Încleiate și Împuțite. Din bot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și-a luat o nevastă pe care am poreclit-o Îngerița și pe care el, chinuit de aprigul demon al desfrânării, o Înșală cu tot soiul de târâturi, unele bolnave, pe care le găsește În preajma gării ori În niște bordeluri jegoase și clandestine. Eu, după cum mă știi: nici prea-prea, nici foarte-foarte. Nu uit nici o clipă că sunt Încă foarte tânăr și gândul ăsta mă face să merg mai departe și chiar să mă simt, uneori, aproape de fericire. Ajunge cu atâta vorbărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a fi date numele unor lucruri, atunci meterezele sunt deja construite. Victimele se îngroapă și dorm singure cu sfințenia de oțel a jurmântului sfânt. Făptașii fierb în clocot la Pol, în gheața veșnică. CÂNTĂREAȚA (se așază în fața compozitorului): Grasă și jegoasă am fost cât am fost să fiu în lumea copilăriei. Dar bucățile de muzică mi-au cântat departe de mine pietrele mele de grăsime odată cu mine. Nu mai sunt supraponderală, sunt o cântăreață. Cântăreața din mine m-a învățat să
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
capacitatea mintală și au îndrăznit să meargă la secții de votare beți. Așa se explică de ce țiganii mei de la 32 votează pe Cristea, dar nu știu unde-au pus ștampila, iar dintre cei văzuți de mine în Vulturești, Dumești, Băcești, niște negrozini jegoși se simțeau la mare cinste că "au puterea în mână" în ziua votului. Dacă aceștia erau beți înainte de prânz,... unde-au pus ștampila? E greu de crezut că n-au fost turmentați sau fără minte măcar, cei 564 pentru macedoneni
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]