156 matches
-
oraș personal, pe măsura mea, în al cărui centru nu mai erau nici mama, nici amanta, ci eu însumi, scriitorul care genera orașul. Idila mea cu acesta a fost idila mea cu iluzia poeziei. Eram singur ca un câine, hoinăream jigărit câte o vară întreagă, halucinând, prin fața Continentalului și Palatului Telefoanelor, pe la Athenee Palace și prin față la Cinema Patria, făcând imagini peste imagini, jubilând și aplecîndu-mă în vântul de raze orbitoare al unei glorii pe care o vedeam doar eu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
baba dă-i cu poveștile înainte : cum fusese Ioaniu preferatu lu Averescu și cum l-a rănit la Predeal și la Mărăști și el mai știe pe unde, și ce decorații avea, și cum se-ntâlnise ei și era ea jigărită și amărâtă și-mbrăcată-n negru după bărba-su. Și cum el iar se amorezase de ea, că fusese el și mai-nainte, da nu-ndrăznise să-i spuie. Asta lu mutu s-o spuie că nu-ndrăznise ! îndrăznise ei mai mulți, înșirase
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să cazi în picioare ! Ce noroc are unele-n viață, își zicea în gând. A țâșnit în spatele ei ceva, se-ntoarce repede, și inima mai să-i sară din piept : — Ptiu, drace, zice, ptiu, drace, zââât d-aici !... Un motan jigărit și c-o blană năpârlită, ca vai de el, coboară dintre crengile părului. Ce păr mai era și ăsta, ce pere mari, zemoase făcea ! Acu s-a chircit, s-a uscat, vara trecută l-a năpădit și omizile. Cum să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Înclină din cap. Fulgușor continuă: — Normal. Asta a fost, nu? Adică tu nu crezi la fel? — Așa o fi fost. Dar dușmanii? Duke avea vreunul? — Nu. Dukey era Dukey. — CÎte alte fete mai păstorea? — Doar pe noi. Noi sîntem rămășițele jigărite ale hergheliei de iepșoare a lui Duke. Am auzit că Duke avea pe vremuri nouă fete. Ce s-a Întîmplat? Le-au umflat peștii ceilalți? — Dom’le, Dukey era un visător. Îi plăcea să Încerce personal marfă tînără și voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
dat seama că nu era În apele lui. Într-altă zi, cineva i-a spus CÎine, În recreație și au izbucnit cu toții În hohote. Julius a rîs și el, Îi plăcuse numele și-l găsi foarte potrivit, văzîndu-l cum stătea jigărit și cu coada-ntre picioare, dar cînd Îi zări fața alungită de tristețe și foarte palidă, Își lipi mîinile de corp și se Îndepărtă spre celălalt capăt al curții, Îngîndurat și Încruntîndu-și sprîncenele, pe urmă se duse la spălător, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
din cutia cu lucrurile de iarnă. Pe geamul de sus a poposit o muscă mare și a r\mas acolo, nemișcată. Deoarece nu adia vântul, Soare Răsare atârna parcă neputincios, de catarg, asemenea togăi unui senator roman. Un câine maro, jigărit și fricos, luase la mirosit toate florile din stratul de flori ce se afla în grădina interioară. Nu-mi puteam imagina de ce trebuie un câine să adulmece flori, pe o zi ploioasă. Scriam și scriam, iar când mă durea tăietura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
avea parfumuri fine, curioase într-un azil ― dar n-am apucat să-i văd fața. Câțiva bătrâni se plimbau sau stăteau pe trepte la soare. Toți îmbrăcați în halate vișinii, uzate, decolorate de prea mult spălat. Un câine, pripășit probabil, jigărit ca vai de el, alb și cu o pată neagră între urechi, moțăia lipit de trepte, scheunând când îl lovea cineva cu piciorul. Nimeni nu se sinchisea de mine. Din ghereta lui, portarul arunca uneori câte o vorbă celor care
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
la groaza peștilor În pîntecele balenei, la groaza balenei prăvălite pe uscat, la jalea elefantului mistuit de beteșuguri, la bucuria vremelnică a fluturelui, la frumusețea amăgitoare a florilor, la zădărnicia Îmbrățișărilor de dragoste, la grozăvia spulberării sămînței, la neputința tigrului jigărit, la putregăciunea dinților din gură, la miliardele de frunze uscate așternute În păduri, la sfiiciunea puiului abia ieșit din găoace, la năprasnicele chinuri ale viermelui perpelindu-se la soare ca pe jăratec, la durerea despărțirilor, la grozăvia leprosului, la uimitoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
vadă legătura dintre el. Simțea o sudoare rece la încheieturile mâinilor, pulsând-i. Apoi o voce supărată. „Carter, cine-i tipul ăsta? Ce caută aici?” Danny se întoarse, afișând un zâmbet pacificator; văzu un tip gras într-un smoching alb, jigărit, și cu o pălărioară „1950” cu steluțe verzi. „Detectivul Upshaw. Doctorul Katz?” Grasul începuse să ridice mâna, apoi o lăsă să cadă. „Ce faci cu cadavrul ăla? Cu ce drept vii aici și te bagi în munca mea?” Carter se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
o statuie a acelui om vrednic de milă. Undeva în străfundul inimii sale, omul năzuiește după cineva care să-i fie alături toată viața, să nu-l trădeze și să nu-l părăsească, fie el doar un câine bolnav și jigărit. Omul acela s-a preschimbat într-un câine amărât de dragul oamenilor.” Samuraiul repetă în sinea lui parcă pentru a se convinge: „Într-adevăr, omul acela s-a preschimbat de dragul nostru în câinele care ne este mereu alături. În foile scrise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
a recunoscut pe moșneagul pe care-l întâlniseră în Salmon, cel care-i invitase la masă în cazul în care supraviețuiau până acolo. Structura pe care el o numise cabană era așezată pe un banc nisipos, împresurat de niște pini jigăriți. Jina a zărit o serie de construcții fără nici o legătură una cu cealaltă, din punct de vedere estetic, care erau înșirate una după cealaltă. Fiecare era mai mică decât cea dinainte, iar lanțul se încheia cu două șoproane. Se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
îi plăceau. Se gândi la muncă - era leneșă - dar nu putea fi cine știe ce greutate. Cu toate că n-o văzuse de atâta timp, Elena abia înainte de a o concedia examina scrutător pe domnișoara Noriea. Ieșită de curând din spital, Mika-Le era cam jigărită, purta un bn.-ton lăsat jos pe ochii galbeni, vestiți pentru enigma lor suspectă. Acum ochii Noricăi, cam blegi, nu exprimau dc-ît o mare atenție către comenzile scurte ale Elenei. Vîlvoiul părului arăpesc era strâns la spate cu două ace
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
fragedă floare albă care să se ofilească la soare! și-a urmat drumul de-a lungul insulei pustii din mijlocul orașului Învolburat, străduindu-se să nu țină seamă de durerea de cap. O vreme i s-a alăturat un câine jigărit care a luat-o apoi Într-altă direc ție, În căutarea vreunui adăpost. În depărtare, la umbra rară a unui salcâm scheletic, a observat doi băieți fără cămașă, sprijiniți de trunchi. N-avea nici un chef de vreo confruntare, cu nimeni
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ar fi prezis întoarcerea în scurt timp a fiului: „dragul mamei“ avea să vină încărcat de daruri, care constau de fapt în sirop, în unt. Fiul s-a speriat. Stăteau acolo, îmbrăcați sărăcăcios în paltoane care le rămăseseră mari. Mama jigărită. Tatăl își salvase pălăria de velur până la sfârșitul războiului. Sora, fără codițe, nu mai era un copil. Se pare că eu aș fi salutat-o exclamând „Daddau, dar te-ai făcut ditamai domnișoara“. Iar ea care, în situații aflate sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dădea pe două gâște bune de tăiat de Sfântul Martin; nouă ne plăceau mărunțișurile - aripi, gât, inimă și pipotă - în supă grasă. Pe toți i-a hrănit, pe toți aceia care înghițeau praf de piatră sub acoperișul atelierului: trei ucenici jigăriți, două calfe originare din Silezia, care erau specializate ca cioplitori de inscripții și, pe deasupra, frați, pe starostele calfelor, Korneff, pe sculptorul în piatră Singer și pe mine, începătorul cu un aer atât de sigur de sine, căruia unul dintre frații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și indiferentă în fața celorlalți vine să-l cuprindă: o bagatelă decisivă. Privit din spital, V. tînăr, semeni cu un copil. Te trezești luat de mînă și dus la bîlci. Te uiți mirat la femeia cu barbă și la doi lei jigăriți care merg pe sîrme, cîștigi un ursuleț de ghips la roata norocului și apoi, te dai în călușei. Cu tine se-nvîrte totul; o lume feerică de lumini și paiete. Clovnii jonglează cu o abilitate incredibilă. Guști dulceața lumii cumpărînduți, de
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
cu găini dresate, răspunse Filip. E o invenție chinezească. Vino să ți-o arăt! Îl luă de cot, trăgându-l spre fundul semiîntunecos al cârciumii, sub scară, unde într o cușcă din plasă de sârmă zăcea o găină bătrână și jigărită, așteptându-și clientul sau moartea, care din ei o veni mai curând. Filip introduse într-o cutie de metal o monedă care declanșă mecanismul unei cutii muzicale. Pe acordurile unui vals vienez găina țâșni în picioare și, rotindu-se în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
celalalt tărâm. Se Întorceau pe cărări ocolite, În toiul nopții, ca să nu fie văzuți de săteni. Un timp, se ascundeau În casă. Apoi, după ce se Întremau, Îndrăzneau să iasă la lumină. Umblau târându-și cu umilință umbra pe ulițele satului, jigăriți și temători ca niște câini ajunși pe drumuri. Despre lagăr lumea vorbea vrute și nevrute. Despre unii se zvonea că și-ar fi mâncat propriile excremente, despre alții, că s-ar fi atins și de carne de om. Onisei venise cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Își comadă o plăcintă cu mere și o cafea. Cafeaua o bău turnând câteva picături de Alexandrion În ea, cu gândul să se dreagă. Cât despre plăcintă, simpla ei vedere Îi făcu rău, astfel că Noimann o aruncă unui câine jigărit ce-i da, nu se știe de ce, mereu târcoale. Ieșind din birt, stomatologul Paul, strângându-și geanta de voiaj la șold, trecu În sala de așteptare, plină de tot felul de boccele, de fum gros de țigară și de fețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
la groaza peștilor În pântecele balenei, la groaza balenei prăvălite pe uscat, la jalea elefantului mistuit de beteșuguri, la bucuria vremelnică a fluturelui, la frumusețea amăgitoare a florilor, la zădărnicia Îmbrățișărilor de dragoste, la grozăvia spulberării sămânței, la neputința tigrului jigărit, la putregăciunea dinților din gură, la miliardele de frunze uscate așternute În păduri, la sfiiciunea puiului abia ieșit din găoace, la năprasnicele chinuri ale viermelui perpelindu‑se la soare ca pe jăratec, la durerea despărțirilor, la grozăvia leprosului, la uimitoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
unele grase, altele slabe, încercănate, cu burta la gură, una cu o rochie ce-i plesnește peste burtă, un copil pișat o trage de poală. Nimeni nu scoate un cuvânt, toate au adormit într-o Sodomă păcătoasă. Femei trecute, obosite, jigărite, ca niște gloabe. Lângă ușă stă una cât un munte cu o rochie roșie plisată mărunt de la subțiori, cercei și mărgele cât pumnul. Pe fiecare deget un inel de aur. Își pipăie poșeta. Simte o arsură în palmă. Zece mii de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
economic al societății lor comerciale. Mărunțică, timidă, cu inițiativa anulată și cu mintea copleșită de senzația profundă că nimic din ce face nu poate fi îndeajuns, contabila îi prezenta domnului director maleta umplută până la refuz cu milioane de lei vechi, jigărita unitate monetară națională, care, după Revoluție, urmărea, fără întrerupere, traiectoria unei continue devalorizări. Atunci se auzi claxonul cu modulații de sirenă a mașinii lui Nae Calaican, care, în virtutea vechii colegialități de pe timpul liceului, al altor strânse relații și al unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
familia ei și el n-avea nici un drept asupra lor, că ăsta era un coate-goale când s-a măritat cu el, mânca la cantina studențească pe bonuri de la alții, că trăia din meditații și umbla cu flaneaua țârâită-n coate, jigărit. Ea e din familie bună, fiică de doctori cu școală veche, interbelică, fată educată, ăsta mai talpa țării, să-l fi văzut și la nuntă cum stătea, nu știa săracu’ să poarte costum, n-a adus pe nimeni de la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nu mai existau decât "remize", eșecuri. De orice cauză mă apropiam, o transformam în impas iremediabil. Pe talgerele balanței dreptății nu era la sfârșit decât un pumn de nisip. Eram istovit după un asemenea proces. Cu ochii înroșiți de nesomn, jigărit, neras și abătut. Zile întregi umblam ca un câine plouat. N-aveam chef de nimic și nu mai vroiam să vorbesc cu nimeni. Mă simțeam într-o stare de disperare cumplită. A început chiar să-mi treacă prin minte gândul
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
el acasă. Biroul lui de la Tlokweng Road Speedy Motors arăta destul de rău cu toată unsoarea aceea și cu calendarele pe care i le trimiteau furnizorii de piese de schimb. După părerea ei, erau niște calendare ridicole, cu toate femeile alea jigărite cocoțate pe cauciucuri sau proptite de mașini. Femeile alea nu sunt bune de nimic. Nu sunt potrivite să aducă pe lume copii și nici una nu părea să fi terminat vreo școală sau măcar să fi absolvit cele șase clase obligatorii. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]