992 matches
-
nu pot să vorbesc. Nu mai am carieră. Pot să mănânc doar mâncare de bebeluși. Nimeni n-o să se mai uite vreodată la mine ca și când aș fi câștigat un premiu important. nimic, scriu în carnețel. nu-i nimic. — N-ai jelit încă, zise sora Katherine. Trebuie să plângi o dată bine și-apoi să-ți vezi de viață. Ești prea calmă în privința asta. Scriu: nu mă face să râd. fața, scriu, doctorul zice c-o să-mi lăcrimeze rana. Totuși, măcar cineva a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
lumânarea, o recunoscu În pragul ușii pe doamna Brener care‑și strângea În brațe fetița. Copilul se zguduia sufocat de suspine. Doamna Brener nu putea scoate o vorbă, iar primarul, cam fără chef, o conduse În hol. Câinele urla Întruna, jelind animalic, ca o bocitoare bătrână. Doamna Brener, palidă de moarte, cu copilul care gemea animalic, căuta, confuză, să‑i expună domnului primar motivul venirii sale. „Vedeți și singur În ce stare este“, zise abia auzit. „Da, văd“, zise primarul. „Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
armonizau impecabil. Începură să cânte o melodie a grupului "Poesis". "Odată, am ucis o vrabie. Am tras cu praștia în ea și-am lovit-o. Pe urmă, o zi și-o noapte întreagă, Am tot plâns-o și am tot jelit-o! Nu m-a bătut mama, nu m-a certat. În mână țineam o bucată de pâine. <Degeaba, mi-a spus, degeaba mai plângi. Ce-ai omorât, omorât rămâne!>" S-au uitat unul la altul impresionați. El făcea chitara să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nu-i târziu"; fagii, diaconii codrilor, mereu înaintea stăpânului; Dumnezeul pădurilor avea veston verde și pușcă de vânătoare. La 8 se toca pe o inimă de mesteacăn veșnica pomenire în sfeșnicul bradului se aprindeau lumânări. O salcie plângăcioasă începea să jelească niște grinzi putrede de cerdac. În biserică, la fel ca în pădure, în pădure, la fel ca în cer. Sus, la 500 m, spre est sau spre vest, viața se rostogolea pe roți într-o inerție a clipei. Sfinții, unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pentru toată setea pământului, mormânt sub cruce nu aveai unde să ascunzi. Caii intrau în nămol cu tot cu hamuri, roțile despărțeau apele: cele de-a stânga, lacrimi pentru cei care au rămas, de-a dreapta, lacrimi pentru fericiții care se duc. Bocitoarele jeleau despre un Noe ce-a uitat să mai vină, mamă-sa despre o moarte ce-a uitat să mai plece; mătușa Casandra blestema cerul: i-a murit casa de pământ deasupra copiilor, mormântul era acoperit cu șindilă și avea consolă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
atotstăpânitorul, zicând: „Dumnezeule al părinților noștri, binecuvântează-mă și împlinește-mi ruga precum ai binecuvântat pântecele Sarei și i-ai dăruit fiu pe Isaac!” Ridicându-și privirile spre cer, zări un cuib de vrăbiuțe în frunzișul dafinului și prinse a jeli de una singură, zicând: „Vai mie, nefericita, cine m-a născut? Din ce pântece am ieșit la lumină? Blestem am devenit în ochii fiilor lui Israel și cu batjocură m-au alungat ei din Templul Domnului. Vai mie, nefericita, cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
fiecare altceva cuvintele doar sună la fel. Și totuși... când ridicam ochii, o vedeam acolo. Plângea tăcut, fără suspine, parcă se făcuse una cu lacrimile ei izvorau așa, nu de sub pleoapele plecate, ci din toată ființa ei dacă ar fi jelit ca toate celelalte femei, poate i-ar fi fost mai ușor. Poate și mie mi-ar fi fost ușor s-o văd. Pe măsură însă ce priveam la chipul fără viață, mi se părea că lacrimile ei și chipul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
dar nu am găsit nici un document asupra lui. Era Îmbrăcat În combinezon alb de camuflaj, semn că ar fi putut face parte din rândul cercetașilor. Am alergat Îndată la profesor și i-am prezentat situația. ― Vai, vai, vai! - s-a jelit Elena, ca și cum ar fi fost de față la Întâmplare. ― „Nicule, du-l imediat În sala de operație și pregătește-te pentru a mă ajuta, poate Îl putem salva” - a fost răspunsul profesorului. Despina era numai ochi și urechi. Trăia fiecare
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
lor și ieși într-un suflet pe poartă afară. Unchiul din Torino și nepotul său bucureștean se îmbrățișară călduros chiar în mijlocul străzii. Noi te-așteptam luna viitoare, unchiule, dar bine c-ai venit! îi spuse bucuros băiatul. Mama te-a jelit mult, după ce te-au arestat și te-au obligat să pleci de la noi... S-a gândit... că ai murit!... Ei, Vittorio, asta a trecut și n-o să se mai repete! îl asigură Nando râzând, scoțând două geamantane bine încărcate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
n-a mai apărut. În zadar l-am așteptat. Dispăruse ca fluturele-jucărie din vitrină. L-am așteptat, de multe ori, lângă copac, și cu vioara lângă mine. Fără să cânt. Într-o zi am auzit un trecător spunând: "Săracul, îl jelește. Tare se mai înțelegeau amândoi. Era minunat să-i privești, să-i asculți". Atunci am înțeles că Milică a murit. Dispăruse iar nu numai fluturele, ci și vitrina... L-am căutat mult timp pe Milică. Și l-am găsit. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
1937, pp. 1-2) Discurs la moartea Elisei Conta Mult îndurerată familie! Întristată adunare! Iașul, cetatea intelectualității românești, păstrătoarea bunelor tradiții, leagănul adevăraților boieri de baștină și izvor neîntrecut de credință și patriotism, a îmbrăcat astăzi haina cernită a durerii și jelește cu toată sinceritatea pe vrednica ei fiică, pe Elisa Conta, sora marelui filosof, Vasile Conta. Descendentă a unei modeste familii de preot un preot fără blazon boieresc, dar ne-ntrecut în virtuțile sale familiare și cetățenești prin libertatea sa de cugetare
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
voi să vă depărtați de noi, căci voi sunteți cu adevărat fetele mele în inima mea... Chiar dacă se dărâmă tot pământul, tu rămâi mama mea grozavă, adevărata mea mamă! spuse Crăița, apoi începu să râdă. Nu avem timp să ne jelim, mam, fiica ta cea mică a găsit o groapă cu colb pe cărare și s-a băgat în ea, dă din mâini și țipă: sunt găină! Sunt găină! Asta după ce s-a tăvălit bine prin iarbă și și-a umplut
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
norocul tău. Cum era dacă nu te dădeau la leagăn? Cum ai fi rezistat la atâta violență și mizerie morală?! Tu nu înțelegi că m-au părăsit?! Că m-au abandonat?! Cum să uit asta?! Și ce câștigi dacă te jelești toată viața?! Și tatăl meu m-a abandonat... și eu trebuia să fiu tristă mereu?! Știi, mam, acolo mai e o fată de-a lor... o soră de-a mea, se pare... Ai dreptate, crește într-o sărăcie lucie... Sărăcia
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
ai honte de nous, débiles que nous sommes! Comment on doit quitter la vie et tous ses maux, C^est vous qui le savez, sublimes animaux! Și astfel, în auzul domniei tale, scumpe domnule Odobescu, "vibrările melancolice ale cornului" care jelesc moartea căprioarei se vor uni peste timp cu "vibrațiunile melancolice și prelungite" ale aceluiași instrument, evocate nostalgic în Psevdo-kinigheticos : "din minutele pe care în singurătatea de atunci le socoteam deopotrivă cu secolii, numai acelea îmi erau mîngîioase, cînd vocea cornului
Epistolă către Odobescu (VIII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7916_a_9241]
-
și ridicăm în slăvi mari scamatori ai muzicii (de pe aiurea, venetici!) precum Michael Jackson. Iară cînd moare cineva, și mai rău! Apare o știre marginală pe un crol, un reportaj lamentabil de la bocetele de înmormîntare. Altfel nu știm să îi jelim. Altfel nu știm să îi omagiem. Cît sînt încă în viață, nu suflăm o vorbă despre ei. Și, chipurile, avem atîtea posturi culturale. Au trebuit să moară, pe rînd, Ștefan Iordache, Ovidiu Iuliu Moldovan, Colea Răutu, ca să ne amintim că
întrebări pentru un sociolog by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Journalistic/7925_a_9250]
-
în Istoria din 1941 Goga căpăta, halucinant, statutul de poet pur, desprins de orice determinare contingentă. ("}ara pe care o înfățișează această poezie are un vădit aer hermetic. E un Purgatoriu în care se petrec evenimente procesionale, în care lumea jelește misterios împinsă de o putere nerevelabilă, cu sentimentul unei catastrofe universale. De ce cresc aici numai fluturi și câmpii sunt de o inutilă mătase ? De ce tot norodul cântă coral ? De ce apele au grai ? De ce bolesc toți ca într-un apocalips ? Pentru
Câteva metode (III) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7448_a_8773]
-
a dezertat!... A dezertat - Ulise al tău, din lucrarea de masterat a lui Gogea Mitu! - și decât să recunoască această rușine cineva, îl declară mort! Îi fac funeralii naționale, bat clopotele, bang, bang, bang - și gata - limonada! Nu mai poți jeli un erou... un zeu absent! Așa că nu mă mai vrăji pe mine cu Agamemnon, cu Ahile, cu Zeus, iar cu nebunii nu mai încerca să mă duci în ispită... N-ai întâlnit la Socola și un înger trist? - Nu... L-
întoarcerea tatălui risipitor by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/7811_a_9136]
-
pentru ieșirea din criză Boc dă ortul popii. Funeralii naționale, popor, sobor, aleși, culeși, regrete eterne etc. La marginea gropii Traian Băsescu plânge în hohote din ambii ochi smulgându-și ultimele suvițe din părul restant iar Elena Udrea, cernită toată, jelește telegenic și ecumenic. În trei cuvinte, mare jale mare! În drum spre ieșirea din cimitir, Elena Udrea se apleacă discret la urechea lui Traian Băsescu și-i sopteste plină de speranță: - Traiane, nu-i așa că aș putea să-i iau
BANCUL ZILEI: Băsescu la înmormântarea lui Boc () [Corola-journal/Journalistic/68189_a_69514]
-
Graduate Center City din New York), ne poate umple golurile cu sprijinul lui Burke (vă este, desigur, cunoscut!), cel care ne vorbește de o spaimă delicioasă. Cartea se intitulează Frica, istoria unei idei politice (Editura "Vremea", Buc., 2008, traducere de Doina Jelea Despois și Sorin Gherguț) și este un studiu care trebuie să-i fi luat mult timp de elaborare autorului, prima pagină conține mulțumiri celor care l-au ajutat în documentare - colegi, profesori, redactori -, lista lor trece și pe pagina următoare
Frica albastră vs frica politică by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7308_a_8633]
-
la ea. Nu există întrebări ilegitime, dar există, desigur, întrebări inoportune. Nu se cade să întrebăm orice, oricând. Întrebarea trebuie să fie însoțită de delicatețe, de respect pentru intimitatea și susceptibilitatea celuilalt. Nu poți intra într-o cameră unde lumea jelește un mort și să întrebi: "Ce-ați zice de-un pokeraș?" După cum nu e tocmai firesc, într-o mănăstire de maici, să întrebi cine știe ultimul banc cu Bulă. Întrebarea e o selecție, o discriminare între multe feluri de a
Care e cea mai stranie întrebare care vi s-a pus vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7309_a_8634]
-
în timp ce mii de romi îl însoțesc pe ultimul drum într-un marș funerar de patru-cinci mile, desfășurat în orașul său din Transilvania”, titrează ziarul. Florin Cioabă a fost înmormântat, vineri, la Sibiu, unde mii de romi au venit să-l jelească pe fostul lider al comunității. ”Regele” autoproclamat romilor a murit pe 18 august într-un spital din Antalya. El a devenit cunoscut pentru mass-media din întreaga lume în 2003, când fata sa de 16 ani a fugit din fața altarului pentru
Cioabă, ”King of The Gypsies”, ține prima pagină din Daily Mail by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/74898_a_76223]
-
SERAFINA: Îmi aduc aminte de nopțile în care îl strângeam pe Rosario tot timpul la pieptul meu. Patru mii trei sute optzeci de nopți. Ăsta-i numărul nopților în care l-am strâns în brațe. Și sunt pe deplin satisfăcută. Îl jelesc. Da, perna mea nu se usucă nici o clipă - dar amintirile îmi dau toată satisfacția de care am nevoie. Și m-aș simți ieftină și înjosită, nedemnă să trăiesc alături de fiica mea, nedemnă să locuiesc sub același acoperiș cu cenușa asta
Tennessee Williams - Trandafirul tatuat () [Corola-journal/Journalistic/5924_a_7249]
-
robot, un om face greșeli. O să înceapă săpăturile. Dar s-a întâmplat. Un defunct trebuie respectat. Cu atât mai mult cu cât, la cald, foarte mulți au spus că s-a procedat așa cum trebuia. După plânsete, vă mărturisesc că am jelit mult în ultima vreme. Din toate nenorocirile trebuie să învățăm. Unde s-a greșit? Cum este posibil ca victimele să fie găsite de un pădurar", a spus Teo, conform ZiarulRing.
Teo Trandafir, clipe grele: "Vă mărturisesc că..." () [Corola-journal/Journalistic/48855_a_50180]
-
marijuana, unii ar fi zis că nu-i nimic de capul tău când te-a angajat Fred la salon. Au fost destui cei care i-au zis că face o greșeală. Undeva la țară, sub pământ, bătrânul fermier Byer își jelește parcul de autobuze de școală, care îi ruginește în ploaie. - Eram un bărbat la patruzeci de ani care-și pierduse slujba fără nici o vină. Am stat la linotip și mi-am văzut de treabă atâta timp cât a existat un linotip. - Ai
JOHN UPDIKE - Rabbit bogat (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/6583_a_7908]
-
-l adormit, ea iese. Imediat apare un individ, ia coroana de pe creștetul Regelui, o sărută, toarnă otravă în urechea Regelui, apoi iese. Regina reintră, îl găsește pe Rege mort și gesticulează îndurerată. Otrăvitorul revine cu alți trei-patru actori, pare să jelească în rând cu ea. Cadavrul este scos din scenă. Otrăvitorul o curtează pe Regină dându-i cadouri; la început ea pare scârbită și îl respinge, dar în cele din urmă îi acceptă iubirea. Ies.) OFELIA: Ce vrea să-nsemne asta
Shakespeare - Hamlet Ediție in-quarto (1604) (fragment) by Violeta Popa și George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/6396_a_7721]