5,826 matches
-
de ispravă, inhalând atmosfera străzilor pe care ne-am jucat și confruntat cu binele și cu greul. A fost cea mai bună terapie fară psihologi și fără bani! În așa zișii „șapte ani de-acasă” au intrat și anii de joacă cu copiii de pe stradă, cu care am rămas prieteni adevărați până la maturitate, uneori chiar mai târziu. Magia străzii! Strada noastră , pe care În orice direcție o luai ajungeai tot la Dunăre, ne-a stârnit tuturor dorința arzătoare de a călători
Strada. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
până la maturitate, uneori chiar mai târziu. Magia străzii! Strada noastră , pe care În orice direcție o luai ajungeai tot la Dunăre, ne-a stârnit tuturor dorința arzătoare de a călători , mai ales când am Început să ne pierdem prietenii de joacă ce părăseau corabia iluzorie a visurilor noastre, pentru una reală care se Îndrepta către alte mări și țări și cel mai mai mult când regimul comunist ne ținea sechestrați În cușca de fier a securității. Ne-am mai regăsit cu
Strada. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
în care locuiam. O potecă îngustă și abruptă cobora șerpuind până la stâncile în care se opreau valurile. Jos, printre stânci, Iani rămăsese să privească, într-un ochi de apă, încăierarea dintre doi crabi. Am început s-arunc de sus, în joacă, pietre mai mici, apoi din ce în ce mai mari, căci Iani se adăpostise în spatele unei stânci. Aveam "muniție" din belșug: un morman de moloz și cărămizi de la o magazie dărâmată demult. Și ce spectacol nemaivăzut, când jumătăți de țiglă sau de cărămidă se
Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8935_a_10260]
-
să zic că aș putea fi refuzată de către cineva. Iar perioada mea de copilărie... Deci, eram prietenă mai mult cu fetele, pentru că și eu mă simțeam tot ca o fată. Și cu băieții discutam foarte puțin, deci, nu mergeam la joacă cu băieții, nu... Deci, eram mai mult cu fetele. La școală nu prea am mărs, că părinții mei aveau nevoie de mine acasă, că aveam multe animale atunci, pe perioada aia, și m-au ținut acasă. îmi pare rău că
Rodica e băiat bun by Marian Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9685_a_11010]
-
fratele său Emil, care-și pusese capăt zilelor cînd Mircea avea unsprezece ani, în 1942. Îmi povestea adeseori despre Emil, a cărui umbră tragică bîntuia casa din Strada Spătarului. Cînd a început să scrie poezie, tîrziu și mai mult în joacă, Mircea era pe punctul de a abandona pianul - curînd avea să-l abandoneze definitiv -, dar nu și amintirile lui muzicale sau gustul rafinat pentru muzică... Scriind acestea, cad eu însumi "victimă unei asociații de idei" căci, deodată, poezia lui Mircea
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]
-
plată, cu gândul la bombardament: "Du-i, Doamne, la Ploiești!". Se mai golește restaurantul, iar eu, client stabil, pornit s-o amețesc puțin, rămân pe loc. Și nu zici, boierule, că trec avioanele de Ploiești și acum, nu-i de joacă, se dă alarma. Fug cu toții ca vrăbiile în adăpost. Eu pe poziții și nebuna la fel. Rămași singuri, la primele bubuituri îmi sare fata în brațe, speriată, iar eu, ca la comandă, o înghesui pe colțul mesei... Văzându-mă cu
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
cu patru ani mai mare decât mine și majoritatea puștoaicelor din bloc. Când eram mai mici, el era protectorul nostru, al tuturor “copilelor”, cum Îi plăcea lui să ne spună. Eram vreo șase fete, de aceeași vârstă, veșnic aflate la joacă prin preajma blocului. Eram toate Îndrăgostite, atât cât ne permitea inocența varstei, de el. Îl urmăream la jocurile de fotbal sau baschet care se Încingeau În părculețul din fața blocului și Îi scandam numele ca pe stadion. După ce am trecut În clasa
Începutul iubirii. In: Editura Destine Literare by Roxana Vornicu-Struzu () [Corola-journal/Science/76_a_343]
-
din ce în ce mai clare asupra acestei metode: „Este urgentă începerea unei analize a consecințelor pe termen lung asupra copiilor născuți prin fertilizare artificială și care acum au crescut mari. Ar trebui să ținem cont pe lângă daunele fizice și de posibilele consecințe psihologice.” „Joaca de-a Dumnezeu” practicată iresponsabil de embriologia modernă și adepții ei, prin crearea de vieți umane în eprubetă, ar putea fi scăpată de sub control, ducând, inevitabil, la apariția unor monștri cu severe boli somatice și psihice. Maria Diana Popescu Grafica
Două ştiri şocante dau fiori pe mapamond! [Corola-blog/BlogPost/93785_a_95077]
-
toiag), redau în chip metaforic succesiunea anotimpurilor care, cândva, stăteau sub semnul acestui animal, capabil să învingă iamă și să vestească primăvară. Urșii, constituiți în cete speciale de căte 10-15 personaje sau incluși în grupurile complexe cu mai multe personaje, joaca la comanda ursarilor, tineri chipeși, îmbrăcați în vesminte colorate, care imprimă ritmul jocului cu ajutorul unor tobe (ciururi). După executarea numerelor din timpul dansului, urșii se mișcă independent, simulând viața lor liberă în mijlocul naturii, se iau la trânta, fac tumbe, simulează
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93797_a_95089]
-
mea frumoasă-n nuri Eu te iubesc așa cum ești Nu trebuie să te ferești Mi-e sufletul un lung murmur Venit din vechile povești Pe care tot mi-o dai mi-l dai Pe mijlocul tău subțirel Am pus în joacă un inel Să-ți poarte sîmbetele-n el Dacă visezi vînjuri de cai Iubita mea cu ochi mari verzi Cînd eu te cert tu mă dezmierzi Focul din noi e-n pălălăi Sfîrîie roua-n aspre clăi Asmute-mă cu sînii
Iubita mea cu gura-n rai by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Imaginative/12085_a_13410]
-
care să faceți fluier și praștie tot mai puțini copiii pământului încins de soare, uscat de vânt înzăpezit sub tălpică de sanie azi voi căutați în dicționar cuvinte-ncălzite la obrazul nenumăratelor generații mulțimi de cuvinte neinteligibile, scoici uscate rostogolite în joacă - din risipa lor, dincolo de orice sentință, se întâmplă încă sub ochii noștri tot mai miopi să crească o nouă viață Seminar de traducere "Oho, cât de departe vrei tu s-ajungi în poem ...la vremea când lumea-ncepea și-i
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12179_a_13504]
-
Emil Brumaru Erai atît de rotundă La fund că-mi venea să ți-l prind În joacă și-n rouă c-o funtă Cînd tu te-aplecai surîzînd Lăsîndu-mi în voie tot raiul Plușat și adînc și mustos Oh Doamne înduplecă-mi traiul De înger pe veci păcătos Ce vrea c-un sărut să pătrundă În cel
Erai atît de rotundă... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12600_a_13925]
-
Ești fraier. Mie-mi plăcea. Nu-mi plac astfel de discuții. în miez de noapte mi se păruse, pentru o clipă, că puteam să mă joc cu ea. Acum, când veneau zorii, reveneam în mine. Nu mai îmi păsa de joaca ei. - Știi, i-am spus, am făcut odată o chestie de-asta în tren. Și nu mi-a plăcut. "Minți, arhonte", se hlizi caimacamul, trezit și el din moțăială. "}i-a plăcut, trecletule, ți-a plăcut." Cei doi bătrâni se
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
croiesc cale prin pâsla sau chiar prinr-un diamant; parcă sunt o furnică silită să străbată trupul nesfârșit al lui dumnezeu. mersul meu, drumul meu la atât se rezumă: câteva cuvinte improvizate, câteva cuvinte improvizate pe care vântul de seară în joacă le ia, le șterge demonstrativ voind să-mi arate că au fost scrise pe nisip. "înfricoșător și admirabil - istoria mea esențială de când m-am născut și până mor, viața mea: o singură clipă dilatata că o încăpere ce așteaptă să
POEZIE by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/13738_a_15063]
-
da". Și reciproca. În spirt, creierul lui Broca Așteaptă, de secole, ca cineva Să-i mîzgălească măcar cu carioca Lobii frontali. Să-i mai dea Și lui o senzație, colo, ca-n vremea sa. Degeaba! Nimic nu e moca. Nici măcar joaca de copil tîmpit. Iar el, printre foetuși, reptile, protozoare, Uitat în muzeu ca mine-n sufragerie, E-un simplu nume, pe-o foaie de hîrtie, Citită într-o doară, sictirit, Înainte să merg la culcare. Va trece toamna Va trece
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/14007_a_15332]
-
e nesfîrșit de dor de Dinescu pe care l-am cunoscut în '72. Era înalt și subțire, avea plete aproape blonde, părea uluit el însuși de poeziile pe care le spunea, le cînta, le făcea parcă atunci, pe loc, în joacă, anume pentru mine. Se simțea "geniul", plutea în jurul lui ceva sfîșietor de gingaș, un fel de răsuflare-a îngerilor păzitori, aburul ocrotitor al gărzii personale de serafi. Cucerea clipa și o arunca la spate pentru a cuceri, cu mai multă
Voi începe să-mi amintesc c-am fost și poet by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14164_a_15489]
-
îți muștruluiește viața, îți înnoadă ața din ac, te bagă-n strădanii de păpădie suflată rapid: uite-o, nu e! Ehehei, bătrîne cantalup de untură de balenă oceanică, zvelt hipocamp, chițibuș de pluș asprit în valuri... ehehei, nu-i de joacă, ai treburi cu ghiotura, nu se glumește cu mărgărităroasele astea. Soarbe-ți lacom butoiașul cu propriu-ți destin, pus la murat de grijuliile ursitoare muieratice, hieratice... Nu strecura întrebări inutile: cînd?... cum?... unde?... de ce?... Obișnuiește-te, e tărăboanța ta pe
Fi-vei primul cetățean de dezonoare al urbei (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14516_a_15841]
-
Lovinescu o repetă în ideea de a mi-o fixa în memorie. - Îți recomand să nu o uiți. Odată întoarsă la București, să scrii în fiecare zi, măcar o linie. Să nu te culci pe lauri. Creația nu este o joacă. Dumneata trebuie să-ți urmezi drumul greu într-o împlinire viitoare. Rostirea lui mă tulbură. Simțeam că mă încărcase cu o obligație, a cărei înfăptuire se prefigura într-o activitate continuă la care visasem în adîncul ființei mele, de cînd
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
vă veți îndrăgosti de ea după ce treceți de jumătate. Iar când o veți fi terminat, o să fiți într-un extaz maxim. O să vă vină să opriți oameni pe stradă să le vorbiți despre ea. Mielul: Evanghelia dupa Biff, tovarășul de joacă al lui Iisus de Christopher Moore: Dacă credincioșii habotnici l-ar linșa, probabil, pe Moore, pentru privirea nu tocmai reverențioasă aruncată asupra celor sacre, Iisus ar râde cu siguranță, citind acest roman savuros despre copilăria lui. Cel care relatează este
Vacanța perfectă cu cărți by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21189_a_22514]
-
au implicat activ în promovarea mersului pe bicicletă, în susținerea proiectelor sociale ale United Way și au implementat o serie de proiecte proprii precum Raiffeisen Bucharest City Marathon și ABCdar bancar. Împreună cu Asociația MaiMultVerde, au realizat spații verzi și de joacă în cinci orașe din România: Ploiești, Călărași, Alexandria, Galați și Focșani. Amenajarea Parcurilor MaiMultVerde & Raiffeisen Bank, cu o suprafață de aproximativ 500 de metri patrati, a început în septembrie 2010 și a beneficiat de sprijinul autorităților locale din fiecare oraș
Anatomia unei idei luate de-a gata by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82499_a_83824]
-
sigură că evoluțiile voastre vor fi pe masura dansului ritual :). Așa da, domnule Bucurenci Felicitări Dragoș, Elenă! Visul vostru merge mai departe, eu vă susțin în continuare, meritați! Sănătate multă! Dragoș, băiatule, concentreazate mai mult pt k nu e de joacă cu visele oamenilor. Încearcă să fi mai relaxat și fă exerciții de flexibilitate, ești prea rigid în gesturi, nu că ar trebuii să fi ,,feminin,, ci doar mai expresiv. Încearcă să fi fericit pe scenă, încearcă să iubești pentru că rolul
Mulţumesc by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82637_a_83962]
-
le rețin mai mult albe. într-adevăr, iernile copilăriei unora dintre noi erau mereu albe, stăteam ore în șir în ger și ne jucăm, ne duceam în casă, luăm alte haine de schimb, ne dezmorțeam puțin și ieșeam iar la joacă. era foarte frumos! acum prefer gheață de pe jos decât mocirla. well i’ll have neither, thank u very much! La mocirla cizmele mele arată de parcă am fost la arăt cu ele, si pe ger zici că i’m impersonating o
Criogenie by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82656_a_83981]
-
pentru că ceea ce relatezi tu, și mă refer aici la luările publice de poziție ale lui mihai, nu este, de fapt, decât o lungă și, practic, ineficientă înșiruire de vorbe. să spui, în 1989, “cer armatei române ....” nu este decât o joacă de puști imatur, devreme ce, prin abdicare, mihai a renunțat, de facto și de jure, la rolul să de conducător al oștirii române. iar abdicarea nu a semnat-o cu pistolul la tâmpla! ” dă-i, Doamne, românului mintea cea de pe urma
Rămas bun, domnule Președinte! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82483_a_83808]
-
în strânse legături de afaceri. Iar Goethe pomenește chiar, într-o scrisoare către mama lui, că: "Fără s-o știe, acești Bethmanni mi-au făcut rost de un credit". Elisabeth Bethmann, nepoata lui Johann Philipp, i-a fost tovarășă de joacă lui Goethe. Iar ulterior, când acesta a fost student la Leipzig, i-a scris - oarecum înciudat - surorii sale că Elisabeth prea se lăsa curtată de tot soiul de baroni, aristocrați și doctori. Și, la rândul lui, Johann Philipp a fost
Pe Strada Academiei, despre Goethe și familia lui... by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Imaginative/10647_a_11972]
-
semnificația, observa că toate amintirile, "inclusiv cele false (...) sunt parcă luate în râs tăcut", consecința acestei atitudini nostalgic-ironice fiind aceea că, în ultimă instanță, amintirile adevărate nu mai pot fi deosebite de cele false: toate sunt, metaforic, niște obiecte de joacă, mingi pe care le ții în brațe etc. Semnificativă este și referința intertextuală din ultimele versuri; aluzia la acel personaj "dintr-o carte celebră" (desigur Infernul lui Dante), care își purta în mâini propriul cap, luminându-și drumul, sugerează, pe
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]