959 matches
-
Elisedd... Obrajii i se îmbujorară și, cu și mai multă căldură, aceasta căută să rostească încă o dată numele iubitei învățătoare: - Elisedd!... Pereții deveniră roșiatici și unul dintre ei hârâi prelung, deschizând o ușa spre o altă camera. Acolo, pe un jilț de paie, stătea o doamnă, îmbrăcată într-o rochie simpla, albă. Părul negru părea că începe să încărunțească, dar vârsta ei... nu o știa nimeni. Se vorbea că are mai mult de trei sute de ani. Aceasta era Elisedd, Druida-Mamă, cea
TALESTRI, REGINA AMAZOANELOR de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360239_a_361568]
-
începu să o răsfoiască, agitată. - Elisedd, ceva îmi spune că lucrurile din jur vor căpăta o altă nuanță în viitor. Ceva mă apasă și nu înțeleg ce... Ceva îmi spune că nu trebuie... - Talestri! strigă druida, ridicându-se nervoasă din jilțul ei. Tu trebuie să îți faci datoria, iar destinul... destinul își va face și el datoria. Cred că am discutat prea mult pe tema asta. Dacă vrei să înveți și altceva astăzi, încearcă să te concentrezi sau... mergi și te
TALESTRI, REGINA AMAZOANELOR de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360239_a_361568]
-
altceva astăzi, încearcă să te concentrezi sau... mergi și te plimbă cu amazoanele tale, copile frivole și fără minte!... - Dar și eu sunt o amazoană! Sunt ca și ele! Cum poți vorbi așa despre ele?! - Prostii! Elisedd se așeză în jilțul ei și, mângâindu-și piatra de pe inelul masiv, continuă, calm: - Fiecare individ are o gândire oarecum aparte. Oricât am încerca să le uniformizăm oamenilor felul de a gândi, ei vor păstra ceva unic și indivizibil. Hai să ne amintim de
TALESTRI, REGINA AMAZOANELOR de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360239_a_361568]
-
a lua o cină specială pe care nimeni nu o va uita vreodată! Nu mult după aceea, și viața celui de-al treilea arbore a suferit o schimbare. Dar, spre marea lui dezamăgire, tâmplarul nu l-a transformat într-un jilț împărătesc, ci într-o cruce aspră, ca acelea pe care erau executați tâlharii. Copacul s-a cutremurat îngrozit. La locul execuției, pe el a fost așezat trupul unui condamnat la moarte. Dar curând și-a dat seama că lemnul său
Agenda2005-13-05-supliment de pasti () [Corola-journal/Journalistic/283543_a_284872]
-
lumii, pentru că nu a trăit niciodată retras din ea! Iată un preot pe care enoriașii îl iubesc și urmează, și care nici nu se închide într-o lume micșorată a sa, nici nu cumpără coroană pentru a se așeza în jilț înaintea tuturor! Nu! Cristian Pomohaci e artist atât la absida scenei cât și la amvonul bisericii. În amândouă locurile e în mijlocul oamenilor, aceasta deoarece are o influență foarte activă asupra lor, și dintr-o parte și din cealaltă. Sub acest
CRISTIAN POMOHACI. UNIFORMITATE ÎN RELAŢIA OM, CÂNTEC, RUGĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384512_a_385841]
-
ticălosul ce a căzut ca un blestem în țara mea. Slujitorii, speriați, ar fi vrut să fugă de-acolo. Dar unde? Trăsnetul împăratului i-ar fi ajuns în orice ascunziș. Așa că... cel mai înțelept era să stai cuminte într-un jilț și să asculți poruncile împărătești. Mare pacoste și Mărțișor ăsta! - Ei, voi slujitori ai mei, învinși cu toții de tâlhar, ce sfat îmi dați ca să scăpăm țara de el? - Majestate, îndrăzni căpitanul Zefir, acolo unde forța nu răzbește, viclenia este leacul
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
finalul vizitei în acest minunat locaș monahal, vă amintesc să nu uitați că în muzeul mănăstirii descoperiți exponate de mare valoare istorică, culturală și religioasă. Printre altele, veți putea admira manuscrise din secolul al XVI-lea, unele caligrafiate chiar aici, jilțul domnesc din vremea lui Petru Rareș - cea mai valoroasă operă de acest gen din Moldova - și broderiile dăruite de voievodul Ștefan cel Mare. Dar, ca să cuprindeți întreaga istorie a mănăstirii, oferită prin tot ceea ce înseamnă acest așezământ, este bine să
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383791_a_385120]
-
a îndemnat-o să intre în acel salon și să ia loc pe fotoliu, o făcea să se simtă ca făcând parte din familia dascălului, nu că i-ar fi elevă, astfel încât tânăra s-a așezat complet liniștită în comoditatea jilțului. Faptul că peste două zile avea să se țină olimpiada, îi crease o stare de nervozitate în ultimul timp. - Ramona, dorești o țigară? spuse deodată Sebastian, întinzându-i pachetul. Ea răspunse afirmativ, luă una fără să se mai jeneze de
ROMAN , CAP.OPTSPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384044_a_385373]
-
suedeză Europe. Zilele cărămizii ale lui noiembrie 2014 vor ieși din anotimp pe un drum de glasuri poleite cu smaraldul parfumat al anilor ’80. De peste treizeci și cinci de ani, de când a debutat această formație, încă nu s-a așezat într-un jilț de așteptare definitivă, la milostenia odihnei ci, cu o scurtă oprire, este și va mai fi solia visului de fericire. Cu ea, timpul e străbătut frumos! Și sărbătoresc! Au nevoie vârstele oamenilor să îmbrace pe alocuri haina solemnă și ceremonioasă
FORMAŢIA ROCK EUROPE CONCERTEAZĂ ÎN NOIEMBRIE, LA SALA PALATULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384129_a_385458]
-
într-o pomană scursură-a societății Și-acum pledează legi și fapte, foloase dau doar lor Uitat-au legea țării veche și litera dreptății Purtând jobene ce lucesc și care-n aur chior. Onoarea lipsă, plecăciunea și dos înfipt în jilțuri Tronează-n societatea cultă, ce vor numită-a fi Ajuns-au slugi la sluga slugii, aievea neputințuri Clădind imperii de slugarnici și altele-a zidi. Inculți se văd rânjind pe fățuri, a lor e lumea noastră Ce-au făurit-o
IMPERII DE SLUGARNICI de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383467_a_384796]
-
într-o pomană scursură-a societății Și-acum pledează legi și fapte, foloase dau doar lor Uitat-au legea țării veche și litera dreptății Purtând jobene ce lucesc și care-n aur chior. Onoarea lipsă, plecăciunea și dos înfipt în jilțuri Tronează-n societatea cultă, ce vor numită-a fi ... Citește mai mult IMPERII DE SLUGARNICIÎn ochii grei, plini de necaz, se-apasă-a mea durereDurerea demnă de-a muri tot vertical și drept,Ca stâlp de luptă-ntre hiene, ca paloș ce
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
izvor de minunare... Sau ca și când nu ar fi cutezat să Își ridice privirile asupra grupului lor. În ciuda tulburării pe care o iscase, Antilia era perfect În largul ei, așezată printre dânșii, ca și când băncuța unei cârciumi ar fi fost pentru ea jilțul din odaia unei femei. Poetul era Îngrozit la gândul că cineva ar fi putut să vadă și să povestească: un prior al Florenței abia ales, stând la masă cu o dansatoare, Într-un loc dubios. Între timp, după o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cincea fiică a lui Manfredi, Beatrice. Ultima moștenitoare a lui Frederic al II-lea. Chipul prințului Bisericii părea din piatră. Se ridică dintr-o dată cât era de Înalt, măsurându-l de sus din priviri. Dante se așeză mai comod În jilț, potrivindu-și cutele hainei. Glasul lui Acquasparta deveni strident, pierzându-și orice urmă din aparenta sa bonomie. — Nu există nici o fiică! Manfredi, bastardul, a avut numai patru urmași și sunt morți cu toții. — Și dacă legenda ar fi adevărată? Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Coborî grabnic de pe estrada pe care era ridicată catedra, deschizându-și brațele și sărutându-l pe obraji. — Messer Durante, fii binevenit! Dacă aș fi știut că țineai să asiști la lecția mea aș mai fi adus În aulă Încă un jilț, ca să poți ședea În dreapta mea și să asiști ca un egal al meu. Dante Îi răspunse la salut Înclinându-se ușor. — Îți mulțumesc pentru cinstea ce-mi faci, Însă nu dispun de o licentia docendi. Cursurile pe care le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Baldo nu răspunse, mărginindu-se să treacă mecanic o cârpă umedă peste marginea mesei. Nu numai eu, zise el În cele din urmă. La aceeași oră, În mânăstirea Santa Maria Novella În camera sa, cardinalul de Acquasparta ședea Într-un jilț. Avea fața Întoarsă către mica fereastră de la care se zărea clopotnița Abației, o tăietură de cuțit În azur. Clopotul bătea ora a noua. Auzi În spate o mișcare ușoară și un suspin. Cineva parcă voia să Îi atragă atenția, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nu găsiră nimic În explorarea lor de-a lungul Îngustelor defileuri de pânză. Țesăturile continuau să se unduiască ușor, mișcate de adierea uscătoriei. Dar asasinul dispăruse. 17 În aceeași zi, la Începutul după-amiezii Cei șase bărbați ședeau În cerc, pe jilțurile Înalte, cu spătare sculptate, cufundați În lumina violentă ce pătrundea În valuri pe ferestrele Înalte ale sălii capitulului de la San Piero. Erau singuri. Garda se Îndepărtase și ea. O foaie mare cu antetul Comunei trecuse de mai multe ori din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se Îndepărtase și ea. O foaie mare cu antetul Comunei trecuse de mai multe ori din mână În mână. — E un număr... mare, zise unul dintre cei șase, un bărbat scund și descărnat ce mai că părea să dispară În jilț. Poate... Mâna În care ținea pergamentul avu un ușor tremur. Omul Își dădu seama, Întrucât se grăbi să apuce foaia și cu cealaltă, de parcă ar fi vrut să se asigure că nu va cădea. — Trebuie să fim gata pentru orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Într-o peșteră de tâlhari și de codoși? Pe cei care i-au murdărit străzile cu sângele vărsat În Încăierări și În ciocniri, care au deschis larg porțile templului războiului civil? Poetul tăcu o clipă, cu pumnii strânși pe brațele jilțului. — Care, prin purtarea lor iresponsabilă, alimentează planurile lui Bonifaciu asupra libertății noastre? La acel nume, un sentiment de stânjeneală Îi lovi pe toți cei de față. — Nu... firește, zise celălalt prior, Încurcat. Dar să exilăm și familia Donati... Nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
său, hlizindu-se cu vecinul său. De acum fusese primit cu drepturi depline, se gândi. Observându-le expresiile, Îi reveni În minte imaginea unui consiliu de bestii Înțelepte, unde Cecco era vasiliscul care venea să li se alăture celorlalte. Dar jilțul gol al lui Teofilo era acolo spre a aminti că, printre acele bestii, se ascundea o fiară. Până și Baldo părea tulburat și nu veni la masă cu solicitudinea sa obișnuită. Dimpotrivă, parcă voia să se țină la distanță. Dante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
oroare? Dar Ambrogio? Dar Teofilo? Ce putere le ceruse viețile? Atât de simplu, atât de scelerat... Nu era un complot urzit Împotriva Florenței, Împotriva Bisericii sau Împotriva partidului guelf. Cerul al Treilea conjura Împotriva lui Dumnezeu. Se ridică Încetișor din jilț, parcurgând cu privirea chipurile celor de față. — Și voi susțineți teza meșterului Francesco? Întrebă el cu răceală. Voi toți? Bruno sări În picioare, Însuflețit de o vădită emoție. Părea pe punctul de a răspunde dar, oricare i-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
grăi el către tătar. Ochii-mi se desfată, inima se-nalță. Dar adevăr zic ție, mărite han, că nevrednicele mele picioare sunt departe de cuget și nu mai voiesc a-l asculta. Au greșesc mult dacă, văzând colea acel minunat jilț, poftesc a ședea cum, iaca, și fac? Nicidecum, răspunse tătarul înclinându-se. Noi înșine prețuim șederea. Zăbava, când vine dinăuntru, vestește ridicarea, precum și ridicarea precede prăbușirea. Șezi, preacuvioase, simte-te bine, căci în curând te vei înălța. — Ibi bene, ubi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
înaintea hanului: — Ham urai stahâl kumâs! - anunță el. — A prins trei drumeți și are dreptul la o cupă de kumâs - tălmăci hanul către Metodiu. Acesta înălță capul să vadă prizonierii și încremeni. — Ce-mi văz ochii?! - strigă el sărind din jilț. Să fie adevărat?! Dumneata ești, mărite Doamne? — Preacuvioase Metodiu! Dumneata, aici?! - exclamă cel cu căciula de jder. Ține-mă, sfântă Născătoare! Eu sunt, sfinția-ta! întocmai eu! — în halul ăsta?! - făcu uluit Metodiu. Dar pentru care fapte? — Știu eu? Cică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să mă înfierbânt! se domoli tătarul. Să mergem la masă, fraților! Episodul 15 îNAINTE DE MASĂ Să ne strecurăm și noi, Cetitoriule, la masa de care pomenea hanul tătărăsc în precedentul episod, o masă mare, întinsă, cu făclii prea luminate, cu jilțurile largi, tipizate, în care trupurile gazdelor și ale oaspeților cu bucurie se lăsau. Și nu credeam a greși dacă, dintru început, avem a pomeni o problemă: noi lângă cine să stăm? Care-i rangul nostru, Cetitoriule? Este vădit ca lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
măcar acum literele lui Vergiliu. Totuși, prudența lui funciară învinse: semnă în slavonă. Episodul 54 VIZIRIUL EXPLICĂ PROBLEMA FEMININĂ îN CONCEPȚIA OTOMANĂ Când Broanteș reveni la masă, tovarășii lui și viziriul se lăsaseră deja oftând mulțumiți și sătui pe spetezele jilțurilor, mestecând ultimele îmbucături cu acea plăcută lipsă de griji pe care o are omul situat temporal în mijlocul unei orânduiri stabile, departe atât de modul de producție trecut (respectiv sclavagismulî, cât și de Revoluția franceză (respectiv 1789î. — Domnule Broanteș - spuse viziriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-l numise pe Ximachi vistiernic. Greșită judecată! Episodul 75 îN SPATELE PORȚILOR îNCHISE — Ședeți! - îi pofti cu un gest larg vistiernicul Ximachi pe cei doi călugări, după ce străbătură în liniște câteva coridoare tapițate cu piei. Metodiu și Iovănuț se puseră în jilțuri pregătindu-se să șadă, dar când ridicară privirile, încremeniră: întreaga sală, mare cam de 37 de stânjeni pătrați, avea pe cei patru pereți o mulțime de capete împăiate, unul mai fioros decât altul și toate cu limba scoasă. Erau capete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]