307 matches
-
pot fi satisfăcute “din lipsuri financiare” . În cel mai bun caz profesorul devine o flașnetă care repetă la infinit ce știe de la bunici, în contradicție flagrantă cu viața cotidiană. Elevii săi, măcar unii, îmbrăcați după ultimele jurnale de modă ignoră jerpelitul de la catedră. Alții sunt mai bine pregătiți ca profesorul menținut de lipsurile financiare la nivelul dascălilor săi, iar restul nici nu vin la școală. Are grijă tăticu să cumpere nota cuvenită. - Bani mai mulți! - De unde? Bugetul abia ajunge pentru buzunarul
MILENIUL 4 SĂNĂTATE ŞI ÎNVĂŢĂMÂNT de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370236_a_371565]
-
ruj, Sticlă licărește că ochii pisicii gestante. Sunt aproape gata de marele-bal Și lumea întreagă se mișcă în vals Odată cu mine Prin aerul pe care il înghițim Linguriță după linguriță. O dă, ar trebui să stau la locul meu În jerpelita asta de cartea din joc, O damă cu rochie de catifea ieftină Și sacoșă de doc. Liniștea-i tot mai densă Și doar graalu-l aud Cum se macină, Ca un pahar ordinar, La bețiv în masele. COL SACCHETTO DI COTONE
POEME BILINGVE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370429_a_371758]
-
ale personalității acestuia iar ieșirea din acest câmp de energie suprapersonală îi produce un dezechilibru psihic: ” Din acea zi începură necazurile. În scurt timp deveni șomer, soția îl părăsi iar el se apucă de băut. Locuitorii cartierului întâlneau un ins jerpelit, murdar, care căuta printre gunoaie și vechituri bombănind ”las’ că dau eu de tine, oglindă blestemată” (pg 39). În schimb, în ”Bătrâna doamnă” autorul ne transpune într-o altă perioadă de timp, într-o călătorie atemporală, un contact interdimensional. Fantasticul
ELISABETA IOSIF ÎNTRE VIS, ÎNGERI ȘI CONECTAREA LA DIMENSIUNI SUPERIOARE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370656_a_371985]
-
decât un hoț prins asupra faptului. -Cum să-mi bat băiatul! mi-a răspuns mirat de întrebarea mea. Și, vesel de scena la care fusese martor, tata-mare a început să-i povestească lui mami cum au plecat cei trei “trubaduri” jerpeliți, cât de furioși erau și cum îl amenințau cu moartea pe bietul Cartuș. -Înjurăturile nu prea erau românești! i-a spus ca și cum mami trebuia să tragă concluzia singură. -Săracii copiii! a spus tanti Oala, necăjită pe Cartuș. -Ce copii?! am
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
înțeles că prin exhibiționism sfidează pretinsul bun simț, pe care nu îl mai are nimeni într-o societate în care se sodomizează cu crucea în mână, se minte cu mâna pe Biblie, se zâmbește în față cu sunete de coardă jerpelită iar în spate, când se crede că totul e aproximativ bine, i se înfige jungherul, risipindu-i pe pământul, care îi așteaptă, pentru rumegare trupul, materia vâscoasă și roșie a ceea ce a avut pentru viață. Visele i se risipesc iar
INTIMITATEA CA MANIFESTARE PERFECTĂ A EULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359301_a_360630]
-
care o tot auzise pe la televizor, aceea de “oameni buni” și îi rugă și pe aceștia să o ajute. Însă nimeni nu părea să fi auzit ceva, deși de privit, priveau. Între timp, partenerul tânărului, mult mai prizărit și mai jerpelit, se apropiase și sub ochii ei, descheia hainele tânărului, care până atunci, nu făcuse nimic altceva decât să coboare de pe treapta troleului - ceea ce reflex făcuse și Ștefania - lăsând troleul să-și continue traseul. Cel mai prizărit, îi tot spunea Ștefaniei
FILMUL NOPŢII ÎNCĂ NESFÂRŞITE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359375_a_360704]
-
mai târziu. Militarii vietnamezi au pornit cu un ropot de pași asemănător unor plescăituri ce le fac rațele în baltă, și asta datorită încălțămintei ce o purtau, niște teniși nenorociți, iar ținuta lor semăna mai degrabă cu a unor țărani jerpeliți ce se-ntorceau de la câmp și cântau o melodie de jale. Arătau ca niște oameni amărâți purtând pălării de pai trase pe frunte, iar pe fețele lor se observa supărarea, fiindcă nici acasă n-o să le fie mai bine când
EXPERIMENTUL DIABOLIC (2) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360004_a_361333]
-
e prea patetic. De-abia aseară am înțeles. A jucat de rușine că era atât de bogat îmbrăcat în hainele de paracliser. Cu ani înaintea spectacolului, l-am întâlnit pe Patrel Berceanu în piață. Avea o geaca de piele maro, jerpelita, ruptă, pe el, si o privire de câine hăituit. I-am dat geaca mea gri, de serviciu, primită de la Daewoo. A doua zi, o purta plin de bucurie în cabinetul lui de director al Teatrului de Păpuși. Boroghina îi văzuse
Liviu Florian Jianu: Hainele. Din manuscrise () [Corola-blog/BlogPost/339314_a_340643]
-
distracție va fi să te plimbi cu autobuzul gratuit până la capăt de linie. I-ai văzut pe ecran pe bătrânii din țări mai norocoase cum coboară din vasul lor de croazieră la Constanța ca să dea o tură până la Cazinoul nostru jerpelit: călătoresc, petrec, au dinți. Mulți se apucă de cursuri care le țin mintea ocupată, sunt activi, fac sport sau o muncă ușoară, care le dă sentimentul că societatea are nevoie de ei. Mai nou, țările nordice discută un proiect „Back
România are nevoie ca de aer de un program „Înapoi la școală” pentru bătrâni () [Corola-blog/BlogPost/339072_a_340401]
-
viața mea. Apoi vreau să le spun și altora despre Dumnezeu. Reporter: Nu sunt mulți oameni fericiți! Cum ai ajuns tu fericit? Valentin: În liceu mi-a plăcut muzica rock și eram rocker. Aveam păr mare, purtam lanțuri și blugi jerpeliți. Nu aveam o imagine prea bună despre mine și căutam să atrag atenția prin îmbrăcăminte și comportament. Reporter: Era o refulare a unor sentimente înăbușite, a unor complexe, sau chiar simțeai plăcere în stilul acela de viață? Valentin: Era și
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341324_a_342653]
-
Acasa > Literatura > Naratiune > MAI RĂU CA-N JUNGLĂ Autor: Lică Barbu Publicat în: Ediția nr. 453 din 28 martie 2012 Toate Articolele Autorului MAI RĂU CA-N JUNGLĂ Personaje: Răbdică = un individ ce a ales sa trăiască în sălbăticie, îmbrăcat jerpelit Știrică = un tânăr reporter-tv de știri senzaționale, îmbrăcat de Casa Modei Răbdică, protagonistul ai acestei inedite aventuri, a ales să trăiască rupt de civilizație, rupt de foame, de familie, de tot ce înseamnă confort modern, mâncare la promoție, bere la
MAI RĂU CA-N JUNGLĂ de LICĂ BARBU în ediţia nr. 453 din 28 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342127_a_343456]
-
-mi mai aminteam acum de prima mea plimbare clandestină la oraș. Nu știu ce o fi fost în sufletul ei stând atâtea ore în incertitudine, ne știind când și unde am dispărut. Braica s-a întors acasă după vreo săptămână, flămândă și jerpelită, ca un câine de pripas, dar după câteva zile fiind bine hrănită și îngrijită și-a revenit. Aceasta a fost prima mea aventură când am plecat într-o plimbare clandestină la oraș. Mangalia - 8 feb. 2011 Referință Bibliografică: CALATORI CLANDESTINI
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341739_a_343068]
-
nu-mi mai aminteam acum, de prima mea plimbare clandestină la oraș. Nu știu ce o fi fost în sufletul ei stând atâtea ore în incertitudine, neștiind când și unde am dispărut. Braica s-a întors acasă după vreo săptămână, flămândă și jerpelită, ca un câine de pripas, dar după câteva zile fiind bine hrănită și îngrijită și-a revenit. Aceasta a fost prima mea aventură când am plecat într-o plimbare clandestină la oraș. Mangalia - 8 feb. 2011 Referință Bibliografică: VIRGIL STAN
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343110_a_344439]
-
nu-mi mai aminteam acum, de prima mea plimbare clandestină la oraș. Nu știu ce o fi fost în sufletul ei stând atâtea ore în incertitudine, neștiind când și unde am dispărut. Braica s-a întors acasă după vreo săptămână, flămândă și jerpelită, ca un câine de pripas, dar după câteva zile fiind bine hrănită și îngrijită și-a revenit. Aceasta a fost prima mea aventură când am plecat într-o plimbare clandestină la oraș. Mangalia - 8 feb. 2011 Referință Bibliografică: Călători clandestini
CĂLĂTORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377561_a_378890]
-
-mi mai aminteam acum de prima mea plimbare clandestină la oraș. Nu știu ce o fi fost în sufletul ei stând atâtea ore în incertitudine, ne știind când și unde am dispărut. Braica s-a întors acasă după vreo săptămână, flămândă și jerpelită, ca un câine de pripas, dar după câteva zile fiind bine hrănită și îngrijită și-a revenit. Aceasta a fost prima mea aventură când am plecat într-o plimbare clandestină la oraș. Mangalia - 8 feb. 2011 Referință Bibliografică: PUNTI PESTE
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371930_a_373259]
-
bunica îmi pregătește patul și pledul. Pe masă mai zăbovesc câteva bucăți de plăcintă, mânâc și lampa dă semne de oboseală, afară este mai lumină ca înăuntru, mă culc. Dimineața copiii mă așteptă în răscruce, este și unul mai mare, jerpelit și cu nasul mare care mi-a înșfăcat plăcinta din mână, ceilalți râd, nu s-a întâmplat nimic, mi-au spus că poate fi un prieten bun care ne apără de copiii din satul vecin, ăsta mă măsura cu coada
LA JOACĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347461_a_348790]
-
și centură, bineînțeles! De unde? Poate de la vreun binevoitor, rezervist militar care-și făcuse pomană cu el. Și cred eu, că cel mai probabil, depusese și jurământul de credință, deoarece, fie vară, fie iarnă, el avea aceeași ținută, doar că....din ce în ce mai jerpelită și mai murdară. Nu supăra pe nimeni, însă....copiii satului, răutăcioși îl mai supărau pe el, șicanându-l și spunându-i fel de fel de răutăți. Și se mai lua câteodată după ei, băgându-i în sperieți. Dar atât.....ce
NICULAE...O POVESTE DE LA ȚARĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376858_a_378187]
-
afaceri”, respectiv încă doi tineri, care începură să cerceteze mașina și pe Mototolea, ca pe un cal de vânzare, căutat la dinți. Cei doi veniți cu Floricel, unul cu bască, blugi și o pufoaică slinoasă, iar celălalt, cu o pălărie jerpelită, pantaloni de dimie, în cizme de cauciuc și cu palton larg, flenduros,mormăiau, fluierau a pagubă și gesticulau larg, dând din mâini a lehamite: --Imposibil, dom’le, imposibil! --Aici e ocnă, bă, tăticule! Da’, ce zic eu ocnă, că e
TUNARII-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376824_a_378153]
-
din buzunar trei milioane. Ce-o să spună Firuța? Chiar așa de prost ai fost, mă, geniule? --Măi, băieți, n-am banii ăștia, mă! --Dacă n-ai, de ce ai mai plecat la drum? îi replică tăios al treilea, cel cu pălăria jerpelită. Hai, mă, că ne pierdem vremea cu prăpăditul ăsta! N-are decât să putrezească aci, dacă nu vrea să scoată banu’! Și toți plecară-n casă la Floricel, lăsându-l pe Mototolea să se smiorcăie la volan: --Nu plecați, bă
TUNARII-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376824_a_378153]
-
de tractor și, cu piesele furate, s-o pună pe roate și să facă treabă cu ea, luând în arendă câteva zeci de hectare. Nu făcea mare brânză, dar Iliuță, suit pe tractor, zicea că are treabă. Cel cu pălăria jerpelită, Vasile Curcă, lucrase și el la unul cu tractorul, dar care l-a dat afară în scurt timp, pentru că îl mirosise cu furtișaguri. Bietul Vasilică, furase și el piese de motor, pe care le vindea lui nea Găină mai pe
TUNARII-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376824_a_378153]
-
mă fi uitat la darurile lăsate de Moșul Nicolae pe pragul ușii și abia am putut să îngaim: „Mi-ai adus ceva?” „Eu ți-am adus” - a răspuns tata serios și a continuat în timp ce cotrobăia prin servieta lui de piele jerpelită - „dar tu știi vreo poezie?” Pe vremea aceea, se obișnuia ca adulții să pună - de regulă - două întrebări celor mici. Prima suna cam așa: „Ia spune, ce vrei să te faci când vei fi mare?”, iar cea de a doua
CEA DINTÂI DURERE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372612_a_373941]
-
T.G. Importanții jurați, cu ochi mirați pe el: ce e, tov. T.G.? Speriat, sculptorul întreabă: se mai pot aduce lucrări? Generoși nevoie mare, jurații zic: fugi repede și ad-o! Sculptorul: nu, o am aici. Și scoate sculptura din buzunarul raglanului jerpelit. "Casa de oaspeți" din Bucium. Ce buncăr misterios, ascuns în verdeață luxuriantă! Să nu fi văzut proletarul de rînd, lumpenul, în ce cuibușor trag, pentru o noapte, două, cei doi căpcăuni? N-am avut onoarea să-l vizitez. Întîmplarea face
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lui Guardi și Canaletto, plain-air-iștii lagunei. Firescul ca normă civică. La Standa, în față, nedezmințit, nebunul cu trompetă. Costumat cum altfel? marinar. Dar e nebun? Pentru că doar se preface a cînta din instrumentul lui boțit. La subsuoară, strînge un tranzistor jerpelit, din care ies, bubuitor, marșurile unei fanfare interbelice. El e, adică, solo trompetă. Și bancnotele s-adună, slavă domnului, în tocul deschis al trompetei. Nebun? Cînd totul începe să se liniștească, revin mereu pe debarcaderul de la Cà d'Oro. Mă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ei în materie de alegeri, de ce nu i-om avea și noi (permanent) pe-ai noștri... Ia, zi-i, neicusorule! Ies cîteva minute din atelier, în curte, la soare. În poartă, o făptură. Un fel de Ana Pauker dar mai jerpelită (pentru că ailaltă, Anuța noastră cominternistă, era dată dracului, cu hormonii ei inoculați de însuși tătucul popoarelor). Vine asta la mine și-mi arată clădirea de vis-à-vis, în care își avusese pînă de curînd sediul un partid cu ceva socialist pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cunoaște Însă În plină maturitate, pe la jumătatea secolului, spectacolul e mai degrabă trist. Barbey se vede silit să-și drapeze sărăcia Într-o excentricitate la limita ridicolului. El poartă o mantie căptușită cu catifea, sub care se ascunde costumul cam jerpelit din tinerețe, mănuși roșii sau albe, dantele, pantaloni albi, tiviți În culori violente și niște plete rebele sub o uriașă pălărie de catifea roșie. Și modestul său apartament, În care a rămas o singură piesă prețioasă, un fotoliu Louis XIII
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]