233 matches
-
dacă știam așa ceva nu te votam. Eu n-am votat pe preotul Galaction, ci pe scriitorul Galaction". Foarte riguros pe linie de partid, fostul ambasador la Moscova ținea să se delimiteze. Și Petru Groza are parte de un comentariu negativ: "Jovialitatea lui... ajunge la trivialitate, duhul lui miroase a mocirlă". Asemenea însemnări fugare scot la iveală reversul medaliei, aceea care-l salvează pe scriitorul semnând un pact, fie și formal, cu diavolul. Cu totul altele erau convingerile lui după ce luase cunoștință
între amăgire și dezamăgire by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10216_a_11541]
-
Philippe cu Stauff în Grădina Luxembourg le anticipează. Ca și "modelul" său, mizantropul Stauff face apologia sinuciderii. El divaghează savant sau dă o întorsătură anecdotică istoriei ideilor și a filozofiei, se confesează cu cinism, afișînd o suspectă și totuși sinceră jovialitate. Fascinat de maestrul a cărui stimă și simpatie a reușit s-o cucerească, angoasat în același timp de influența crescîndă pe care filozoful mizantrop o exercită asupră-i, Philippe simte pericolul îndepărtării sale de lume. Peripateticele întîlniri cu Stauff sunt
„Ora închiderii în grădinile Apusului“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/7631_a_8956]
-
satisfacție tehnică a unui meșteșugar ștrengar (să notăm că poetul nostru nu putea fi un suprarealist consecvent, deoarece resortul scrisului său nu îl reprezenta dicteul automat, ci impulsul ironic; primul plan e ocupat nu de substanța intersecțiilor imagistic-verbale, ci de jovialitatea auctorială): „puneți doamnă ochelarii de sticlă afumată,/ căci inima mea în fuziune cu un metal/ turnat dintr-un turn peste armată/ cu brio tresaltă și pretutindeni dilată/ pereții salonului sentimental.// Acolo sub candelabre primul ofițer/ numără sclavele ce vin prin
Poezia lui Constant Tonegaru (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13437_a_14762]
-
foarte fericită, de multe ori. Mi-e greu să uit serile și nopțile primelor ediții de la Teatrul Odeon - poate cele mai frumoase - săli intime și calde înțesate de marile valori ale teatrului românesc, ale culturii. Săli în care exista respect, jovialitate și spirit critic de cea mai nobilă esență. În mod ciudat, eram mai tranșanți atunci, mai separați de orientările politice, de angajamentele diferite în societatea civilă, de pericolul de a nu putea să ne desprindem de întuneric. Miza societății pe
O gală cu nori by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6379_a_7704]
-
se constituie ăntr-o permanentă a vieții noastre de concert. Suntem an continuare ăndurerati că, mult prea devreme, a plecat de lângă noi. Mai avea atâtea lucruri a ne dărui din preaplinul unei ăncărcături spirituale an care ăntelepciunea făcea casă bună cu jovialitatea, poezia cu comunicarea firească, dispoziția adresării cotidiene, cu gravitatea, cu ăncărcătura marilor neliniști. Le ăntâlnim, pe acestea din urmă, ăn "Centaurus", ultima să creație, ultimul semn al ăntrebărilor sfredelitoare, ăncărcate de premoniții sumbre. Le-au dat glas un trio de
Început de stagiune by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17488_a_18813]
-
proza eminesciană, și arta portretului (Dionis, de pildă) și ironia romantică. Prin Creangă vorbește, de fapt, poporul român (cu deosebire latura sa moldoveană). "Ceea ce observatorului superficial îi apare ca folclor, este de fapt creație artistică, grefată pe o înzestrare individuală, jovialitate și vervă" și îl asemuie pe marele prozator moldovean cu Rabelais. Cît despre Slavici, autorul observă că acesta introduce oralitatea populară în scrierile sale înaintea lui Creangă. Dar imaginația sa lingvistică este deopotrivă cu fantezia sa vizuală, adică mediocră. Marea
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
largă cultură, ci și prin spiritul critic carei îngăduie să se plaseze într-o actualitate atît de neliniștitor turbulentă, încît reclamă un diagnostic medical. Iată-l: „Manie fără simptome psihotice, care e o formă de nebunie manifestată prin excitație necontrolată, jovialitate tîmpă și optimism excesiv, hiperactivitate și vorbărie. Doamne, se îneacă țara în vorbe”! Sau, absența penibilă a inhibiției, iresponsabilitate, adică absență a discernămîntului și a controlului de sine”. Dar medicul iese din cabinetul d-sale pentru a-și relaxa limbajul
Sub scutul moralistului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4714_a_6039]
-
de ghitară. Cam așa ar descrie decoru' un autor idilic". (p. 30) Din păcate însă romanul lui George Arion este deficitar exact la acest nivel al limbajului. Monologul epic al lui Robert Gal (după model Marlowe) are un soi de jovialitate forțată, axată de cele mai multe ori pe o utilizare excesivă a jargonului. Felul său de a se exprima este total lipsit de naturalețe (el nu folosește limbajul "curat" al personajelor romanului tradițional, dar nici nu are dezinhibarea lexicală a prozatorilor de
Înapoi la parodie! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12022_a_13347]
-
Caranfil a scris un "libret comic", ca pentru un fel de operetă caragialiană în decor pencilensian; nu ne aflăm în "Țara surîsului", ci în "țara cerșitului"; "voievodul țiganilor", capul întregii afaceri ("mecanismul milei"- un perpetuum mobile de făcut bani) are jovialitatea malefică a lui Gheorghe Dinică. Ne aflăm, așadar, într-o lume de operetă, în care totul (totul) devine "reprezentație". Filmul însuși e un șir de reprezentații, despre adevăr și minciună, despre adevărul minciunii și minciuna adevărului. Dacă, vorba unui dramaturg
Unora le place cerșitul by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15032_a_16357]
-
trunchi esențialmente nemetafizic. Sau și mai exact: o inspirație în gamă minoră, în prelungirea mai degrabă a lui Șt. O. Iosif (frecventat și în prelucrările de motive folclorice), mai aproape de elegie și lied, de molcomeală și resemnare, contrastînd violent cu jovialitatea excepțional de productivă în situații burlești, cu bogate implicații ludice ale personajului". Materia e prizată cu finețe, evaluată de degetele experte ale artizanului-exeget, în stările sale diverse, de la densitatea inertă a prozei, la evanescența, grația aeriană, volatilă ce o proiectează
Ultimul Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15855_a_17180]
-
ambii tencuiți în text cu căpețele de vers sau cu formule oarecare servind ca ingrediente". Exegetul vîrstnic nu le rămîne dator nici optzeciștilor luați în grup, care-l vor fi amuzat neîndoios și asupra cărora se pronunță astfel, cu o jovialitate acrișoară: Descoperirea lor e, ca să zicem așa, naturalismul ludic, o contradicție în termeni pentru gravii și greoii naturaliști de odinioară, nu și pentru tinerii noștri cărora bogzianul "Jurnal de sex" le este un înaintaș depășit ca expresie și care fac
Ultimul Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15855_a_17180]
-
abulică cu căștile pe urechi transcrie indiferent partitura-interogatoriului compus aproape integral din onomatopeele celui torturat. Pînă și ultimul strigăt este îndosariat pentru a deveni un semn pierdut în oceanul de hîrtii. Mr. Helpmann, șeful departamentului, un bătrînel cu o falsă jovialitate de Moș Crăciun, țintuit într-un scaun cu rotile, sugestie ironică a neputinței, invocă în fața lui Lowry puterea regulamentului. Simpla afișare a insignei de funcționar la etajele superioare, la Information Retrieval, îi face pe soldați să încremenească în poziție de
Un sezon în Brazil by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9503_a_10828]
-
Tudorel Urian Cine îl cunoaște cât de cât pe Nicolae Prelipceanu nu se poate să nu îi fi remarcat vitalitatea, jovialitatea naturală, entuziasmul, cheful de comunicare, disponibilitatea permanentă de a dialoga cu însuflețire preț de minute bune, pe indiferent ce temă. Mereu cu zâmbetul pe buze, bucuros de orice întâlnire cu un cunoscut care îi iese în cale, la fel de în largul
Tristeți crepusculare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9935_a_11260]
-
și bucuria cu care împărtășesc celor din jur mesajul curat al colindelor, le mențin vitalitatea continuă a trupului, spiritului și mai ales a vocilor. Încă doua bisuri și noi, cei care în seara de 10 decembrie am părut “mici” în fața jovialității, ne-am retras spre case mai buni, mai bogați și cu siguranță mai demni la gândul că acești copii minunați fac parte din viețile noastre. Ei își văd în continuare de drumul lor artistic, iar nouă nu ne rămâne decât
O seara magic? cu Symbol by Janina B?DICI () [Corola-journal/Journalistic/84306_a_85631]
-
am umor". (...) Pentru a-i risipi tristețea singurătății, în 1988 îi promitea Deliei să vină s-o vadă (la Timișoara), ca să-i citească o mostră din Jurnal: "Sper să te înveselesc"". Ceva din ființa drolatică a lui Caragiale și din jovialitatea poporană, puternic condimentată, a lui Creangă se regăsea în conduita satiric-umorescă a lui I.D. Sîrbu. Dar paginile sale exprimă și teama subiacentă de adevărurile crude pe care se vedea nevoit a le consemna. Apare acea anxietate a realității care-i
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
toposului de origine, cel al Banatului, intersecție a unor factori de civilizație și timpuri specifice. Inteligența fină a poetului fixează tocmai această particularitate etnopsihologică pe pelicula sa evocatoare, convertind-o într-o particularitate lirică. Peisajul, ocupațiile omenești, mica tehnică și jovialitatea provincială, calendarul și meteorologia se contopesc într-un tablou subtil unitar, tangent la luminozitatea picturii naive. Sau cum spune Blaga privitor la „satul bănățenesc”: „Tot ce ține - în sens larg - de etnografic ia proporții pline și întortocheate; e parcă o
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
Tudorel Urian Puține dintre personalitățile diasporei revenite în țară după decembrie 1989 au dobîndit notorietatea și popularitatea lui Neagu Djuvara. Prin eleganța aparițiilor sale publice, jovialitatea sa naturală, incitantele cărți de istorie pe care le-a scris (amestec original de rigoare științifică și accesibilitate, dusă, uneori, pînă la limita familiarității depline cu cititorul) și volubilitatea înnăscută (mană cerească pentru realizatorii de emisiuni radio și tv, precum și
Un om norocos? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Imaginative/14803_a_16128]
-
o sută de ani în urmă. în anii '60 ai secolului trecut, o montare de zile mari ne-a fost oferită de regretatul regizor, de maestrul Jean Rânzescu; ...a fost o montare exemplară - ne aducem aminte - dată fiind eleganța, claritatea, jovialitatea cu care era rezolvat comicul de situații. O montare, s-ar putea spune, tradițională. Dar cât de vie! Stilului galant al sfârșitului de secol XVIII, conveniențele specifice relațiilor dramatice, erau susținute cu un firesc cuceritor ce se pliază valorilor muzicii
Opțiuni în regia de operă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7046_a_8371]
-
în celebrele Reflecții despre ghilotină ar putea fi invocate și în comentariul prozei lui Creangă". În continuare e chemat la bară ca martor autorul Posedaților: „Marii osîndiți din proza lui Dostoievski au șansa mîntuirii. Creangă răpește acestui om orice șansă. Jovialitatea naratorului este o mască absolut impenetrabilă". Concluzia e, să zicem așa, una estetică: „Citit, în cazul de față, cu seninătate, Creangă își pierde din profunzime". Așa să fie? Poate că e mai curînd decît postura auctorială o imagine obiectivă a
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]
-
de prizonieratul de până atunci, numai că în filmul lui Leander Haussmann relizat, de altfel, după romanul omonim al lui Thomas Brussig, intervine ironia, o ironie care însoțește pas cu pas personajele, care aplanează permanent conflictele, care întreține aparențele de jovialitate și care poate induce în eroare, la un moment dat, cauționând amabil sistemul comunist. Nu trebuie să uităm însă că punctul de vedere este cel al adolescenței, că privirea care focalizează toate aceste întâmplări nu face cunoștință cu întunericul, cu
Cireșarii de pe Aleea Soarelui by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6021_a_7346]
-
a devenit în mod oficial șeful echipei ce îi făurește discursuri celui de-al 44-lea președinte. Favs și Hillary Clinton din carton Însă, nici cel mai tare job din lume nu este perfect. Favs a suportat consecințele bucuriei și jovialității lui Obama după ce a câștigat alegerile. A organizat o petrecere în casa în care a crescut, pentru a sărbători succesul. La eveniment a fost prezentă și Hillary Clinton, însă doar sub forma unui afiș pe care tânărul l-a atins
"Cititorul de gânduri" al lui Obama, povestea celui mai tare job by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/56318_a_57643]
-
proștii!” Există întotdeauna pentru marile opere riscul de a fi citite exact pe dos decât modul în care au fost concepute. Ceea ce poate spori confuzia în cazul filmului lui Menzel vine dinspre comedie, și mai ales dintr-un fel de jovialitate care dă tonul întregului film, o jovialiate a gagului. Primele cadre îi surprind pe Karel Pavek (Marián Labuda), șofer pe autocamion, și pe prostul satului, Otik Rakosnik (Janos Ban), însoțitorul acestuia, în deambulația matinală către autovehicul cu o invidiabilă punctualitate
Viața la țară cu Jirí Menzel by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3517_a_4842]
-
asupra marilor autori: „Domnule Tennesse Williams/ nu o dată/ din tramvaiul numit dorință/ în care vatman e un înger/ se face transbordarea/ în tramvaiul numit pocăință// (ah îmi vine să spun: tramvaietul!)// în care vatman e un diavol/ Domnule Dostoievski...” (Bi-invocație). Jovialitatea e un ligament între variatele ipostaze ale acestei lirici comunicative, jucînd pe muchia extrovertirii. Nu lipsește însă - cum ar fi putut lipsi într-un atare context pasional? - confruntarea directă cu epoca. Interesant este că Leo Butnaru, autor cultivat, atent foarte
Poezia lui Leo Butnaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3096_a_4421]
-
primeam o veste, Fricoasa, pricepui; tîrziu, insă deplin; Și, exprirînd, intrai în arta lui Alin. (7 ianuarie 1965, de ziua artistului) * * * Un doctor: "Revoluția arde iute, pe urmă iluzia arderii ei violente dispare, si ne întoarcem la canaierie, lichelism, la jovialitatea josnica a existenței, la cinism și nu mai rămîne din ea nimic decît o coloană de scrum că a unui muc aruncat pe jos și care de la un anumit moment s-a consumat singură, - țigară..." * * * "Cel mai mare păcat, păcatul
Putzul lui Babel by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18028_a_19353]
-
mai găseau debușeu în presă. Le punea pe hârtie lucioasă de amorul artei și ți le dădea din orgoliu. Tu scoteai o carte, el îți scotea o poză. Când l-am cunoscut era fotograful Uniunii Scriitorilor. Un tip de o jovialitate sceptică. Într-o zi, eram corector la România literară, mă sună: "Cristi, vreau să-ți fac niște fotografii." L-am invitat la Casa Scînteii. Vine, mai bârfim nițel. Îl așteptam să scoată aparatul. El se tot uită la mine și-
Literatura Română în poze de arhivă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12572_a_13897]