361 matches
-
să fie unii. Omagiu ție scump stindard, tu i-ai condus la luptă dreaptă Pe-ai noștri pui de leu ce ard, s-arate-a vitejiei treaptă; Să-și apere iubita țară, de cotropiri să o ferească, Iar pentru cei ce-ar jindui, în veci să nu mai îndrăznească. Omagiu ție steag de luptă, victorii multe-ai petrecut Cu-nsuflețirea cea eruptă, vitejii multe-ai cunoscut. Noi te cinstim acum și-n veci, cu roșu galben și albastru, Chiar dacă vorbele ni-s seci
OMAGIU ȚIE... de NELU PREDA în ediţia nr. 1724 din 20 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366173_a_367502]
-
NECLAR Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 780 din 18 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Statutul meu nu e prea clar Și situația atestă Că toată lumea mă detestă Fără vreun motiv elementar Mai mult calic decât avar Sătul să jindui o siestă, Că toată lumea mă detestă Fără vreun motiv elementar În jurul meu prietenii dispar Deși păstrez dorința manifestă Să mă iubească cei ce mă contestă, Ceea ce se-ntâmplă foarte rar, Că toată lumea mă detestă... Referință Bibliografică: Rondelul unui statut neclar
RONDELUL UNUI STATUT NECLAR de ION UNTARU în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351788_a_353117]
-
câteva zile de fericire cu el și va face tot ce va depinde de ea ca această dorință să se împlinească. Nu se va eschiva de la nimic. Va face tot ce-și dorește Mircea cu ea și cu corpul său. Jinduia după intimitatea camerei părăsite de câteva ore, dar se bucura la gândul că vor reveni cât de curând în acea cameră de hotel plină de promisiuni. Cu berea în față stăteau pe terasa cofetăriei și admirau priveliștea. Era o zi
ORASUL IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1265 din 18 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352277_a_353606]
-
vă spun... . Este o alternață între codul biblic și misterul prezentării acțiunii timpului, în versul bacovian. Poetul este solidar umbrei sale în toată existența lui, o simte ca nimeni altul cum trăiește, cum se hrănește din fiindul lui și cum jinduiește spre eul creator: O umbră, în odaie, pe umeri m-apăsa și continuă, declarându-și identitatea în entitatea dublului persistenței sale: Vedeam ce nu se vede, vorbea ce nu era („Umbra”, 1965:112). Întotdeauna am crezut într-o alunecare a
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
în noi, un grăunte de viață, o sămânță de credință, o rugăciune cât un bob de muștar, câtă vreme sufletul a rămas copil, nu e totul pierdut. Vom găsi împreună, picătura de Lumină de care avem nevoie și la care jinduim fiecare, ca să trecem, de la vremelnicie, la veșnicie. Măcar atât să împărțim cu Dumnezeu: o lacrimă de mir. Este mesajul forte al acestor poeme iluminate de Duh, dăruite nouă, fie sub forma unor candele mici, a unor licurici în noapte, care
POEZIA CA EXERCIŢIU DE SUPRAVIEŢUIRE. CRONICĂ LA CARTEA LUI JIANU LIVIU-FLORIAN ALTER IUDA , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351525_a_352854]
-
Acasa > Versuri > Iubire > STATUIE Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 406 din 10 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Ai trup de grație bogat Și-l porți în taine-nvăluit Ușor în mersu-ți legănat Știind cât e de jinduit... Precum un lan de grâu în vânt Ți-l legeni ademenitor Plimbând ispita pe pământ Sub ochi pios de muritor... Ai mâini de fină gingășie Ce par a fi menite doar A scrie versuri pe hârtie Ori trup a mângâia
STATUIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346728_a_348057]
-
din 26 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Pilda Fiului Risipitor - Evanghelia de la Luca - cap. 15, verset. 11-32. Pilda despre Fiul risipitor care se întoarce la casa părintească după rătăciri îndelungate într-o țară străină, a păcatului, unde a ajuns să jinduiască după mâncarea pe care o mâncau porcii, și este primit cu dragoste părintească și iertat de tatăl său, este precedată în Sfânta Evanghelie de la Luca (cap. XV) de alte două pilde asemănătoare ca înțeles: - pilda cu oaia cea pierdută pe
PILDA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 788 din 26 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352068_a_353397]
-
că trăiesc în doi sau mai mulți, dar de fapt, e vorba de singurătățile-împreună. Chiar dacă n-ar exista piedici exterioare, bariere, ziduri, opreliști. Poate că dacă ai fi mai mult timp alături de persoana iubită, te-ai plictisi îngrozitor și ai jindui spre altcineva. Dragostea, o dată împlinită, își pierde din parfum, din suculență. Devine banală. Ceea ce e cu adevărat de jinduit, este inefabilul ei, partea nevăzută a inimii, acel ceva, plăpând, înaripat și sacru. Așa cum sufletul nu se vede dar se simte
CRONICĂ LITERARĂ LA VOL. ELENA M. CÎMPAN, JURNALUL NEFERICIRII , EDITURA NAPOCA STAR, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354848_a_356177]
-
exterioare, bariere, ziduri, opreliști. Poate că dacă ai fi mai mult timp alături de persoana iubită, te-ai plictisi îngrozitor și ai jindui spre altcineva. Dragostea, o dată împlinită, își pierde din parfum, din suculență. Devine banală. Ceea ce e cu adevărat de jinduit, este inefabilul ei, partea nevăzută a inimii, acel ceva, plăpând, înaripat și sacru. Așa cum sufletul nu se vede dar se simte, așa și iubirea. E greu să radiografiezi sentimentele altuia. Și să mai dai și sfaturi. Doar ca să ți le
CRONICĂ LITERARĂ LA VOL. ELENA M. CÎMPAN, JURNALUL NEFERICIRII , EDITURA NAPOCA STAR, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354848_a_356177]
-
mi le aminteam din Ceaslovul bunicului). Și era ceva de muncă, te asigur. Literele acelea mari, rotunde , alungite pline de mister se așezau cuminți pe cerul verilor mele. „V” era o imensă cupă în care așezam toate bunătățile la care jinduiam uneori. Daaar în „U” am văzut că încap mult mai multe! Chiar și mirările mele! Iar acele curbe care le însoțeau ca niște toarte chiar și acum mă îmbie să le iau și să beau din ambrozia cerului plin de
TAINA SCRISULUI (14) – ROSTINDU-MĂ PRIN SCRIS de DOR DANAELA în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/354966_a_356295]
-
palmele-i de lut “ , spre care aleargă atrasă de o inefabilă chemare de vine din străfunduri de conștiință însăși copilăria...Un dialog original și firesc încadrat după episodul apariției turcului dezvăluie în același limbaj cu parfum și gust de bunătăți jinduite de cei mici tainele din panerul cu minuni al turcului- prietenul copilului: “- Giurgiuc, mi-a zis, iar ochii priviră mai cruciș./ De mult n-a fost turcul atât aliș-veliș.../ Zi darnică, de lapte și miere, aferim!/ hai, ia ce vrei
TREI OGLINZI PARALELE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356797_a_358126]
-
Groșaru s-a dus dar a rămas să-l plângă poezia. Motto: „Eu arăt altora drumul drept pe care l-am cunoscut târziu, când eram obosit de rătăcire” (Seneca) Tristă-i toamna în cuvinte, sursa lumii efemere Negăsind o înlesnire jinduie a plictiseală Trecători prin drumul vieții sug esența din tăcere Apoi plâng plăcerea lumii chinuiți de oboseală. Însă lumea e confuză și ascunde în plăcere Mari dureri neobservate și deșarte deziluzii Crud stăpân făcându-și toamna ce usucă în tăcere
MOARTEA CĂLĂTORULUI, IOAN GROŞARU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356951_a_358280]
-
NECLAR Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 283 din 10 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Statutul meu nu e prea clar Și situația atestă Că toată lumea mă detestă Fără vreun motiv elementar Mai mult calic decât avar Sătul să jindui o siestă, Că toată lumea mă detestă Fără vreun motiv elementar În jurul meu prietenii dispar Deși păstrez dorința manifestă Să mă iubească cei ce mă contestă, Ceea ce se-ntâmplă foarte rar, Că toată lumea mă detestă... Referință Bibliografică: Rondelul unui statut neclar
RONDELUL UNUI STATUT NECLAR de ION UNTARU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356667_a_357996]
-
și până în ziua nașterii Mântuitorului, când evlavia scânteia în zilele acelea de curățire a trupului și a sufletului, preamărind îngăduința. Oamenii de atunci, de când casele satului erau luminate cu opaițul iar lumina aceea aducea miracolul umbrelor și teama de răzvrătire, jinduiau mai mult ca noi, cei de azi, după liniștea meditației rugăciunii. Însăși lumina aceea era sacra aprindere a lumânării slujite, a purificării interiorului și a așteptării în cumințenie a vremii colindatului, ritual de mare concentrare realizat în noaptea de Crăciun
SĂRBĂTOAREA DE IGNAT ÎN SATUL ROMÂNESC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355177_a_356506]
-
pentru că Ana Maria, precum o liană, s-a suit pe umeri de flori și de acolo a scrutat orizontul. De la această înălțime poate aprecia valorile adevărate din mulțimea de false valori. Cu toate acestea, întoarcerea la poveste este inerentă: copila jinduiește la vremea basmelor „din lumea fără litere” - aluzie la timpul când mama, tata, bunica îi citeau povești până când venea pe la gene, Moșul Ene. Cuvinte predilecte: răsărit, speranță, zâmbet, cuvinte, tăcere, șoaptă, taina, primăvară, Lumină, verde, îmbrățișări, tinerețe, pleoape rourate, crengile
AUTOR CEZARINA ADAMESCU de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 903 din 21 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346140_a_347469]
-
fereastră să vadă dacă ceața nu s-a ridicat. A fost totuși o lovitură a sorții. Omul, care a făcut cel mai mult pentru a-l face președinte, a lipsit de la încoronare. E ca și cum a lipsit miruirea țarului, atât de jinduită de fanariotul kremlinez Dodon. Totuși a avut loc și un anumit soi de protest împotriva investirii lui Dodon. Din cele cinci fracțiuni parlamentare doar două au fost prezente la ceremonie - socialiștii și democrații (încă o dată se demonstrează justețea lozincii de pe
MOŞ GERILĂ A REVENIT ÎN BASARABIA de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368855_a_370184]
-
avea nici timpul și nici dispoziția sufletească (în primul rând liniștea) pentru reușita campaniilor culturale de amploare, căci grija lui de căpetenie era să-și apere „sărăcia și nevoile și neamul”, adică să-și afirme statornicia pe aceste meleaguri îndelung jinduite de străini. „Am fost și-om fi” nu numai că s-a dovedit mai tare ca cele trei imperii proptite de neșansa istorică și geografică în coastele Principatelor românești (ele au dispărut, România a rămas), dar ilustrează și deplina încredințare
ROMÂNIA ÎNCĂ REZISTĂ. PÂNĂ CÂND? de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369046_a_370375]
-
sau doar a unui timp? Am senzația că un răgaz mi s-a insinuat în viață! Trăiesc o sincopă? Când și cum s-a întâmplat? „Bate ora-n alt tărâm,/ Zile, nopți trec, eu rămân...” Dincolo de Mirabeau e viitorul așteptat, jinduit de-atâta vreme? Adică să ies din plămada smolie?! Adio cernie, pâcloasă și rece așteptare?! Rămas-bun nemișcare silită, formă-mpietrită! Cum?! Podul să dărâme hotarul, să-nalțe în mine speranța de-a fi? Să mă-mpingă spre cer și spre
CAPTIV de ANGELA DINA în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370902_a_372231]
-
Lia Popan Publicat în: Ediția nr. 1643 din 01 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Să crezi c-aleargă funigeii să-l mângâie Atunci ș-acolo unde plânge vântul, Tristețea lui cutremura pământul Voind să îl despice felie cu felie. Întunecimea jinduind de lună nouă Din ciob de stea lumină va primi... Vreodată o floare, cât de mică, va-nflori Acolo unde cade un firav bob de rouă. Fachir, culcat în propriu-i jar să ardă Cotropitoarea disperare răzvrătită, Se perpelește gândul
SĂ CREZI... de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369643_a_370972]
-
a pomenit Când turcul case, moschei aci și-a zidit... Stăpânea de prea mai mult ca și acasă, Acea credință în mai bine nu era-n viață! Prin sângele vărsat el scrisa hotarele, Prin vene de vitejie învinsa hoardele, Care jinduind pământ nu conteneau, La ce pentru pământii era tot ce aveau... Pe când începea ordinea a restaura, Și cetățile, orașele țării le răscumpăra, Sultanul bine nu află a piezării veste, Că nevasalul de Mihai îi răpuse oastea! Iubea neamul și țara
ODĂ PRIMULUI UNIFICATOR! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1623 din 11 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370265_a_371594]
-
cu sutele, aici pe munte va găsi pe cineva curios de a privi cu admirație, un corp tânăr și frumos ca al ei. Nu se gândea la frivolitatea gestului său, ci la faptul că vor fi atâția bărbați care ar jindui după serviciile sale sau după corpul și frumusețea sa. Recunoștea în sinea sa că era o femeie frivolă, însă nu se putea abține, pur și simplu. - Unde vrei să ne așezăm? întrebă Mircea. - Până îți iei tu o bere, găsesc
CAP. XII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353427_a_354756]
-
transforma, cu tot cu hâr, într-o scârbita iaină O, schimbă-ți blană asta, ca ura-mi să transformi într-o lumină blândă ce-ți mângâie noblețea fii numai dor senin, cu chip de înger dormi că inima-mi plăpânda să-ți jinduie finețea Prefă-te într-un „mine”, cel plin de prea iubire, că din frumosu-ți chip să-ți iasă a ta fire... Sonnet 10 William Shakespeare For shame deny that thou bear’st love to any, Who for thyself art șo
ÎN INIMA-ȚI DE PIATRĂ, NIMICUL ARE LOC de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352842_a_354171]
-
el cuprinde poeme precum: „Splendoarea munților”; „Cântecul toamnei”; „În noiembrie”; „Măreție”; „Balada izvorului” ș.a. Însă predilecția este pentru „Aripi și zbor” - buchețel de poeme care sugerează înălțarea, edificarea omului care nu se mulțumește doar cu partea materială a vieții ci jinduiește și la altceva: „Să încerci doar astăzi / Să înțelegi un zbor / De pasăre / De fluture / de tot ce-i călător.../ Și să privești la aripi / Penaj multicolor / Cum în rotiri de floare / Se apropie de nor.../ Iar vântul / Cu adierea
LA CARTEA VEREI CRĂCIUN MEDITAŢII ŞI CUVINTE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357142_a_358471]
-
pe subconștient, decât de ridicolul situației ori de batjocura concetățenilor. Unde încetează conștiința propriei valori și unde începe vanitatea? Cine sunt eu să-i privesc pe ceilalți de sus?! Și nu mi-am oferit acest privilegiu pe care îl voi jindui însă toată viața. Ce este destinul și cum te poți lupta cu el? Cine a ieșit învingător din această luptă surdă și care durează toată viața? Cât este predestinare și cât liber arbitru? Care sunt punctele obligatorii de trecere ale
CE E DE FĂCUT? de ION UNTARU în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357961_a_359290]
-
cu sutele, aici pe munte va găsi pe cineva curios de a privi cu admirație, un corp tânăr și frumos ca al ei. Nu se gândea la frivolitatea gestului său, ci la faptul că vor fi atâția bărbați care ar jindui după serviciile sale sau după corpul și frumusețea sa. Recunoștea în sinea sa că era o femeie frivolă, însă nu se putea abține, pur și simplu. - Unde vrei să ne așezăm? întrebă Mircea. - Până îți iei tu o bere, găsesc
PLAJA LA COTA 2000 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357478_a_358807]