165 matches
-
pădurea ast-de aur. A mers v-o trei zile și v-o trei nopți ș-a ajuns la un palat, așa de frumosu-i, de nu te - ndurai să te uiți la dânsul. Ș-a auzit un cântec așa de jele, de i-o rupt inima. Se ia el încetișor și se suie pe scările cele și vede acolo pe voinicul ce-și rupsese mînile la smei. - Bună vreme, voinice! - Mulțumesc d-tale, Călin-Nebune, da ce-ai pățit? Și el începe
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Martorii sînt, În fapt, niște curieri sentimentali. Ei duc cui trebuie mesajul fugii În pustiu: „Duceți spuneți cu putere Că amorezatul piere În pustiuri, plin de durere”... O primă imagine a peisajului liric se profilează aici: un loc plin de jele, un spațiu-martor, În care pustiul, ceriul și stelele devin complicii și mesagerii unei mari pasiuni. Peisajul liric are o mai mare consistență atunci cînd poetul vorbește mai direct de angoasa lui erotică. În Scrisoare către Zulnia aflăm imaginea unui mare
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
petrecut „fericirea cea mare”, sub „dosirea” pomilor mari și umbroși a fost depus jurămîntul de dragoste: „Adu-ți aminte de locul acel de pustietate Dătător de liniștire inimilor Întristate. Copacii cei cu mărime, apele răsunătoare La vaiete, la suspinuri, cu jele răspunzătoare, Acei stîlpi de foc cu pară prin verdeață mișcătoare Închipuind focul nostru din dragoste cu-nfocare, Cărările cele strîmpte de pîndă și de tîlnirc, Unde-ți furam cîte-o gură supt a crengilor dosîre, În sfîrșit, locul cel tainic, de
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pământ, în urma răspândirii zgomotului despre această întâmplare o mulțime de curioși au vizitat locul în ruină, însuși dl prefect al districtului, încunoștiințat de subprefectul plășii respective, a vizitat comuna și a făgăduit multe ajutoare nenorociților localnici. ... Este cineva cuprins de jele uitându-se cum 150-200 ființe omenești, bărbați, femei și copii, șed prin colibe și pe sub corturi, cum vegetează pe lângă garduri zdrențuiți și muritori de foame, fără chiar pâine..." * George Cațafany, editorul și proprietarul Tipografiei unde se tipărea Paloda, era și
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
este; nu există; fată; față de cei săraci; făgăduință; de fier; firav; foame; generos; generozitate; gingășie; grijuliu; homeless; iar; idee; inacceptabil; incapabil; indulgență; inexistentă; inimă bună; inimă; inocentă; inspiri; ioc; Isus; împărți; încredere; înduioșare; îndurerare; întotdeauna; a întins mîna; înțelegere; înțelepciune; jele; a jeli; jertfă; 1,6 km; lovit; lume; de mamă; mașină; mereu; mine; mită; mîna întinsă; mîntuire; moale; munte; neajutorat; nemărginită; nepăsare; neputință; om bun; om sărac; omenească; omenesc; omenire; omenos; orb; de orfan; orfani; pace; pacoste; palat; pantofi; îmi
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
dominare; dorește; dorință; doritor; duh; el; elev; emotiv; evoluție; fain; fată; fete; finuț; firesc; fizic; foaie; în formă; fotomodel; frică; frîu; frustrare; gingaș; gîrbov; gîrbovit; gol; grav; grăsuț; ieftin; incapabil; indiferent; inflamabil; influențabil; inimă; intelect; împuținat; încercare; îndrăgostit; înfometat; înger; jele; josnic; limitat; limonadă; lipit; lipsa puterii; lipsă; lipsit de putere; Lore; mai bine decît gras; malnutrit; micuț; mintal; de minte; mînca; mîrțoagă; model; molcom; molîu; moșneag; mușchi; neadaptat; neajutorare; necăjit; necredincios; nedrept; nefericit; negras; nehrănit; neimportant; neiscusit; neîncercat; nevoie; nevrednic
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
aruncă pe două bețișoare verzi de pom 335, ținute de vornic în mână care, imediat, începe să cânte: "Legea ta de nimiteț / Da tu mândru ești și creț. / De-nșelat copilele, / De țâpă petelele. Peteluțe cu mărgele / Le țâpă cu multă jele, / Placă-ți hoboțelul, lele. Ca piperul grecilor, / Ca iarba berbecilor, / Ca laptele mieilor, / -Mie, vornicelul meu, / Nu-mi trebe hobotul tău. Că ia-mi trebe cununa, / Că are cine-o juca./ Cununiță cu fluturi / Eu te joc, tu te scuturi
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
o sulfină, / Cresc trei flori într-o grădină, / Eu m-aplec, ele se-nchină, / Mă cunosc că sunt străină. Eu mă plec să le miros, / Ele se pleacă mai jos. Câte dealuri și vâlcele / Toate-s pline de-a mea jele, / Câte dealuri și ponoară / Toate-s pline de-a mea pară."109 Percepția naturii este antinomică, de la imprecația fățișă, la dialogismul evocator al codrului: "Ardă-l focul, codru des, / Că dintr-însul nu mai ies. Codru-i des, poteca-i
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Și de toată lumea-ntreabă; Și de lună, și de soare, / Și la oamenii din cale, / Și de glasu vântului, / Și de iarba câmpului..."116; "Sub un brad s-o așezat / Ș-amândouă stau la sfat; Mama greu îndurerată, / Oaia de jele curmată. Și cum oaia povestea / Și pădurea asculta, / Frunza de-amar tremura, / Păsări cu jele cânta, / Izvoarele greu plângea, / Stânca-n munte se mișca..."117 Momentele "de trecere" din viața omului sunt însoțite de povața elementelor naturale care participă direct
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Și de glasu vântului, / Și de iarba câmpului..."116; "Sub un brad s-o așezat / Ș-amândouă stau la sfat; Mama greu îndurerată, / Oaia de jele curmată. Și cum oaia povestea / Și pădurea asculta, / Frunza de-amar tremura, / Păsări cu jele cânta, / Izvoarele greu plângea, / Stânca-n munte se mișca..."117 Momentele "de trecere" din viața omului sunt însoțite de povața elementelor naturale care participă direct la împlinirea destinului: Când eram de măritat, / Întrebam frunza de fag / După care să mă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
la condițional-optativ, în lirica populară): "Lung e drumul la Rarău, / Dar mai lung e dorul meu; / Drumul suie și coboară / Al dorului mă omoară! / Eu cu dor, mândra cu dor, / Ca și luna printre nori, / Eu cu dor, mândra cu jele, / Ca și luna printre stele! Duce-m-aș ca luna-n nori, / Dară nu mai pot de dor; / Duce-m-aș ca luna-n stele, / Dară nu mai pot de jele! De-ar fi dorul ca o floare / Aș întineri
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și luna printre nori, / Eu cu dor, mândra cu jele, / Ca și luna printre stele! Duce-m-aș ca luna-n nori, / Dară nu mai pot de dor; / Duce-m-aș ca luna-n stele, / Dară nu mai pot de jele! De-ar fi dorul ca o floare / Aș întineri sub soare!"152 Paralelismul sintactic care construiește relația arhetipală dintre ființa lumii și ființa umană este reliefat prin prezența corelativă a planului nominal ilustrat de vocative sau de microtextul descriptiv cu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cât e de lungă."207 Uneori, pentru a ilustra zbuciumul lăuntric, luna devine termen de comparație, sugerând, astfel, co-participația teluricului cu cosmicul: "Eu de-aici mă duc cu dor / Cum merge luna prin nor, / Eu de-aici mă duc cu jele / Cum merge luna prin stele."208 Absența lunii induce panică și incertitudine, amintind de luna neagră care simbolizează vidul absolut, karma, energia potrivnică ce trebuie biruită: "O lune, méchante lune, / tu n`est encore que là! / je te croyais à
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
se crede că, crescînd el mare și îmbătîndu-se, va plînge ca muierile, va fi muieros. Dacă pui copilului mărgele la gît, petrece zile cu necaz: „Mi-a pus la grumaz mărgele, să petrec zilele mele tot cu necaz și cu jele.“ Dacă cineva visează că are, înșiră sau capătă mărgele e semn că va plînge. Băiatul care poartă mărgele va fi bețiv. (Gh.F.C.) Mărire Copilul născut în zi mare are să fie om mare. Se crede că cel ce se visează suindu
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
începutul lucrării, după care urmează cântece bătrânești . Să urmărim câteva fragmente care ne demonstrează că folclorul păstrează în stare nativă o frumusețe unică „simțirea frumuseții care, sunt dovada, bogăției sufletești, a însușirilor artistice ale neamului nostru” „Doină doină, glas de jele, / tu îndulcești zilele mele / Doină, doină, glas de dor, / Tu nu mă lăsași să mor ". Sau strigături ca : Cine joacă și nu strigă / Facă-i-sar gura strâmbă / C-așa-i jocul românesc / Obiceiul bătrânesc / Să strigăm de 35 veselie, / Chiuind de
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
etici, despre sancțiunea meritată de teribilul dictator. Deși impulsurile punitive și revanșarde își fac simțită prezența, firesc, în discursurile lor, ultimativ, după o îndelungată reflecție, oamenii intră în subtilitățile unei soluții exemplare. Pedeapsa cea mai potrivită pentru "AH", conchid persona jele lui Steiner, rămîne păstrarea lui în viață și eliberarea sa pe străzile statului Israel. Astfel, Hitler ar fi nevoit să cerșească zilnic îngăduința și compasiunea celor pe care a vrut, delirant, să-i scoată din rîndul umanității. O nouă lecție
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
doar la îndemîna zeilor: Și cînd vîntul a sufla Fluierul a fluiera, Oile or înturna. Oile cele cornute, Mîndru m-or cînta pe munte, Oile cele bălăi, Mîndru m-or cînta pe văi. Oile cele-ocheșele, Mîndru m-or cînta cu jele. Oile cele streine Mîndru m-or cînta pe mine. La nunta (-moarte) se și „cîntă”, nu numai se plînge. Și încă „mîndru”, în colindele ardelene; adică se plînge „frumos”, înalt și cutremurător, să se afle peste tot, sub bolta cerească
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
fie Altfel de cumu-s alte. Eu nu cer fericire Pentru a lui viață. - O, nație iubită! Vei înțelege doru-mi, vei ști să-l prețuiești? Voiu să te văd, iubito! nu fericită - mare! Decât o viață moartă, un negru vis de jele, Mai bine stinge, Doamne, viața ginții mele, Decât o soartă aspră din chin în chin s-o poarte, Mai bine-atingă-i fruntea suflarea mării moarte! {EminescuOpIV 66} FRUMOASĂ ȘI JUNĂ Frumoasă și jună, oh, dragă-mi mai ești! Eu caut și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
EminescuOpIV 82} Astfel gîndirea-nșiră o mie de mărgele - Un șir întins și luciu dar fără de sfârșit; Somnul m-apucă-n brațe prin gândurile mele Și-n somn mă mai urmează a lor blând glas uimit. Prin șirul lor ce sună, orlogiul cu jele L-aud sunând ca greer bătrân și răgușit; În urmă tace chiar și a mamei rugăciune - La gânduri sclipitoare un capăt ea le pune. Ajung la ea și noaptea umbririle-i și-ntinse. Pe fruntea ei cea dulce culeg blânde
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
prorociri se aridic. Și-atunci Memphis se ridică, argintos gând al pustiei, Închegare măiestrită din suflarea vijeliei - Beduini ce stau în lună, o minune o privesc, Povestindu-și basme mândre mestecate numa-n stele Despre-orașul care iese din pustiile de jele. Din pământ și de sub mare, s-aud sunete ce cresc. {EminescuOpIV 115} Marea-n fund clopote are, care sună-n orice noapte, Nilu-fund grădine are, pomi cu mere d-aur coapte? Sub nisipul din pustie cufundat e un popor, Ce
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
uitasem scăpă din pământ "Furtuna turbată... Din mii de furtune Ce-asupra pământului îmblă sburînd Sunt câteva cari de mult îs nebune, De-aceea legate de pietre bătrâne Le țin încuiate-ntr-a muntelui fund. Și pîn-m-apucase de tatăl tău jele Bag seama că una din ele-a scăpat, A rupt cu aripa v-o câteva stele, Trîntitu-le-a-n nouri și-n vânturi rebele Și codrii mei vecinici i-a mai măturat. {EminescuOpIV 164} "Așteaptă, copile, să caut o vrajă În carte
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
umbra plăcerei unei zile Și să iubesc ca dânșii... când partea cea mai bună Din inima-mi și minte i-a ei pe totdeuna? {EminescuOpIV 271} O tu! tu Dumnezeul și viața vieții mele, Privește-amărăciunea-mi și spune nu ți-i jele? Nici astăzi al tău suflet de mine nu se-ndură? Viața-mi se nutrește din acea dulce gură, De-un zâmbet, de o vorbă ce mi-o arunci de milă - Să te iubesc atâta, nu e păcat copilă? Pe maică
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Arând un câmp de pietre în crudele-i sudori, El seceră spinișul din lucru-i fără spori, Privirea lui e cruntă și lacrima venin, Blăstăm e vorba-i seacă, sufletul lui suspin. Decât o viață moartă, un negru vis de jele, Mai bine stinge, Doamne, viața națiunei mele, Decât ca soartea oarbă din chin în chin s-o poarte Mai bine-atinge-i fruntea cu vântul mărei moarte. ANUL 1848 (: apare din pământ într-o haină simbolică: Sunat-a moartea aspră... tu-n
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
speciile sunt cele prin care [id quo], si nu cele pe care [id quod] le simțim poate fi lesne observat dacă avem în atenție cele spuse mai sus despre consecințele situației în care speciile devin obiecte ale cunoașterii, considerând pasă jele deja citate a (ÎI.2.6.), (ÎI.2.16.), (ÎI.2.20.) a, dar și alte pasaje: (ÎI.2.22.) Șed contra, species intelligibilis se habet ad intellectum, sicut species sensibilis ad sensum. Șed species sensibilis non est illud quod
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
zgomotul și vede pe cineva rostind În altar: Mamă dragă, iartă pe nora ta și femeia fratelui meu se ruga o fată și lasă-i să trăiască Împreună, că tare-și sunt dragi unul altuia și tare cu amar și jele plânge ea! Mama Soarelui rămâne inflexibilă; promite că o va ierta numai dacă fata ar veni să o roage acest lucru. Omul revine la fată și-i spune ce a auzit. Fata Îl roagă să mai rămână o noapte și
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]