152 matches
-
primăveri sau toamne, prin sufletele noastre Doamne. Trec vise multe, se nasc dureri, se zbate dorul de azi de ieri, frumoase clipe se sting ușor, iar drumul nostru-i ascuns de nor. Curg vremurile, purtând anii cu bucurii sau cu jelanii, trec secolele cu ochi de ploi, spre altă lume, mergem și noi. Trece tăcută seară lină, reci umbrele pe nori se-anină, iar vântu-n arii desuete, zdrobește frunzele-n concerte. Aleargă ură și iubirea, de sus ne cheamă nemurirea, prin
Trec anii by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83368_a_84693]
-
până unde se-nchid toamna șerpii subt stâncă. Va să desferece duhul pădurii și șipote negre cari cântă. N-o să-1 mai vadă nimeni cu anii. Numai de sus pretutindeni 1-a dovedi cu țipăt uliul și buha cu scurte jelanii. [1931] * ȚARĂ Pe dealuri se-nalță solare podgorii albastre și sonde. Râuri spre alte seminții duc slava bucatelor blonde. Țara și-a-mpins hotarele toate până în cer. Pajuri rotesc - minutare în veșnicul ceas - peste câmp și oier. Fluturând în veșminte
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
la o eventuală reabilitare, eticheta cîștigată în simbolism: o muzică barbară, a locurilor pustii, unde nebunia devine poem simfonic. Înainte, în jumătatea romantică a secolului, muzica a fost, mai ales, una de luptă. Marșurile pe care înaintau curcanii lui Alecsandri, jelaniile străbătute de un paradoxal fior mobilizator, la Goga, cîntecele de vitejie ale lui Coșbuc dau tonalitățile unei veritabile fanfare literare. Între muzica de tobe și cea de clavir, între bubuitură și strangulare scîrțîită, numai bună de întins nervii măcinați de
Sunetul muzicii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9194_a_10519]
-
iată că de vreo douăzeci de ani aștepta an de an cu nerăbdare denia din Miercurea Sfântă pentru că, pe lângă glasul lui rotunjit bărbătește care se tânguiește întru pocăință, celelalte glasuri rămâneau pe urmă, ținând doar isonul, lăsând bolților bisericii doar jelania sufletului lui. Și după exprimarea aceasta publică a credinței sale, grijile domniei dispar, rămâne doar pregătirea pentru marea sărbătoare, „Paștile Domnului, Paștile...” Oare ce-o fi vrând Ștefan? Zilele trecute au hotărât cu doamna și cu naș Dinu să fie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de unde atâta disperare? L-a înșelat, îl doare tocmai pentru că de o vreme încoace nu mai doarme somnul ăla al morții din care-și trage vlaga, Milică-tată, te vaiți de zic că dă cu biciu-n tine, curge din tine cântecul jelaniei iubirii, Milică-tată, te fericesc, ai iubit-o, atâta că n-ar trebui s-o spui atât de des și cui se nimerește, la care Milică sare ca ars: el a iubit-o sincer, din inimă; păi, dacă și ea l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de o sută de mii. 25. A fost ca și cum s-ar fi împărtășit din fericirea zbuciumată a acelui cuplu - vechiul lui tovarăș de ispășire prin oficiile Școlii Speciale și Sabina cea recuperată și adusă pe calea cea bună după atâta jelanie și amărală, dar uite că motive de ceartă cu strigături și lătrături încă s-ar mai fi găsit, mă rog, Milică se îndurase în sfârșit să i-o arate. Ai fi mâncat-o de vie, Rafaele, gustai doar și te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
II 4). Strigătul ei este pentru compatrioți un semn al rătăcirii celei încercate de durerea de a-și fi pierdut iubitul (De ce chemi tu osânda asupra tuturor ?/ Oșteni, veniți, o duceți acasă pe sărmana/ Nebună !), însă tânăra îi avertizează că jelania ei se referă la soarta întregii cetăți (Nu m-a ajuns pe mine singură, ci pe toți - II 5). Nunta eșuată a eroinei înseamnă moarte. În tragediile eline, Casandra este respinsă de cei din jur care îi întâmpină cu neîncredere
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
unui joc istoric. Îmi place-n clipele de tristețe să măresc intensitatea acestora lunecând spre depărtările neamului și să mă chinuiesc scufundat în durerile lui. Iubesc blestemele aruncate de-a lungul vecurilor de acest popor și mă-nfioară resemnarea, gemeteleși toate jelaniile consumate-n umbră. Nu aveți momente când auziți trecutul nostru, când tot ce a trăit acest neam se actualizează în voi și se subtilizează într-o muzică de monotonie lungimi orientale, în tărăgăneala melancolică a melodiiilor noastre populare? Nu vă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
decât șiragurile de perle, o atmosferă pe care el, conștient sau nu, a răspândit-o în jurul său, de parcă ar fi scuturat un covor plin e praf. Pare lipsit de substanță, aproape o nălucă, și apatia lui dă un caracter de jelanie acestei adunări, care pare să-și fi întors privirile în trecut, cu un asemenea simț al colectivității, încât participanții au căpătat aspectul unei miniaturi persane, cu figurile lor senine înghețate într-o postură la fel de oficială ca și marginea florală a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ne atace tocmai azi? ― Bologa, e sigur, reluă căpitanul mai plângător. Crede-mă... O patrulă mi-a adus de aseară știrea că se fac pregătiri grăbite... Ai să vezi, Bologa!... Așa e totdeauna... Zece minute Cervenko nu mai conteni cu jelaniile, încît Apostol plecă buimăcit, blestemîndu-și clipa care l-a îndemnat să intre la ruteanul maniac. Afară însă, în tăcerea frământată de vânt și în întunericul necăcios, îi veni inima la loc și-și zise că Cervenko a început să nebunească
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fundul căzii, pentru că în ciuda vocii sale blânde în mine se trezește o senzație pârjolitoare de greață, am impresia că am auzit plânsetul îndepărtat și înfundat al copilului. Capitolul optsprezecetc "Capitolul optsprezece" În cea de-a opta zi, ne oprim din jelanie și ieșim într-o lume cuprinsă de convulsii, asfaltul se deschide sub picioarele noastre, un crater uriaș înghețat într-un căscat amenințător, însoțindu-ne înaintarea, numai un pas mărunțel de-am fi făcut și ne înghițea cu totul în adâncurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Îndurerată. La fel făceau toate femeile, Într-un lanț nesfârșit. Toate erau legate Între ele Într-un șir de reacții și ritmuri, fiecare poveste Împletindu-se cu cele ale altora, chiar dacă proprietarii lor recunoșteau sau nu lucrul ăsta. La fiecare jelanie exista un moment de acalmie sau poate că la fiecare jelanie În grup exista cineva care nu putea jeli Împreună cu ceilalți. — Tată... a murmurat Asya. La Început a fost cuvântul, spune Islamul, Înainte de orice altă existență. Oricum o fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
erau legate Între ele Într-un șir de reacții și ritmuri, fiecare poveste Împletindu-se cu cele ale altora, chiar dacă proprietarii lor recunoșteau sau nu lucrul ăsta. La fiecare jelanie exista un moment de acalmie sau poate că la fiecare jelanie În grup exista cineva care nu putea jeli Împreună cu ceilalți. — Tată... a murmurat Asya. La Început a fost cuvântul, spune Islamul, Înainte de orice altă existență. Oricum o fi fost, cu tatăl ei s-a Întâmplat exact invers. La Început a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mea îndeosebi, îmi adresă un zâmbet dintre cele mai plăcute și porni c-un mers legănat înapoi, spre satul rudarilor. Îndată ce trecu după un grup de sălcii tinere, începu să cânte. Avea o voce caldă, joasă și plină; hăulea o jelanie cu modulații orientale. Nu înțelegeam versurile; mă prindea de inimă însă patima lor. Tăcu după un răstimp. Îi vedeam iarăși fusta roșie printre trunchiurile pădurii rare. Își porni din nou vocea-i de ceartă, pentru cei opt lei, pentru pâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
capete. Un camion deschis, plin de călăi profesioniști, trecu prin fața lor În drum spre spînzurătorile publice din Orașul Vechi. Încercîndu-și norocul, un băiat cerșetor desculț alerga pe lîngă Packard. Bătea cu pumnii În portiere și Întindea palma spre Jim, cu jelania bine-cunoscută pe toate străzile din Shanghai: — Fără mamă! Fără tată! Fără whiskey cu sifon! Yang dădu cu biciușca În el și băiatul căzu la pămînt, apoi se ridică din fața roților unui Chrysler ce venea din urmă și porni să alerge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
să crape și să-l lase pe răposatul rege „să răzbească la lumina zilei”, căci s-a supus și le-a dat ascultare. Ritualul invocării reușește să-l aducă printre cei vii prin apelurile sale („anakakleisthe: aduceți-l aici prin jelaniile voastre”, îi spune regina corului). În desfășurarea ritualului, ofrandele de lapte, miere, apă, vin, ulei și flori (vezi Oedip la Colonos și Ifigenia în Taurida) sunt urmate de invocații către Pământ, către Hermes și către cel ce domnește peste împărăția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
va publica un articol nesemnat În care vor fi expuse atrocitățile poliției, care arestase și hăituise douăzeci de marinari). „Scoate-ți pălăria“, Îi zise Bandura interlocutorului său. Johan sau Jan Valtin (cred că așa se numea), Într-un acces de jelanie, căuta să-și redeștepte chipul Marietei. Își aminti doar trupu-i firav și zîmbetu-i stins. Iar pentru o clipă Îi apăru În minte zîmbetul ei, umbra chipului ei, ca apoi să i se șteargă brusc. „Fii fără grijă“, zicea Bandura, „nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
averea și Mika-Le consuma restul. Coca-Aimee, părăsită de tatăl ei, era o dezmoștenită și ea, soția, o cerșetoare. De băieți 95 nu pomenea nimic. Erau duși în Germania pentru diplomă, deoarece nu fuseseră în stare să absolve liceul la București. Jelaniile astea sinistre durau nopți după nopți. Ziua, palidă, obosită, cădea în melancolie, mereu culcată, atinsă de o debilitare care făcea acum lenevirile necesare. Alteori se văi ta de urât, cerea să fie distrată și nu vrea să rămână singură. Lina
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
patriarhatul. Lina, mai deprinsă cu salturile mașinei pe hopurile șoselei, povesti cu satisfacție că - ce era, ce nu era - în sfârșit, totul avea să se schimbe în bine deoarece Lenora primea să plece, cu mii de condiții, de mofturi, de jelanii, dar nu refuzase și Doru, cum apucase consimțământul, luase toate măsurile ca să-1 facă eficace. - Doru mi-a mai spus că, desperat de ideile fără de Dumnezeu ale Lenorei asupra lui Coca-Aimee, le asigurase partea amândouă, ca să nu mai existe astfel
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
va publica un articol nesemnat În care vor fi expuse atrocitățile poliției, care arestase și hăituise douăzeci de marinari). „Scoate‑ți pălăria“, Îi zise Bandura interlocutorului său. Johan sau Jan Valtin (cred că așa se numea), Într‑un acces de jelanie, căuta să‑și redeștepte chipul Marietei. Își aminti doar trupu‑i firav și zâmbetu‑i stins. Iar pentru o clipă Îi apăru În minte zâmbetul ei, umbra chipului ei, ca apoi să i se șteargă brusc. „Fii fără grijă“, zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
rămășițele lui Iosif. 16. De aceea, așa vorbește Domnul, Dumnezeul oștirilor, Cel Atotputernic: În toate piețele se vor boci, și pe toate ulițele vor zice: "Vai! Vai!" Vor chema pe plugar la jale, și la bocire pe cei ce fac jelanii pentru morți. 17. În toate viile va fi bocet, cînd voi trece prin mijlocul tău, zice Domnul. 18. "Vai de cei ce doresc "Ziua Domnului!" Ce așteptați voi de la ziua Domnului? Ea va fi întuneric și nu lumină. 19. Veți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
fac , doamne, cu ființa mea, am întrebat netoata de mine, și mi-am tocat glasul mărunt, de parcă ar fi fost praf pentru adormirea gândacilor. când să mi-l iau înapoi, glasul mi se topise, mai rămăsese din el doar ecoul jelaniilor celor zadarnic executați, atât de mic, de neauzit, că se putea închide într-un expir. vrei tu? vrei tu să fii lintiță pe apă iar eu să te port lin, somnolent? vrei tu să fii țipăt tăcut iar eu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
mine cu o generație și viața își cerea vama. Când i-a căzut și ultimul dinte din gură, s-a arătat recunoscătoare: - Gata cu durerile, a chicotit ea. Gata cu carnea, de asemenea, a mai zis, cu un gest de jelanie. Dar nora ei, Shif-re, îi tăia mărunt și îi tasa fiecare fel de mâncare, așa că prietena mea a rămas veselă și s-a putut bucura de bere și de glumele ei în continuare. A mai asistat la multe nașteri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nici la Grădina Zoologică, nici acolo nu există femei care să se plimbe prin cușcă cu un ochi nemachiat și cu un ochi machiat. Ea o făcea. Era ca o fiară în cușcă și, când mai apucai să vezi și jelania aia de ochi, mare, roșu cu verde, vopsit în formă de stea și stropit cu paiete, dădeai în râs sau în plâns și-ți venea să-i spui în dialectul băieților acelora cu care se întovărășea și pe care, evident
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se rotească, hafiz- ul își luă elan și recită un verset: „Pe lume sunt semne pentru cei care cred, ca și pentru ceilalți, dar nu le vedem“. Rebabul, chimbalul și tobele sferice ale kudüm-ului începură să sune ca într-o jelanie în plasele căreia se prinseseră toți, ca peștii dintr-o grotă sub apă. Apăru întâi Maestrul Beheshti, pe când ceilalți se smereau, cu bărbiile în piept. Omar simți boarea care se strecura printre frunzele din ghivece și trecea mai departe, umflându
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]