127 matches
-
se mai murea; Își luau zilele, uneori, liceeni Îndrăgostiți de profesoare, eleve amorezate de studenți, destui bărbați părăsiți: aceștia mai mult din disperare și din spaima de singurătate. VÎlvătaia iubirillor nebune trecea repede, Thomas avea nenumărate exemple, mai rămînea ceva jeratic, cine știa să-l păstreze, cei mai mulți adunau doar cenușă. Pe care, la despărțire, amorezii de odinioară și-o aruncau unul altuia În ochi ori - se mai Întîmpla și așa - și-o turnau, de văzul lumii, vinovați, În cap, așteptînd unul
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
acolo și, pe străzile lui, câteva scurte zile toropite, aproape deloc timp ca să simt, să ating sau să Întrezăresc. Prea multe imagini mă chemau Încă spre tărâmul interzis: mândra mea trândăvie de fumător de kalyan, tronând În fumul scos de jeratic și de narghilele, mâna mea Închizându-se iarăși asupra celei a lui Șirin, momentul unei făgăduieli, buzele mele pe sânii oferiți cast de mama mea de-o seară și, mai presus de orice, Manuscrisul care mă aștepta, cu paginile deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Ca molcoma cadență a undelor pe lac. III "... cum de multe ori când mor oamenii, mulți deîntr-acei morți zic se scoală de se fac Strigoi... " Indereptarea legii, 1652. În salele pustie lumine roși de torții Rănesc întunecimea ca pete de jeratic; Arald se primblă singur, râzând, vorbind sălbatic - Arald, tânărul rege, e-un rege singuratic - Palatu-i parc-așteaptă în veci să-i vie morții. Pe-oglinzi de marmuri negre un negru nimitez, A faclelor lucire răzbind prin pânza fină Răsfrâng o
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
sat, preotul spune, că-i un semn minunat prevestitor de viață, aducător de apă. Se fac slujbe în câmpul uscat, rugăciunile au tainele lor, seceta seceră-n adânc și-n lat firul oricărui izvor. Tot preotul satului spune că pe jeratic seceta crapă, și iată-n prânz cerul se-ntunecă, și norii curg râuri de apă. Fulgere, tunete, grindini năprasnice dărâmă copaci și gospodării, furtunile bat din harapnice păcatele ce ne-ngroapă de vii. Pământul ca piatra, nu poate bea apa
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
întîmpla așa, mai făceam oare o descoperire atât de importantă? Aș fi putut să cobor din pat și să-i torn la repezeală scrisoarea cuvenită. Dar nu, ceva mă împiedica, îmi paraliza voința: "Las-o să se perpelească puțin pe jeratic! Are să-i fie de învățătură". Pe de altă parte, găseam că procedeul meu era absolut necesar, pentru că dădea loc unei verificări a propriilor ei sentimente. Numai lipsa unui obiect ori a unei ființe, care ne-a aparținut o dată, ne pune
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nu prea știam ce motiv are Ne războiserăm de curând din cauza banilor, dar putea fi și din cauza feței mele. Nu reușesc să arăt așa cum trebuie și fața mea s-a umflat iar, pe mâna stângă. Dintele ăla e iar pe jeratic. Mi-am cărat nefericita-mi gură la Martha McGilchrist, care, exasperată, mi-a curățat-o din nou. Orice gagicuță care are pretenția că e o feministă ar trebui să vină și să o vadă pe Martha McGilchrist. Taticule, e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
băuturi, găsesc frumoasă scrisoare împregiur, precum urmează: Vestitul Dumnezeu a desfrânării, Subțire cumpărători a simțirii, Lucrul desmierdării cei nevinovate De care griji pururea se abate, Prietenul cel mai cu priință gurii, Trufaș și iubit biruitori inimei, Fiul a unui Dumnezeu, jeratic cu umezeală, Duh de foc și mult topitoare pară Vino de ne îndumnezeiește Și ne face fericiți a veste. * Alt Dumnezeu, tot din ceata lui Dionis, care este îmbătarea cea preste măsură, iar Dionis este a chefului... {EminescuOpXV 588} {EminescuOpXV
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
am ascuns în mesajele-ți scrijelite pe trunchiul rămas fără seva iubirii Lacrimi fierbinți sătui cu botul ce răspândește duhoare de păr ars prin degetele cu miros de unghii-cenușă și colții înfloriți din hălcile de soare vârcolacii aruncă limbi de jeratic în goliciunea seninului din gropi săpate-n văzduh cu fața pârjolită ulcioarele neîncepute își cască gurile prin care își plâng secunda rădăcinile însetate pe obrajii dogoriți de muncă lacrimi fierbinți lunecă în țărâna care sfârâie de durerea neputinței n-o să
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
iritat poetul. Împinse ușa cu un gest hotărât și intră, deschizându-și drum printre servitori și printre mușterii, care se Îngrămădeau În cuprinzătorul spațiu dintre mesele așezate de-a lungul perimetrului sălii. În centru, trosnea focul dintr-un vas cu jeratic, pe ale cărui flăcări ațâțate În continuu bolborosea un ceaun mare din aramă și se roteau frigările cu carne, Învârtite de câțiva țânci nenorociți, ghemuiți pe pardoseală. Sclavi cumpărați pe câțiva bănuți de la vreo familie săracă de pe la țară, Își zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și mai dichisiți decât ceilalți. În afara veșmintelor pe care le purtau, de o croială excelentă, tacâmurile Însele depuneau mărturie pentru condiția lor superioară: le fusese Întinsă o față de masă largă, din pânză curată, iar limbile de foc din vasul de jeratic se oglindeau În farfuriile și În paharele din cositor, rânduite cum se cuvine. Nu se zărea nici urmă de blide grosolane din lemn, abia scobite cu dăltița, În care li se serveau bucatele celorlalți clienți, după cum nici urmă de băncuțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Își Îndrepte haina cea lungă, care dintr-o dată Îi părea nemăsurată, Într-atâta Îl Împiedica să se miște. Între timp se iscase un vânt nespus de puternic, care mătura Întreaga cârciumă, izbindu-i pereții și tavanul. Flăcările din vasele cu jeratic se agitau amețitor. I se păru că dușumeaua de scânduri i se legăna sub picioare, ca și când statura i-ar fi crescut pe neașteptate. Și totuși mintea Îi era cât se poate de fermă, dacă n-ar fi fost acea durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
la ureche. Nu simți și dumneata cât de greu a devenit aerul din cârciumă? Fumul din vasele acelea afurisite Întunecă totul. Nu ai prefera să ieși, ca să poți respira mai bine? Cu siguranță, greața aceea era cauzată de vasele de jeratic. Încercă din nou să se ridice, În timp ce mâna dinapoia lui parcă voia să Îl ajute. Se propti În masă pentru a se ridica În picioare și o apucă spre ieșire. Apoi se opri, Înșfăcând iarăși cupa. Voia să o golească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
a lui ureche cu flori roșii o-ncoroană. Lunca râde de răsună verdea noapte dumbrăvană - Ele pier prin bolți de frunze, pe-un drum verde și îngust... Înserează și apune greul soare-n văi de mite. Cu un roș fir de jeratic culmi de munte sunt tivite, Lunga lor fulgerătură în senin a-ncremenit. Marea aerului caldă, stelele ce-ntîrzii-line, Limba râurilor blândă, ale codrilor suspine, Glasul lumei, glasul mărei se-mpreună-n infinit. Codrii aiurează negri sub a stelelor povară. Râuri calde ca
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
arcuri ce se-ntind în vânt. {EminescuOpIV 136} Joe-ncruntă-a lui sprinceană și ca un copil tresare Vechiul glob - munții se clatin, ceruri tremur, marea moare. E semnalul cel de luptă între-armiile de zei; Și Zamolx frânele lasă cailor lui de jeratic, Coama lor se îmflă-n limbe de-aur - tremur nebunatec, Bouri daci răstindu-și fruntea surpă norii toți cu ei. Lupta-i crudă, lungă, aspră. Lumin-pavezele dave, Sori și lune repezite printr-a norilor dumbrave Ard albastrele armure ale zeilor romani
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vă e pe suflet - ce-ați făcut cu ele? Voi! Nu vedeți că în furtune vă blăstamă oceane? Prin a craterelor gure răsbunare strig vulcane, Lava de evi grămădită o reped adânc în cer, Prin a evului nori negri - de jeratic cruntă rugă Către zei - ca neamul vostru cel căzut, ei să-l distrugă - Moartea voastră: firea-ntreagă și popoarele o cer. Va veni. Stârniți din pace de-a prorocilor cântare, Din păduri eterne, hale verzi, vor curge mari popoare Și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a lumei icoane. Și unde-n dumbravă-i săpată cărare, O mândră femee s-arată călare, Pe calul ei graur se-nvîrtește-n laturi, De dulcea-i privire nu poți să te saturi. În părul ei negru lucesc amorțite Flori roși de jeratic frumos încîlcite, Rubine, smaranduri, astfel presărate, Sălbatec-o face la față s-arate... Și ochi de-un albastru, bogat întuneric, Ca basme păgâne, de-iubire chimeric, Lucesc sub o frunte curată ca ceara - Zîmbirea-i îmbată ca nopțile, vara. {EminescuOpIV 329
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
groapă săpată În nisip. Crustaceele săreau și se zvîrcoleau Înainte de a rămîne nemișcate pe fundul gropii, iar cînd reușiră să adune, În mai puțin de o jumătate de oră, aproape o sută, le acoperiră din nou cu nisip, Îngăduind astfel jeraticului să isprăvească munca Începută de flăcări. Debarcă și căpitanul, un grăsan cu Înfățișare de om lacom și hîtru, trase de trei ori clopotul de pe vas, iar pasagerii și marinarii se așezară În jurul unei mese butucănoase, pentru a mînca langustele scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pînă În noaptea aceea. O lumină roșie, ireală, Îndepărtată și străină scălda totul, Înfricoșător incendiu ce se Întindea, pare-se, la linia orizontului, spre nord-est, și din al cărui centru se Înălțau enorme limbi de foc și bucăți incandescente de jeratic ce păreau să pîrlească stelele din Înălțimi. Pămîntul se cutremură Încă o dată sub picioarele lui și Înțelese, ascultînd o bubuitură Îndepărtată, asemănătoare cu zgomotul pe care-l scot o mie de vase de război care trag deodată cu toate tunurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
la - mpăratul, da el tot o purta cu vorba, că nu-i era voia să-și dee fata după d-aiștia. -Apoi, mătușă, de azi într-o săptămână dac-a veni c-o trăsură de aur și cai cari ar mânca jeratic ș-or bea pară, i-oi da fata. Da fata era să se cunune tocma-n ziua ceea dup-un alt împărat. - Iaca, dragul mamei, ce-a zis. - I-oi face mamă și asta. Aude el un vuet mare strașnic
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
la oi. Ședeau în tîrlă, doi bărbați nespălați și rău hrăniți. La vremea ploilor de toamnă cînd, ud și flămînd, copilul găsea acasă așternuturile reci și vatra fără foc, Toader se apuca de rupt vreascuri, fierbea mămăliga și băga în jeratic ulcica cu apă pentru borș. Cînd împlinise unsprezece ani, într o seară, s-a trîntit pe pat și, sughițînd, l-a rugat pe taică-său să-l dea la învățătură: „Am să mănînc cartea, tată!” făgăduia el cu disperare. Mesager
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cu tăișuri în diagonală și un dolohov T-415. De asemenea, în grajdurile fostului I.A.S., tânjea răpciugosul Pierre, vestitul armăsar de tracțiune cu 5 viteze, de fabricație sovietică. Atât îi trebui dogelui: îi aruncă lui Pierre 3 pumni de jeratic, încălecă, zbură peste podul unde bătrânul împărat tocmai își trăgea bretelele din blană de urs și zăbovi taman în ușa podului. Scoase binișor din oblânc telefonul cu infraroșu și-l reglă pe foc automat: - Alo, Ghionoaia ? Răspunde, aici Bolkonski. - Alo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în mine ca într-o cathedrală de aer, consacrându-l pe iubit drept preot al ascunselor semne. Întâlnirea cu dragostea e misterioasă, ritualică, în contiguitatea jertfei purificatoare ( Masa noastră va fi simplă: acolo / în fiecare zi / iedul de jertfă pe jeratic / vigoare dându-ne spre purificare), aceasta părând chiar a avea un învins (Și de fiecare dată, eu, învinsul, îngenunchind / la porțile cathedralei închizându-se..., încât Înfrânt, luptătorul agonizează pe scut...) și se petrece la oră / când zodiile se întâlnesc în
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
adormitor... Astfel ades eu nopți întregi am mas, Blînd îngînat de-al valurilor glas" (s. n.) Strofa care urmează, în aceeași poezie, ne arată altă mare plăcere a copilăriei sale: să vadă, seara, cum, de după orizontul rumenit "ca o vatră de jeratic", răsare luna, cum codrul se luminează treptat, sub lumină de lună. Furat din realitate, el se lasă învăluit într-o lume de basm: "Un rai din basme văd printre pleoape". Este lumea de fantasme a copilăriei, un joc amețitor, între
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
a schimbat-o tocmai cu copilul femeii de unde o luase pe moașă. Moașa l-a cunoscut îndată; l-a luat și l-a scăldat, a băgat un bold copilului sub unghie; acesta a început să țipe. Omul ia cu lopata jeratic, îi umple moașei poala, drept răsplată. De fapt, erau galbeni, dar nu trebuia să spună nimănui. Morala acestei narațiuni: "De atunci nu se mai lăsa moașa să meargă cu mâna goală de la lăuză; măcar ceva trebuie să-i deie, când
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
unei anumite perioade ortografice); epure → iepure; voește → voiește etc.; - ea devine a În situații precum: datoriea → datoria; Mariea → Maria; Vieana → Viana; vieața → viața; - e se păstrează În: beutură, strein, pasere, omet, țipet, gemet, șepte, jele etc. și În: ușe, mătușe, jeratic etc., conform pronunțării regionale; - h pentru ch: duch → duh; monarch → monarh; paroch → paroh; - i se Înlocuiește cu â În: gerunziile și participiile verbelor În Î; de exemplu, urind → urând; urit → urât; În poziție inițială, urmat de nazală, potrivit ortografiei actuale
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]