377 matches
-
câte concerte de flaut cu găurile obturate mai desfășurăm în fața Soarelui- magician al cântecului flautului devenind rând pe rând clovni de mâna a șaptea alegând punctele de mijloc ale liniei dreptei gândiri vrem unu vrem șapte privind cifrele disperării cu jind alegându-le tainele într-un falset al rostirilor dureros de accentuat Referință Bibliografică: bilă neagră bilă albă / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1069, Anul III, 04 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Anne Marie Bejliu
BILĂ NEAGRĂ BILĂ ALBĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1069 din 04 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363059_a_364388]
-
nuri și acceptăm orbirea ce stropi roșcați și plini de soare ne mai arată macul noi nu ajungem la valoare fiindcă dorim norocul ce brațe verzi ne-ntind - cu rugă - și ne mai dau din viață noi ne gândim cu jind la fugă, să strângem ghem, doar ață Referință Bibliografică: Maci / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1889, Anul VI, 03 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihaela Tălpău : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
MACI de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363543_a_364872]
-
Din doruri îmi țes fericire” (Visează, trăiește, iubește!) Și cu asemenea ingrediente, cum să nu rezulte o poțiune magică în stare să vrăjească orice ființă? Există o așteptare permanentă, omniprezentă, un dor nesfârșit, o neîmplinire în toi de-mplinire, un jind fără sațiu, aproape de obsesie, o dorință de dăruire și de iubire care acoperă lucrurile și persoanele în jur. În virtutea acestei așteptări a împlinirii dorului, versurile strigă, cheamă, ademenesc, atrag cu putere magnetică. Poeta a scris și un „Imn al iubirii
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
-n universuri stele scânteiau/ Din haos se născuse un alt soare/ Când fără margini jubilau” (Neamului străbun). Fior și reverb simți când vorbești despre țară și neam, dar și când citești versuri care îți spintecă sufletul de dor și de jind. Adeseori, poetul strecoară meditații filozofice de tip aforistic, care pot fi însușite ca atare. Ex. „Un popor are renume când respectă înțelepții”; ș.a. Nu o dată, autorul invocă „Ziua Judecății” pentru acei trădători și jefuitori de țară: „Nu le pasă dacă
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368389_a_369718]
-
babă... și își face cruce. 20. Codana Printre flăcăi tu treci cu teamă Că te privesc cu ochii calzi, Ți-au înflorit azi în obraji Bujorii roz de pe maramă. De ieri, când ai ieșit la horă Bărbații te privesc cu jind Tu ești copilă, vrei alint, Iar babele te-ar vrea de noră. Tu treci ușor, doar gândul știe calea Și inima ce-ascunde-n ea un dor Iubești, dar e departe-acel fecior Și simți cum te atrage depărtarea. Degeaba te privesc acei
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]
-
e de tine, Dar tu nu vii când dorul mi te cheamă Că m-ai putea uita îmi încolțește teamă Iar florile din luncă de lacrimi sunt pline. 23. Țărancă la râu Doamne, spre tine gând vreau să-nalț Cu jind privind la luna cea nouă, De toate-ale lumii cu greu mă descalț Când în sufletul meu a dragoste plouă. Făcutu-ne-ai, Doamne, odată din lut, În noi punând inimi să bată, Pe unicul drum ce-l avem de făcut
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]
-
N-o mai lipsiți de bucuria clipei, De fii ei frumoși, deștepți, prea cruzi Să vă-țeleagă jocul, Să vă citească gândul și scenariul Puturos și cu miros de scrum! Lăsați Țara să zâmbească Sfânt Pruncilor care cresc în leagăn, Fără jind la bani sau aur, Ci doar la mame zâmbitoare, Fericite și ocrotite de noi toți, Ca și cum ar fi icoane pentru Iisus fiul! Lăsați trecutul ferecat în noapte, Sunt atâția tineri dăruiți de Domnul Ca să iubească ȚATA, OMUL, Nu-i ocoliți
UN DAR DE ZIUA STEAGULUI ) de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1640 din 28 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367431_a_368760]
-
ochii descurcăreților, atât de „prost”, încât nici nu-i invidiază. Este, din nou, seara de Crăciun. „Și Vlad și Ana, mergând spre casa lor, auzeau colindători pe drum. Și în sufletul lor era multă liniște. Nu se mai uitau cu jind pe la ferestre cu sufletul gemând de povara cuvintelor deznădăjduite ale mamei: «Dumnezeu e bun numai cu cei care au... pentru ceilalți nu există». Fusese nevoie să renunțe mai întâi la aceste gânduri, ca Dumnezeu să le arate contrariul”. Romanul se
PIETRICELELE SE FAC STELE de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366991_a_368320]
-
visele cele mai „milenare” pe care le-or fi avut “toți ai mei până la mine” - Arghezi din mine își “mâna” ultimele invocații testamentare, neam de neamul meu și-n veacul vecilor. Trecusem de atâtea ori pe lângă el, mă uitam cu jind aducându-mi aminte de anii studenției când ne înghesuiam mai mulți colegi pe scările tramvaielor ce mergeau din Regie și Grozăvești până în Șerban vodă pe Splai și de-acolo în zor de pingele grăbite până la Universitate, adesea agățați din mers
HAI-HUI CU TRAMCARUL PRIN FRISCO... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367021_a_368350]
-
înfinge în sufletul meu spinii Și temă-am că iubirea un fum e de țigară. Te învelesc în gânduri, din ele-ți pun lăcate, Cu mii de brațe-aș vrea să îți cuprind Trupul tău cald ce îl privesc cu jind Și fără care viața ar fi o lungă moarte. Zâmbești în somn, aș vrea să-ți citesc visul Sărutul meu ți-l pun pe gura ta pecete, Păgână mi-l întorci și ne iubim cu sete Ne ține pentru-o
LA SÂNUL TĂU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364673_a_366002]
-
regăseau În dimineți În jurul lor clădind pereți Iar recele din nouă vieți Doar El și Ea îl încălzeau Încinși în miez de zi fiind Doar aparent El și cu Ea,e evident Se răcoresc pentru prezent La înserat gândind cu jind Și vine-n fine înserarea Cu briza ei Briză simțind doi porumbei Doar El și Ea visând la cei Uniți de-un unic nun:tot marea! Noapte de vis li se arată Și ei uniți El și cu Ea,copii
POVESTE LA MARE de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349703_a_351032]
-
Și, parcă pentru a se justifica de slăbiciunea manifestată față de femeie, cu siguranță și cu o anumită notă de umor, poetul descoperă cauza și o explică cititorului: Ai fiori de iad, drăcești, în tine, Care mințile îmi răsucesc, Freamătă de jind carnea pe mine, Cu ce pofte-ascunse te doresc. (Ai...) Dragostea nu este întotdeauna, ori chiar niciodată, o undă lină de lumină fermecătoare și continuă, lipsită de umbre și momente de întuneric. Nu este o oază de liniște în care sufletele
POVESTE DE DRAGOSTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1254 din 07 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349751_a_351080]
-
ura. Și de aici până la crimă nu mai este decât un pas. Lui Cain i s-a părut că jertfa fratelui său, din oile întâi născute ale turmei lui și din grăsimea lor, este mai plăcută și a privit cu jind la ea. A râvni ceea ce nu este al tău, dar care ți se pare fără seamănm mai bun și mai frumos, este o altă trăsătură de caracter înscrisă în inima omului. Și atunci „Cain s-a mâniat foarte tare și
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344485_a_345814]
-
versurile țâșnind asemenea unor izvoare bogate în sugestii. Lirismul ia naștere din gânduri primordiale, curate, rafinate, metaforele oglindind lucrul migălos al poetei. Căutarea divinității implică frământare „ore albe”de așteptare, iluzii și frământări: „merg desculță până la colțul casei/ privind cu jind drumul care urcă șerpuind ... ” În fiecare gând, în fiecare vers se conturează nevoia acerbă de lumină și sublim: „nu mai simt greutatea amurgului/ lumina îmi pune aripi/ mă voi prelungi/ peste strigătul fluturilor/ ca într-o strălucire/ te recunosc!” (te
INGERII URCĂ LA CER , de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344479_a_345808]
-
toate părțile trupești pe bază de „material documentar” reviste sanitare aflate din belșug în casă. Nu tu iubire, nu tu sex, dar în rest totul. Și slavă Domnului eram inocenți. Nici unul dintre noi nu făcuse începutul. Totuși ne uitam cu jind, pe gaura cheii, la ce făcea Mândreci, farmacistul angajat, cu prospăturile pe care mai zilnic le ciugulea în dormitorul său de la etaj. Amândoi, pe rând. Lucica s-a speriat chiar când a zărit mărimea organului (de partid) întrebând „Cu el
IUBIREA !? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348047_a_349376]
-
Publicat în: Ediția nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Și se făcea din ce în ce mai mare Iubirea noastră, bulgăre de-omăt Rostogolit prin valuri de splendoare Cu sidefii reflexii... Îndărăt Nu privea nimeni, nimeni cu mânie Și nici cu jind măcar după ceva Ce nu a fost și-ar fi putut să fie. Pe fiecare drum spre undeva Mergeam de mână și priveam ’nainte În toate rândurile tu și eu Ne înflorea tandrețea în cuvinte Și-n vise înălțam același
EXPERIMENTÂND VEŞNICIA de AURA POPA în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350080_a_351409]
-
nu te îngrași cu bucata asta. Dacă, Doamne ferește, nimerește aici unul care e pe moarte, nu e mai bine să o păstrăm pentru unul ca ăsta? Ce zici? Deținutul o lua înțelegător și o păstra și el uitându-se cu jind la ea. Nimic mai mult decât o bucată de pâine. O bucată de pâine care a trecut multă vreme de la un deținut la altul, până când s-a găsit unul pe care nu l-a interesat decât să-și potolească el
CINE IUBEŞTE, IARTĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361757_a_363086]
-
toate aceste "cuceriri" ale științei moderne, făcându-se că nu observă că a devenit cobaiul democrației duse la extrem și că este aplaudată pentru trecerea cu succes prin primul filtru al civilizației fostului "vest sălbatic" la care priveam, cândva, cu jind, pe marile și micile ecrane! Dar, dacă tot românul afirmă cu tărie, în toate situațiile, de la cele mai generale și lipsite de importanță ori cele mai speciale și pline de importanță, până la cele mai intime, că este SUPER ori TRENDY
VIAŢA ON-LINE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1352 din 13 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361978_a_363307]
-
sân de fată stând cuibărit în pântec de cuvânt; sunt pofticios să mă mai nasc o dată cuțitul vieții-n moarte să-l împlânt. Sunt ca o Ană în drumul spre Monastire spre a o zidire... Strivesc în picioare pământul cu jind și cerul în brațe aș vrea să-l cuprind! Sunt năpădită de tine ca un fier cotropit de rugine. Din inimă îmi țâșnesc flăcări lichide. Dar tu ai privirile vide pentru strigătul mut azvârlit după tine în absolut... Sunt roată
SUNT ROATĂ – SUNT CINEVA DE APROAPE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362076_a_363405]
-
de verde în poemele Verei Crăciun, atâta risipă de petale și atâtea cuvinte înmiresmate, atâta azur, încât îți vine să crezi că viața e cu adevărat perfectă. De fapt, este proiecția unui vis care-o urmărește la tot pasul. E jindul după grădina cerească unde prima pereche punea nume oricărui firișor de iarbă, oricărei flori, oricărui copac și oricărei făpturi, locuitoare a Paradisului. Și omul era singur stăpân peste toate acestea. Cum s-a stricat echilibrul și pacea grădinii? Sunt întrebări
FLOAREA TINEREŢII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366048_a_367377]
-
repetă obsesiv ultimul vers în multe din poemele sale, este justificat de dorința de a sublinia și de a da înțeles ideii principale. E ca un ultim cuvânt, cu forță testamentară, ori sub semnul unui legământ. Înțelesul de pierdere, chemarea, jindul, așteptarea, neîmplinirea, și, de cele mai multe ori, dezamăgirea, sunt principalele simțăminte cu care se confruntă poeta, chiar și atunci când lucrurile par să meargă în sens pozitiv. Dar rămâne ceva, ca o durere surdă ori numai amorțită care, uneori poate lua o
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
și la cea mai mică intenție sau chiar greșeală nevinovată de a te abate, treceam aproape zilnic să merg la Biblioteca Centrală Universitară sau la librăria “Crețulescu” de lângă biserica cu același nume din Piața Palatului și când mă uitam cu “jind” și cu o mulțime de întrebări, ale cărei răspunsuri le voi afla mult mai târziu, dintre care una mă obsedează ca să n-o pun și aici: Ce pregătire și ce oameni și ce condiție socială trebuie să fi avut acei
LAPORTARI CU FIRETURI ŞI GALOANE CA LA C.C.AL P,C.R. ÎN LAS VEGAS !(IV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366725_a_368054]
-
o iarnă absolută Dintr-un cer de care ne e teamă Peste viața noastră în derută Și oprită pentru o clipă în vamă Vizavi stau doi bătrâni privind Poate că gândesc la fel ca noi: - Uite colo alții cu ce jind, Își cheamă amintirile înapoi! Referință Bibliografică: A venit iarna / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 712, Anul II, 12 decembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
A VENIT IARNA de ION UNTARU în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365764_a_367093]
-
noi tăcerea. Parc-aș vrea să lărgesc sfera explicațiilor. Mi-e jenă. O cunosc demult, nu?! N-apuc să-mi pun în practică imboldul, că sunt cvasidescoperit: -Aaa! Iartă-mă, rogu-te! Te refereai la... ai tăi? întrebă ea cu jind, încredințată că-s copleșit de sarcini supradimensionate și de mare urgență. O las să cad-așa, temându-mă să nu alunec în derizoriu prin specificarea impusă a-i fi dată camaradei mele, împovărate de singurătate. O salut promițând să-i
NON MULTA, SED MULTUM de ANGELA DINA în ediţia nr. 1724 din 20 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366183_a_367512]
-
albastru ce se zărește atât de limpede printre ramurile pinilor ce străjuiesc zidurile cetății. Și am văzut adesea că cei care intră în cetate din afara zidurilor - acolo unde este atât de cald și atâta libertate - se uită cu lăcomie și jind la veșmintele tatălui meu, la coroana și bogățiile sale. Simt că mă cuprinde frigul în acest palat. Aș vrea să fie mai mult soare. Nu-mi place să mă încălzesc doar la focul din cămin. Am descoperit o taină importantă
BALADA TĂTARĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361626_a_362955]