155 matches
-
dat seama că nu era În apele lui. Într-altă zi, cineva i-a spus CÎine, În recreație și au izbucnit cu toții În hohote. Julius a rîs și el, Îi plăcuse numele și-l găsi foarte potrivit, văzîndu-l cum stătea jigărit și cu coada-ntre picioare, dar cînd Îi zări fața alungită de tristețe și foarte palidă, Își lipi mîinile de corp și se Îndepărtă spre celălalt capăt al curții, Îngîndurat și Încruntîndu-și sprîncenele, pe urmă se duse la spălător, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sigur că mesajul ajunsese modificat la el, și tare i ar fi plăcut să-l afle pe cel adevărat. Dar servitorii sunt adesea, se știe, cenzorii stăpânilor. Întoarse birja spre Sfântul Iosif și porni fără să se asigure. Un câine jigărit se feri la timp de roțile ei, schelălăind. Prima lui întâlnire cu Iulia a fost tot pe patru roți, acum șase ani. Despre asta nu știau decât el și bunul Dumnezeu. Domnișoara Margulis nu. Era de Sfântul Gheorghe, o zi
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mai venea să citească. — Bată-te norocul, tocmai la mătăluță mă gândeam. Da ce-i, ce s-a petrecut? întrebă speriat, când văzu că băiatul, alb tot de viscol, cară colivia cu o Pestriță foarte necăjită înlăuntru. Nicu arăta la fel de jigărit ca pasărea, sprâncenele i se uneau ca vârful săgeții și, cu tot frigul de afară, obrajii nu i se îmbujoraseră deloc. Nu-i place la mine nu m-a-ndrăgit io o iubesc cred că-i bolnavă i-e dor de casa
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
despre personalitate și arta de a fi fericit. Trecea cu succes testele ("hm, alt termen inventat după război") întocmite de autori și asta-i umplea de satisfacție. Se simțea bine, puternic, deasupra celorlalți. Se uită cu dispreț la sculptor, neras, jigărit, cu fața trasă și cu ochii ca două făclii. " Va ceda repede, ca și nenorocita astalaltă. Nu și bătrîna..." O privi pe furiș încercînd să descifreze ce se întîmplă dincolo de expresia senină. Femeia îl nedumerea, de fapt nu putea să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
avea parfumuri fine, curioase într-un azil ― dar n-am apucat să-i văd fața. Câțiva bătrâni se plimbau sau stăteau pe trepte la soare. Toți îmbrăcați în halate vișinii, uzate, decolorate de prea mult spălat. Un câine, pripășit probabil, jigărit ca vai de el, alb și cu o pată neagră între urechi, moțăia lipit de trepte, scheunând când îl lovea cineva cu piciorul. Nimeni nu se sinchisea de mine. Din ghereta lui, portarul arunca uneori câte o vorbă celor care
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de mâncare pentru astăzi. Lilia are un suflet generos și este înduioșător de recunoscătoare. N-a uitat niciodată că Zoia o învățase tot ceea ce trebuia să știe pentru a nu muri de foame. Zoia se aplecă să culeagă o creangă jigărită. Nimic nu trebuia să îi scape în goana sa după combustibil. Simți cum pământul îi trage spatele supraîncărcat în jos și se încumeți să reziste tiraniei gravitației, apăsându-și degetele pe șira spinării dureroase. Se ridică și se îndreptă, amețită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
avea parfumuri fine, curioase într-un azil - dar n-am apucat să-i văd fața. Câțiva bătrâni se plimbau sau stăteau pe trepte la soare. Toți îmbrăcați în halate vișinii, uzate, decolorate de prea mult spălat. Un câine, pripășit probabil, jigărit ca vai de el, alb și cu o pată neagră între urechi, moțăia lipit de trepte, scheunând când îl lovea cineva cu piciorul. Nimeni nu se sinchisea de mine. Din ghereta lui, portarul arunca uneori câte o vorbă celor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ce voia... Ehe! Osândiții de altădată! Erau mii de chichițe și ei le știau pe toate. ARTUR ( Ia sticla și bea; își vor da sticla unul altuia.): Ce-a fost a fost! GARDIANUL: Asta e viața... (Amândoi, unul lângă altul, jigăriți și triști; replici plictisite.) ARTUR: Nu trebuie, totuși, să ne lăsăm striviți... GARDIANUL: Păi, nu? ARTUR: Trebuie să facem față... GARDIANUL: Cum să facem față? Eu am făcut trei copii care tușesc, tușesc... ARTUR: Toți? GARDIANUL: Toți. ARTUR: Astea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
un sentiment - —Margery? se auzi cineva la ușă. Era Ben. —Te simți bine? zise el, luând dintr-odată un ton îngrijorat când o văzu cum arata. El, în schimb, n-avea nici pe naiba, ochelari pătrați, un pulover vechi și jigărit, tare ca piatra. Păi, era și cazul să se țină cineva tare, căci Philip și Margery clacaseră deja. Îl compătimeam pe Ben, care părea, din ce în ce mai mult, să fie singurul om de la teatrul Cross care ținea lucrurile în frâu. — Arăți..., începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
După un timp, când ochii mi s-au obișnuit cu schimbarea de lumină, am remarcat un bărbat și o femeie care, ca și mine, stătea neobservați, la câteva rânduri în fața mea; nu i-am recunoscut, dar cum nu erau destul de jigăriți, nu puteau fi altcineva decât membrii din consiliul teatrului despre care Margery spusese că urmau să vină la repetiția finală. Pe scenă, MM, cu o voce liniștită, trecea în revistă o serie de puncte. Își aranjase, ca de obicei, cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
scandal luate din unghiuri care îi lasă în afară pe toți cei îmbrăcați prost. Totuși, după o vreme, ochiul meu și-a rafinat radarul, așa cum se întâmplă când intri într-o cameră întunecoasă, și am început să identific membrii mai jigăriți ai suitei Visului. În fruntea acestora era chiar MM, care nu era în pantaloni pentru prima dată de când o cunoscusem. Purta o rochie cu talia joasă de un roșu închis care-i venea chiar mai prost decât blugii, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
apucîndu-i-le din creștetul capului, și trăgîndu-i-le până în dreptul brâului. Dând la iveală, pe dedesubtul primului bărbat, ce arăta distins, îngrijit, flegmatic, înalt, tuns perie și albit, un al doilea bărbat, ce se înfățișa treptat din interiorul primului, cu un aer jigărit, două palme mai scund, umil, mustăți rare, îmbătrînit prematur, fața acoperită de-o erupție alburie de coji de săpun. - Nu se poate acum, se jelui capul nou apărut, jigărit. Nu vreau să intru încă peste el, mai patrulăm pe aici
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
bărbat, ce se înfățișa treptat din interiorul primului, cu un aer jigărit, două palme mai scund, umil, mustăți rare, îmbătrînit prematur, fața acoperită de-o erupție alburie de coji de săpun. - Nu se poate acum, se jelui capul nou apărut, jigărit. Nu vreau să intru încă peste el, mai patrulăm pe aici. Acuma-i somnoros... să nu ne iasă apoi vorbe că l-am fi surprins în nedeplinătatea facultăților fizice și mentale. - Arăți ca un rahat... Să te vadă acuși Gabriela
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
București ce și-l aleseseră drept pradă: - E cartofor? Trăiește cu mă-sa? O frige cu farmece? L-a trișat franțuzoaica? se interesă Genel, sărind din două în două trepte, ca un greiere, către palierele inferioare, după făptura pe jumătate jigărită, pe jumătate distinsă. Uită și bijuteria lui Matei Basarab, pe cimentul pe care o așezase, buză-n buză cu gâtlejul scărilor. Nu mai era atât de interesat de aspectul material al existenței. La loc. Înăuntru. O, singurătate a singurătății, totul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
transpirație. În șanțurile din preajma tavernelor, sforăiau bețivi. Erau bâzâiți de muște, atrase de putoarea țuicii. În apropiere, cârciuma mazacă se afunda sub apăsarea depravării. Un miros rânced răzbătea dinăuntru. De pereții ei, se rezemau muieri deocheate. Țineau în brațe pisici jigărite și aruncau ocheade. Își ascundeau chipul neîngrijit, boindu-se. Erau văpsite cu un strat gros de sulemeneală liliachie. Purtau la gât mărgele de sticlă, iar în picioare conduri. Pe acordurile duglișe ale unei lăute amețite, își mișcau lasciv trupul obosit
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
și eu de obosit. (pleacă din nou spre bucătărie și imediat vine cu o bucată de pîine și un salam învelit într-o hîrtie; rupe pîinea, taie bucăți mari de salam) Ia, domnule, întremează-te că arăți ca un cîine jigărit. El 1: Chiar așa! El n: Păi. Trebuie să scapi. Trebuie să pui punct la toată istoria asta. Să te refaci. Să trăiești și tu ca oamenii. El 1: Asta am și vrut... să trăiesc ca oamenii... El n: Oamenilor
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
oraș personal, pe măsura mea, în al cărui centru nu mai erau nici mama, nici amanta, ci eu însumi, scriitorul care genera orașul. Idila mea cu acesta a fost idila mea cu iluzia poeziei. Eram singur ca un câine, hoinăream jigărit câte o vară întreagă, halucinând, prin fața Continentalului și Palatului Telefoanelor, pe la Athenee Palace și prin față la Cinema Patria, făcând imagini peste imagini, jubilând și aplecîndu-mă în vântul de raze orbitoare al unei glorii pe care o vedeam doar eu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
senzație? Un copil de vreo opt-nouă ani, zdrențăros și murdar, cu picioarele goale, îmbrăcat în haine nepotrivite un gheroc mare, a cărui talie îi vine până la glezne, în cap un cilindru turtit face caraghiozlâcuri. Este un mititel măscărici foarte dăstrăbălat jigărit, sfrejit și galben; pulpele-i uscate care se văd prin sfâșiitura nădragilor sunt pline de jupuituri. Așa de prăpădit, este totuși foarte îndrăzneț. Fumează o țigară lungă, se strâmbă-ntr-un chip straniu, păcălește și-njură pe boieri chemându-i
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
telefonul, Întreținerea. Dacă ai avea de plătit și o pensie alimentară? Nu ai un leu În buzunar. Pe deasupra, te-a părăsit și iubita. Trăiască fiii muncii Și-n liniște poporul! În jur, lumea la pândă. O haită bătrână de lupi jigăriți. Mergând undeva departe. La furat. Uite, a Început urmărirea penală Împotriva lui Sebastian Mirciulescu din Șoseaua Pantelimon nr. 261, precum și a lui Floarea Bercică din comuna Pantelimon, foști gestionari la cofetăria Zmeura. Acuzația: prin diverse sustrageri, precum și datorită neglijenței față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
uita la ea de parcă era dusă cu pluta. —Ă... Bănuiesc că la Hollywood. —Nu ăla e Matt Damon. Vorbesc despre Cat Damon. E un motan portocaliu. Stă aici. Sau stătea. A, e o pisică În clădire. O chestie mare și jigărită. Nu știi care-i capul și care-i coada. El e. — Mi se pare că sta la o doamnă În vârstă cu un etaj mai jos. Am văzut-o azi dimineață cum Îl lăsa În casă. Numai că ea Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ar fi prezis întoarcerea în scurt timp a fiului: „dragul mamei“ avea să vină încărcat de daruri, care constau de fapt în sirop, în unt. Fiul s-a speriat. Stăteau acolo, îmbrăcați sărăcăcios în paltoane care le rămăseseră mari. Mama jigărită. Tatăl își salvase pălăria de velur până la sfârșitul războiului. Sora, fără codițe, nu mai era un copil. Se pare că eu aș fi salutat-o exclamând „Daddau, dar te-ai făcut ditamai domnișoara“. Iar ea care, în situații aflate sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dădea pe două gâște bune de tăiat de Sfântul Martin; nouă ne plăceau mărunțișurile - aripi, gât, inimă și pipotă - în supă grasă. Pe toți i-a hrănit, pe toți aceia care înghițeau praf de piatră sub acoperișul atelierului: trei ucenici jigăriți, două calfe originare din Silezia, care erau specializate ca cioplitori de inscripții și, pe deasupra, frați, pe starostele calfelor, Korneff, pe sculptorul în piatră Singer și pe mine, începătorul cu un aer atât de sigur de sine, căruia unul dintre frații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și indiferentă în fața celorlalți vine să-l cuprindă: o bagatelă decisivă. Privit din spital, V. tînăr, semeni cu un copil. Te trezești luat de mînă și dus la bîlci. Te uiți mirat la femeia cu barbă și la doi lei jigăriți care merg pe sîrme, cîștigi un ursuleț de ghips la roata norocului și apoi, te dai în călușei. Cu tine se-nvîrte totul; o lume feerică de lumini și paiete. Clovnii jonglează cu o abilitate incredibilă. Guști dulceața lumii cumpărînduți, de
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Înclină din cap. Fulgușor continuă: — Normal. Asta a fost, nu? Adică tu nu crezi la fel? — Așa o fi fost. Dar dușmanii? Duke avea vreunul? — Nu. Dukey era Dukey. — CÎte alte fete mai păstorea? — Doar pe noi. Noi sîntem rămășițele jigărite ale hergheliei de iepșoare a lui Duke. Am auzit că Duke avea pe vremuri nouă fete. Ce s-a Întîmplat? Le-au umflat peștii ceilalți? — Dom’le, Dukey era un visător. Îi plăcea să Încerce personal marfă tînără și voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
economic al societății lor comerciale. Mărunțică, timidă, cu inițiativa anulată și cu mintea copleșită de senzația profundă că nimic din ce face nu poate fi îndeajuns, contabila îi prezenta domnului director maleta umplută până la refuz cu milioane de lei vechi, jigărita unitate monetară națională, care, după Revoluție, urmărea, fără întrerupere, traiectoria unei continue devalorizări. Atunci se auzi claxonul cu modulații de sirenă a mașinii lui Nae Calaican, care, în virtutea vechii colegialități de pe timpul liceului, al altor strânse relații și al unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]