320 matches
-
a fost cea mai mârșavă dintre faptele acelor oameni fără onoare și fără nimic cinstit în ființa lor. Căci Carol și Călinescu răpiseră viața celor mai buni dintre noi, dar antoneștii și oamenii lor încercau să ne acopere de noroiul josniciei lor sufletești, pentru a ne compromite din punct de vedere moral. Îmi aduc și acum aminte de o fotografie apărută în „Universul” și trucată în chipul cel mai nerușinat. Două sau trei mașini de cusut „Singer” - găsite desigur la unul
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
A pledat, prin cărțile lui, pentru valori ca binele, dreptatea, autenticitatea și frumusețea existenței umane, dar nu a făcut-o la modul discursiv și explicit, ci implicit, înfățișând pregnant opusul lor: ticăloșia, absurdul, suferința îndurată pe nedrept, duplicitatea și disimularea, josnicia. De aceea, deseori, în scrierile lui anecdotica e cruntă, dar mesajul e luminos. Abjecția umană, în diferitele-i manifestări, este fără îndoială condamnată, dar nu înainte de a fi studiată în amănunțime, cu o remarcabilă intuiție psihologică și totodată cu o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287249_a_288578]
-
și a tainei, ca la M. Sadoveanu, cel din povestiri, model atât sub raportul lumii evocate, cât și al stilului. Apariții fragile, suflete necăjite, candide, personajele lui B. sunt dezarmate, incapabile să se apere, chiar dacă realizează distanța dintre iluzii și josnicia vieții. Prin bătrâni slăbiți și oropsiți (Mătușa Anița), prin nebunul cu ochii curați (Lefter) și cățelul chinuit (Mutul), prin cruzimea inconștientă (Nepotul), autorul urmărea nu doar să trezească mila, ci să zugrăvească „acele dureri abia simțite” de care vorbea Guy
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285681_a_287010]
-
scriitor maghiar al epocii. În nuvelele sale consacrate revoluției de la 1848, În care sunt prezentate atrocitățile săvârșite de răsculații români În timpul războiului civil din Transilvania, portretul fizic al acestora scoate În evidență fețe mohorâte, primitive, chiar respingătoare, În acord cu josnicia morală care li se atribuie. Potrivit canoanelor literare romantice, urâțenia sufletească a personajelor negative - În cazul de față, inamicii români de la 1848 - trebuie să li se citească acestora inclusiv pe chipuri și În priviri. În schimb, femeile de naționalitate română
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Anticristului. În opinia lui Jean‑Michel Poinsotte, „cinci sunt motivele pentru care Nero era sortit să devină un personaj eshatologic, încarnarea Anticristului, a cărui venire iminentă, pentru unii, frământa imaginația creștinilor din primele secole”. Acestea sunt: o viață plină de josnicii și de crime; persecuțiile împotriva creștinilor; Orientul; misterul care învăluie sfârșitul împăratului; rolul jucat de scrierile apocrife. Rolul primordial în crearea și transmiterea legendei lui Nero‑Anticrist (sau prototip al Anticristului) a revenit Apocalipsei. Scrierile apocrife nu ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
credincioșii omorâți cu toții, nimiciți în toate cetățile și în toate ținuturile, sângele drepților [va fi] vărsat, unii arși de vii, alții aruncați fiarelor. Copii sfârtecați la răscruci, părăsiți toți fără mormânt și mâncați de câini, fecioare și femei înșelate cu josnicie, rușinos necinstite, luate cu forța; morminte de sfinți profanate, rămășițele lor dezgropate, răspândite pe câmp, blasfemii rostite. Frământări în cetăți, căci sfinții vor fi vânați; frământări pe drumuri și în pustietăți, căci toți vor dori să se ascundă aici; frământări
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
credința în ceva, începeau să creadă cu patimă în altceva. Amintiți‑vă de credința fierbinte a lui Diderot, Voltaire...“1 Ei bine, nepotul lui Rameau este, așa cum îl caracterizează Filosoful, partenerul său de dialog, este „un amestec de trufie și josnicie, de bun‑simț și de sminteală ; pesemne că noțiunile de cinstit și necinstit îi sînt învălmășite în cap într‑un mod cu totul neobișnuit, fiindcă omul acesta nu se fălește deloc cînd arată însușirile bune pe care i le‑a
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
discurs despre necesitatea transformării lor și a ruperii de trecut. Discursul său n-a avut însă nici un efect, pentru că Oprișan l-a înfruntat apoi pe agresorul său și i-a spus că trebuia să vină cu argumente raționale, nu cu josnicii și teroare. Maxim a fost scos la muncă, probabil prin noiembrie 1951, și observă că, în primăvara lui 1952, Mărtinuș și Livinschi apăreau mai rar prin închisoare și păreau timorați. La sfârșitul lui mai a fost dus și Maxim la
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
va crea acțiunea sa: Dacă acestea sunt metodele idealului de care vorbești, nu veți ajunge la nici o fericire. De ce nu ați venit cu argumente raționale, demne de oameni de știință, așa cum vă autointitulați? ș...ț De ce v-ați pretat la josnicii, folosind metode barbare, de constrângere și siluire a conștiințelor? ș...ț Nu vei realiza și n-ai realizat nimic! Tot ce crezi că ai realizat este o închipuire a minții tale bolnave! Reacția sa l-a provocat pe Țurcanu, care
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
sinonim cu "omul bun". Pe "omul bun" l-am văzut în contrast cu regele și sub raportul obiectului dorințelor: pe cînd regele dorește avuția, cel bun doar pacea, echilibrul sufletesc, dorește (cf. n. 6). Practicarea virtuții acordă adevărata noblețe omului, căci: "firește, josnicia nu cunoaște virtute" (334, 7); iar "virtutea celui înțelept nu se înfrînge nici în fața torturei, întocmai cum flacăra, chiar dacă focul e răsturnat în jos, se ridică mereu în sus" (BÖHTLINGK, I, p. 291, n. 1519, în: C. FORMICHI, La gnomica
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
valori argumentative, cu scopul de a susține că enunțarea ei convine perfect contextului pe care [ea] vrea să îl realizeze" (A. Berrendonner, 1981, p. 238). Astfel, în [P4], Gallimard Jeunesse poate mereu să argumenteze în fața eventualilor detractori că toate micile josnicii (dinți ca să ronțăi mai bine; lovituri sub centură; răspunsuri proaste la întrebări idioate) fac parte din viață și copilul trebuie să le cunoască. În sfîrșit, ironia apare ca un vicleșug care permite supunerea enunțătorilor față de regulile raționalității și ale binelui
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
bună, domnule S., Anteros sau Nostalgia perfecțiunii, Cel care intră pe ușă ș.a., ilustrează un teatru demonstrativ, cu ambiții de eseu filosofico-moral-politic, care, dacă nu atinge convingător miezul marilor chestiuni existențiale, dezvoltă o satiră, plauzibilă scenic, la adresa răului moral, a josniciei, a marasmului și dezumanizării. Piesele de reconstituire istorică - Elegie pentru capul prinților, Elegie pentru Cetatea Soarelui (republicată ulterior, cu modificări, sub titlul Biruința înfrângerii ), Elegie pentru Voievodul cu stea în frunte - ilustrează corect, dar modest estetic, genul în care se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287221_a_288550]
-
un ofițer de Securitate trecut în rezervă nu acceptă să fie recrutat și să lucreze ca agent sau ca rezident, oricâte sentimente patriotice ar avea în el, tocmai datorită disprețului lui pentru agenții pe care i-a folosit și pentru josnicia lor. Recrutarea pe bază de material compromițător se face atunci când celui pe care au pus ochii securiștii i se găsesc hibe, un act fals, o legătură extraconjugală, de care acum nu se prea mai face caz, iar de multe ori
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
practică aceeași distracție.) Grivei mai suflă încă. "La ziar", ieri, o fotografie: un alt câine, unul alb și mare, mort alături de arma asasină, o rangă cu care cineva i-a sfărmat craniul. * Una dintre cele mai abjecte idei contemporane, reflectând josnicia sufletească, întreține tema necesității suprimării dinților maidanezi: "soluția finală". * Nu sunt excesiv de sentimental; viața și profesia m-au învățat să evit atitudinile excesive. Nu sunt nici un admirativ total al regnului animal; am reticențe și repulsii; dar nu încetez să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
alegeri episcopale decît cele pe care le fac suveranii; și dacă acestea sînt mizerabile sau fericite. Este de ajuns să luăm în considerare două fapte. Oribila persecuție exercitată de Henric al V-lea împotriva lui Pascal al II-lea, încarcerarea, josniciile, bolile, apropiata moarte, jefuirea cetăților și a teritoriului roman, eforturile, prădăluirea, nefericirea celor buni și lipsiți de apărare ce cădeau pradă armatelor barbare dezlănțuite care nu erau conduse, ci incitate de mînia unui împărat ce jurase strîmb, ce se putea
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
cei doisprezece apostoli ai Săi, cărora le-a prezis moartea Sa: („Adevăr vă spun: unul dintre voi mă va vinde”). 2. A spălat picioarele ucenicilor, chiar și pe cele ale lui Iuda, începând cu Petru, care, cântărind măreția Domnului și josnicia sa, împotrivindu-se, spunea: („Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele?”); Petru însă nu știa că în acest lucru șDomnulț dădea pildă de umilință, și de aceea El le-a zis: („Pildă v-am dat vouă ca, după cum v-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
4.00". Iată cum voia Germania pacea, la ora la care ea declara războiul; iată cât de sinceră era ea pretinzând că noi am constrâns-o să ia armele pentru apărarea ei; iată cu ce preț înțelegea să ne plătească josnicia, dacă noi am fi avut infamia de a-i livra Rusia, aliata noastră, și de a ne renega astfel semnătura, așa cum și Prusia și-a renegat-o pe a ei, sfâșiind în bucățele tratatul care garanta neutralitatea Belgiei. Cine ar
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
mic buton, numit atât de nevinovat 'amorul propriu', care în realitate corespunde egoismului, eu-lui nostru; imaginați-vă că îl apăsați și veți vedea într-o clipă redeșteptarea întregii mașinațiunii umane, o frământare de puteri mocnite, o reîntoarcere la suprafață a josniciilor morale ale ființei noastre umane, un amestec de instincte vulgare, o răspândire de cețuri dezordonate prin mintea noastră, gata să-i întunece seninătatea, să o pună în încurcătură și să-i paralizeze mișcările până la a-i provoca, în cele mai
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
faptul că după aproape 20 de ani, de la primul război mondial, Dumnezeu a permis un lung potop de sânge și de ruine? Era deci nevoie ca omul să-și revină din îngâmfare, să simtă cu mâna, până la ce nivel de josnicie nemaiauzită a coborât lăudata lui cultură dezaxată de bazele adevărului evanghelic? Și dacă neamurile mai navighează încă într-o inconștiență de neconceput, nu a sosit încă momentul celei mai zdravene scuturării, a celor care trebuie să fie sarea pământului și
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
gândirii care a antrenat cele mai bune resurse ale filozofiei antice în marea albie a cunoașterii creștine care, fără să ignore studierea fenomenelor, a descătușat lumina care deschide minții câmpul infinit al realităților supranaturale. În schimb, lumii îi aparțin lanțurile josniciei, prin care ar vrea să i se fixeze gândirii limitele înguste ale universului material. Nouă ne aparține acea civilizație care a creat demnitatea persoanei umane, cu toate drepturile firești, și care a fost revendicată cu prețul a milioane de martiri
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
a impune un sistem de dogme egale pentru toți oamenii este o tiranie; și multe alte discuții; pentru că, în final, este vorba de găsirea unei Biserici care să permită egalizarea viciului și a virtuții, soția legitimă și concubina. În fața atâtor josnicii, ce bucuroși suntem că aparținem Bisericii Catolice! Personalitatea ei morală se înalță falnic printre sectele religioase confuze în care „singura regulă este că nu există nici o regulă”, fiindcă le lipsește adevărul. Biserica, după ce a primit credința din predicarea apostolică, deși
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Îndepărtate pietre prețioase și armăsari mândri, piei și sare! Ce-ar fi viața noastră fără toate acestea? și care le e plata? Nimic altceva decât lovituri, umilințe și dispreț. și, ca să știți o dată pentru totdeauna: n-am să Îngădui asemenea josnicii În orașul meu! Nimeni să nu Îndrăznească a face nedreptate altuia! Trebuie să Înțelegeți În sfârșit că fiecare ființă a fost creată de Dumnezeu și că nimeni nu poate trăi fără semenii lui! La aceste cuvinte, curtenii se Înfiorară. Niciodată
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Paris e neapărat o aventurieră, și ei n-ar disprețui o asemenea aventură. Monique mi-a spus: „Cum ați avut curajul s-o lăsați singură în Paris?“ Fiindcă am încredere în tine, Monica mea dragă; știu că ești incapabilă de josnicii; tu ești mândria mea și ultimul vlăstar al unui șir de oameni cu degete subțiri, cu port semeț al capului, cu glas poruncitor. Gândește-te că glasurile lor au murit acolo, la Crușeț, că până și ecoul lor e proscris
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
patru năvăliri, patru ciumă. Am avut doi prietini de care m-am despărțit, pentrucă unul nu vorbea niciodată de dânsul și cellalt vorbea numai de dânsul. Mutato nomine, de te fabula narratur. Montesquieu l'Esprit des lois : ambiție în lenevie, josnicie în orgoliu, dorința de îmbogățire fără muncă, dușmănie pentru adevăr, lingușire, viclenie, uitarea angajamentelor, dispreț al datoriilor cetățenești, frică de virtutea prințului, nădejde în slăbiciunile lui și însfârșit ridicolul aruncat într-una asupra virtuții alcătuiesc caracterul celor mai mulți curtezani zice Mr.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
toți cei care le împărtășeau și îi detesta pe toți ceilalți. Din acest punct de vedere era de o nedreptate suverană. Nu recunoștea talent, cinste, virtute, idei luminate decât lui Roland și admiratorilor acestuia; la toți ceilalți nu vedea decât josnicie, ignoranță sau trădare. Ea a inspirat între gului partid această înfierbântare părtinitoare care a contribuit din plin să-i înstrăineze spiritele și să suscite împotrivă-i uri. În multe rânduri i-am făcut reproșuri în această privință Doamnei Roland, și
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]