271 matches
-
unul s-a născut în Asia, iar celălalt, dincolo de Alpi! Toranius se apucă cu mâinile de păr și începe să tragă zdravăn. — Da’ cum crezi că mi-aș fi permis să cer un asemenea preț dacă aveau aceeași mamă? se jeluie în gura mare. Arată către marfă și susură cu glas numai lapte și miere: Cine s-ar mai minuna de asemănarea dintre ei? Mai face o temenea. — Descoperirea unor persoane de nații diferite cu înfățișări identice este însă neprețuită, continuă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de toate segmentele societății. Ceva este totuși neclar. Deci fiul lui Otacilius, Ofelus, parcă... — Da. — Ipochimenul refuză să-ți plătească cota-parte din afacere. Asta-i problema, nu? Scribonius Libo aprobă viguros din cap: M-aduce la sapă de lemn! se jeluie. De, îl ironizează Gallus. Pământurile tale s-au dus de mult pe tot felul de extravaganțe luxoase, iar veniturile astea fabuloase, în loc să le capitalizezi, le lași să ți se scurgă printre degete. Libo gesticulează agitat: — Gândește-te și tu! Chiar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
neîncrezător Libo. Face o mutră nedumerită. — Și el să se limiteze la rolul de arbitru? Clatină din cap. Nu prea cred. — Nici eu, consimte Asinius Gallus. Mai degrabă vrea să im plice statul... — Dar n-am făcut nici o crimă! se jeluie Scribonius. Bombăne furios. — N-am dat foc nimănui, deși poate ar fi trebuit. Lasă astea, îl întrerupe nerăbdător celălalt. Se scarpină în creștet. — O să avem probabil de-a face cu o anchetă... — Condusă de Nato? — Da, în calitate de pretor urban. Pufnește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Face economie, nemernicul! Ganymedes continuă cu o voce surdă: — Păzim chiliile de sub noi, în care dorm gladiatorii. Fornăie înfundat. — Să nu fugă cumva vreunul. N-ar avea cum, scrâșnește Rufus din dinți. — Nu ne putem sprijini nici măcar în lance, se jeluie în con tinuare veteranul, căci pe cei ce se reazămă îi ia de obicei somnul și - dacă te prinde - tortura te mănâncă. Glasul i se voalează: — Atunci chiar că ți se pare moartea un vis frumos. — N-are de ce să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
chiar și pe cei ce nu acceptă cultura și dominația Romei. Alături de oase apar acum arme rupte și oseminte de cai, iar în trunchiurile copacilor vede înfipte capete de oameni. Când ajunge lângă ele, prind viață și încep să se jeluiască amarnic. „Aici au căzut legații“, se vaită unii, „colo au fost smulse acvilele“, le răspund alții. „Iată unde a primit Varus cea dintâi rană“, se ridică o șoaptă ca un geamăt. Toate căpățânile, cu găvanele ochi lor golite, par să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se zice că Numa se-ntâlnea la miez de noapte cu nimfa lui, a ajuns astăzi al nimănui... — Și ce-ai vrea să fac eu? se impacientează gazda. Asta e treaba edililor. — Grădinile Capenei sunt un cuib de cerșetori, se jeluiește în continuare omul. Ce să zic, te doare-n cot de trecutul nostru istoric, se uită chiorâș Germanicus la el. Tu pari a fi din soiul celor care se pricep să facă alb până și din ce-i negru. Un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de scris, spune Silvanus, dar l-am sfătuit să lase ocupația asta pentru mai târziu, la bătrânețe, când va avea timp berechet să-și povestească memoriile... Se întrerupe brusc și arată cu mâna întinsă către Câmpul lui Marte: — Măiculiță! se jeluiește, cum o să ajungem noi prin mulțimea asta până la Ara Pacis? Încruntat, Tiberius Nero contemplă la rândul său fosta mlaștină din preajma Tibrului transformată de Augustus și Marcus Agrippa într-o promenadă monumentală. Pe pajiștea verde care se întinde de-a lungul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
biată ființă nenorocită. Le-a explicat părinților că este androgin, dar se îndoiește că au înțeles semnificația acestui cuvânt grecesc. Glasul lui Silvanus se înalță din nou: — Să fie o intervenție directă a zeilor? — S-au mâniat pe noi! se jeluiește soția sa. — Cred mai degrabă că Marte ne transmite un mesaj, mor măie descurajat Velleius Paterculus. — Nu pare să accepte sacrificiul nostru, se ridică nefiresc de ascuțit glasul Urgallaniei. Tiberius clatină nedumerit din cap. Se răzgândește după aceea. Tot ce
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
putea să trăiască singuri, atunci de ce se aud glasuri de jale pretutindeni în lume? Dumneavoastră ați străbătut multe țări. Ați trecut peste mări și oceane și ați înconjurat lumea. Sigur ați văzut în drumul vostru oamenii care plângeau și se jeluiau și care păreau să caute ceva. Erau adevărate spusele lui. Samuraiul văzuse în toate casele, din toate satele, din toate ținuturile pe care le vizitase chipul omului aceluia sfrijit și urât cu brațele desfăcute și capul căzut pe piept. — Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
toate casele, din toate satele, din toate ținuturile pe care le vizitase chipul omului aceluia sfrijit și urât cu brațele desfăcute și capul căzut pe piept. — Cei care plâng caută pe cineva care să plângă împreună cu ei. Cei care se jeluiesc caută pe cineva care să plece urechea la jalea lor. Oricât de mult se va schimba lumea, cei care plâng și cei care se jeluiesc Îl vor căuta întotdeauna pe Omul acela. De aceea există El. — Nu înțeleg. — Cândva o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
piept. — Cei care plâng caută pe cineva care să plângă împreună cu ei. Cei care se jeluiesc caută pe cineva care să plece urechea la jalea lor. Oricât de mult se va schimba lumea, cei care plâng și cei care se jeluiesc Îl vor căuta întotdeauna pe Omul acela. De aceea există El. — Nu înțeleg. — Cândva o să înțelegeți. Cândva o să înțelegeți acest lucru. Samuraiul și Nishi strânseră hățurile și își luară rămas bun de la bolnavul acesta pe care n-aveau să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
o aripă în jos și dacă nu l-am fi văzut zburând mai înainte puteam să jurăm că e frântă. Pesemne că asta a crezut-o și vulpoiul când s-a lăsat înot pe apă, pe urmele rățoiului. Acesta se jeluia pe limba lui și înota la doi pași de colții vulpoiului. Merse așa până izbuti să-l îndeparteze de cuib. Atunci, deodată, vâști! își strânse aripile și o luă în zbor sănătos, lăsând în apă vulpoiul ud, dârdâind de frig
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
hotărâse el prin testament și cum se și cădea să se facă. Era tocmai în zi de Paște. Se strânsese lume multă și, ceea ce nu hotărâse boierul mai dinainte, mulți erau sincer emoționați. Femeile pe care le terorizase odinioară acum jeluiau din toată inima. Au venit domni de la oraș care au adus coroane multe, muzică militară și au ținut discursuri. Ca și cum natura ar fi fost părtașă la această sărbătorire, cireșii toți erau în floare. Pe dedesubtul florii albă-roz au purtat opt
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
direcție, printre pomi. Din drum mai întoarse capul după bărbatul care se depărta alene, neatent, și mai aplecat ca de obicei, ca să-și facă o țigară. Ne uitasem la scenă și ne gândeam la noi, apoi Irina începu să se jeluiască. - Ai văzut? Ea îl iubește și el nu! Cum se uita la el, cum glumea cuel, cum se alipea de el, și el plictisit! Și cum îi părea rău la despărțire! Și ce încredere avea în vorbele lui! Cum îi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
urlu de disperare și singurătate, nu pierd conștiința de importanța Cavarnei pentru mine de-a lungul anilor, cum mă vor purta nostalgiile spre locurile aceste, și suferința că n-o pot reîncepe identic această viață. Iar dacă voi reveni, voi jelui de cel mai mic lucru pe care îl voi găsi schimbat. Într-un timp, noaptea, marea era superbă. Am asistat cu adorație la toate prefacerile lunii, care lumina toată apa, și fiecare părticică de val scânteia. Era o feerie, și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să-i spun: - Tare suntem necăjiți, Hacik! Această vorbă cuprinde multe dureri fără legături între ele și totuși împletite așa de bine, înlocuindu-se una pe alta, suprapunîndu-se. - Și eu sunt atât de supărat! Are curajul, umilul Hacik, să se jeluiască, poate pentru că accen tul meu arată că am răbdare să-l ascult puțin sau pentru că el vrea să ne încurajeze pe noi. Omul, în egoismul lui, își găsește o consolare că se mai găsesc și alții în aceeași situație, sau
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
iar muncile câmpului, unirea conjugală. Femeia aceasta a venit precum un ogor viu; semănați într-însa sămânța, bărbați!" stă scris în Atharva Veda (XIV, II, 14). "Femeile voastre sunt pentru voi precum ogoarele" (Coran, II, 225). O regină stearpă se jeluiește: "Sînt ca un ogor pe care nu crește nimic!" Într-un cânt din secolul al XII-lea, Fecioara Maria este slăvită însă ca terra non arabilis quae fructum parturiit. Să încercăm să înțelegem situația existențială a celui pentru care toate
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
se Îmbete culcânduse pe cosciug, acoperind groapa cu o bucată de placaj pentru a se feri de razele solare ce cădeau perpendicular asupra lucrării...! După o vreme, au venit la cimitir rudele mortului Începând să-l bocească...Probabil, l-au jeluit prea cu zgomot deranjând bețivanul care se trezi din somn Înjurând, iar cu mutra lui desfigurată de somn și băutura Își făcu apariția dând placajul la o parte...! Clipele de groază au fost sublime!! Îngrozite rudele mortului, au Început să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
oprim, își ridică ea glasul cu îngrijorare. Ana făcu semn cu ochii: nu. Paznicul intră în sanie și întrebuință de două ori biciul. Încet, băiete. Culi întrebuință biciul și a treia oară, și a patra oară. —Of! Dumnezeule Doamne! se jelui maică-sa. Culi întrebuință biciul a cincea oară și se uită spre dealuri cu fălcile strânse, scrâșnind. Calul se poticni iar în mlaștini de izvoare. Așa au mai mers un ceas și încă unul. Cătră ceasul al unsprezecelea, soarele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
măgarii din Cairo spre a-i pune să care var și piatră. Pe dată, animalul se lăsă să cadă la pământ, se întoarse pe spate cu picioarele în aer, își umflă burta și închise ochii. Omul începu atunci să se jeluiască în fața oamenilor adunați, zicând că-i murise măgarul, și făcu chetă ca să-și cumpere altul. După ce adună câteva zeci de monezi, zise: — Să nu credeți că măgarul meu și-a dat duhul. E ditamai mâncăul care știe bine cât sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
urmat de un potop care s-a abătut peste noi cu un vacarm de sfârșit de lume. Surpriza o dată depășită, am fugit să mă adăpostesc sub un portic, curând năpădit de o mare de noroi. Lângă mine, o femeie se jeluia, deplângând acest semn rău. Iar eu, auzind-o, mi-am amintit de potopul de la Granada, pe care-l trăisem prin ochii mamei mele, Dumnezeu să aibă milă de sufletul ei! Să fi fost și de data asta un semn al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
guava în timp ce, pe deasupra capului ei, maimuțele săreau iarăși în el. Crengile sale se mișcau ca marea, cu trosnituri asurzitoare și bulbuci de apă verde. Maimuțele chicoteau și bolboroseau, se frecau la ochi, îi deschideau larg și îi mijeau. — Baba, se jelui domnișoara Jyotsna, care tocmai ajunsese ca să asiste la îngrozitorul eveniment. Se clătină ca și cum ar fi fost pe punctul de a leșina - și fu prinsă de brațele în așteptare ale domnului Gupta. Baba, Baba... Căutară ici. Căutară colo. În sus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ping-pong, între tine și ei. Dolores O’Thule. Jalea zeilor. Draga mea, n-am fost întotdeauna așa cum mă vezi acum. Eu, spaima țâțelor. Odinioară. Atunci. înainte. — Devreme-ntr-o dimineață, când Fiul răsărea, eu, o fecioară plângând în vale, se jeluia Dolores. Vulturul, încă inconștient, era la mai puțin de jumătate de metru de picioarele balansoarului. — Această insulă, murmura ferm, dar în barbă, Virgil Jones, este locul cel mai grozav al întregii creații. Din moment ce se pare că supraviețuim și nu suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ba chiar și cu ardei iute, că și acum mai iese din mine foc și fierbințeală vorbi tare înfocat un lighean din plastic, roșu de mânie. Dar eu ce să mai spun, toată ziua m-a perpelit pe foc! se jelui tuciul negru de supărare. Și pe noi la fel! strigară într-un cor câteva oale. Pe noi ne-a opărit cu apă fiartă și sare, vorbiră cu glas înfundat murăturile din borcanele așezate frumos pe masă. Și eu toată ziua
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
parte pentru ca să poată vedea cine era, dar abia îndrăznea să respire, de teamă să nu se trădeze. Cavalerul s-a trântit pe malul înflorit și lăsându-și capul pe cotul mâinii a căzut în visare. Apoi a prins a se jelui cu glas tare și suspine adânci. Lacrimile-i curgeau șiroaie pe obraji, iar pieptul său părea mistuit de un foc ascuns. -Oh, crudă soartă! - exclamă el. - Alții triumfă și eu sufăr! De o mie de ori mai bine moartea decât
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]