23,636 matches
-
comunismului, ce cuprindea scrierile lui Freud despre literatură și artă. Traducătorul, Vasile Dem. Zamfirescu, va avea satisfacția un an mai târziu de a-și vedea publicată o altă traducere, de această dată "în coproducție" - și de filosofie: Critica facultății de judecare. O atare coincidență a unor premiere românești nu putea rămâne, biografic cel puțin, nesemnalată și nebănuită. Autorul Filosofiei inconștientului are într-adevăr formația unui filosof - și încă a unuia imprevizibil care, în ciuda Păltinișanului, pare la un moment dat că se
Împliniri majore by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15690_a_17015]
-
Ele contribuie, al doilea, să dea publicului o măsură mai sigură pentru a deosebi adevărul de eroare și frumosul de urît". Maiorescu a fost chemat de destin să despartă, la început, apele de uscat, afirmînd dreptul suveran al esteticului în judecarea operelor literare. E un merit excepțional nu numai de valoare istorică dar valabil și astăzi. Și tot el are meritul, în studiul din 1871 despre direcția nouă în literatură și cultură, de a oferi modele exemplare și un drum de
Titu Maiorescu, azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16191_a_17516]
-
teorii, Ana-Stanca Tăbărași găsește cu toate diferențele inerente o subtilă apropiere prin problemă limitelor limbajului și a inexprimabilului, față de care ambii gânditori, atât cel clasic cât și cel romantic, caută diferite soluții pentru a o depăși; unul în "facultatea de judecare intuitivă", celălalt în "paradoxul ironic". Natură eu-lui în puternică legătură cu infinitul și inepuizabilul, precum și constrângerea, captivitatea omului în limbaj au format în epoca romantică credință în indicibilitatea esențelor. W. H. Wackenroder este autorul unei estetici în care religiozitatea cu
Culorile romantismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16294_a_17619]
-
era tocmai pe dos. Mujicul blând căruia i l-ai fi încredințat pe Dumnezeu era Surkov ce-l acoperise cu noroi pe Pasternak, iar lupul de pădure deasă, cu gesturi fioroase era Tvardovski, prietenul și protectorul lui Soljenițîn." Nesigură în judecarea oamenilor după înfățișarea lor, Monica Lovinescu este, în schimb, un adevărat expert în evaluări morale și intelectuale. Exercițiul de critic literar îi conferă o maximă competență în domeniu. Se adaugă la această competență extraordinarul ei talent scriitoricesc, care îi dă
Pagini de mare literatură by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16292_a_17617]
-
o captivantă imagine panoramica a întregii poezii române din perioada postbelică. Se înșeală însă cine crede că aceasta a fost tot ce-a avut de spus Gheorghe Grigurcu în legătură cu poezia română contemporană, pentru că în continuare să se ocupe exclusiv de judecarea intransigenta a compromisurilor făcute de scriitori în timpul regimului comunist. Aventură să de critic al poeziei este departe de a se fi încheiat. Mai activ și mai inspirat decât oricând, criticul exilat la Târgu-Jiu urmărește mai departe tot ce se întâmplă
Criticul de poezie numărul 1 by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16445_a_17770]
-
pentru dezastru. Și cine erau vinovații dacă nu Ion I. C. Brătianu și miniștrii din guvernul său? E ceea ce cerea, la București, și guvernul Al. Marghiloman, ajungîndu-se, cu dezbateri incriminatorii, și cu parlamentul de la Iași. Averescu, în primul său articol, cerea judecarea responsabililor de dezastru potrivit articolului 31 din Constituție, solicitînd stabilirea răspunderilor. "Dosarele Curților Marțiale și ale diferitelor instanțe judecătorești sunt pline de chemări la răspundere pentru unele greșeli, aproape de nimic, și atunci cînd este vorba de greșeli - fie ele chiar
Pierderea unor bătălii dar nu a războiului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16434_a_17759]
-
literaturii române, volumul de memorii Timpul ce ni s-a dat de Annie Bentoiu este o revelație. Clarviziunea memorialistei, talentul ei literar de mare clasă și mai ales noblețea - de neîntâlnit în societatea noastră de azi - a atitudinii adoptate în judecarea faptelor trecutului au ceva neverosimil. La fel de surprinzătoare au mai fost, la vremea apariției lor, doar jurnalele și evocările semnate de Jeni Acterian, Mihail Sebastian, Petre Pandrea și Ion Ioanid. Jeni Acterian, Mihail Sebastian și Petre Pandrea au murit însă de
Annie Bentoiu își amintește... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16481_a_17806]
-
vrut doar prima parte a unui proiect mai larg, gîndit să continue cu Istorie și profunzime. Criticul a părăsit apoi, aparent, relația înșelătoare dintre lectura plană și înțelegerea în relief pentru a se ocupa de opoziția (neutralizată prin demonstrație) dintre judecarea prin înseriere și cea prin particularizare. E, de fapt, formulată elegant, tot o problemă de gen proxim și diferență specifică. Dintre ele, care precumpănește în critică? Mircea Martin alege, întrucîtva previzibil, echilibrul. Trecuți prin "polarizorul" propriei metode, criticii francezi, de la
Critica în arabesc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11859_a_13184]
-
amintește de personajul lui John Updike, Harry „Rabbit” Angstrom. Despre Rabbit se zicea că e „laș”, dar „plin de viață”, însă personajul-fetiș al lui Berryman n-a fost „prea laș”, practica consecvent repetate căderi în „păcatul originar: „arta rima/ pe lângă judecarea celorlalți”. E un umor subiacent fiecărui poempuzzle din care putem reconstitui figura lui Henry-Berryman (deși poetul a respins echivalența apăsată, în acest sens: „I am not Henry”, a declarat el cândva), un fel de bătaie-de-sine-dejoc, aruncată ca plasa gladiatorului, iacum
John Berryman – „o geografie a tristeții“ by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2661_a_3986]
-
să amâne până în 20 mai procesul în care omul de afaceri Sorin Ovidiu Vîntu este judecat alături de Octavian Țurcan și de Alexandru Stoian pentru favorizarea infractorului în dosarul privind fuga din țară a lui Nicolae Popa. Instanța a decis amânarea judecării procesului, după ce a constatat lipsa dosarului de fond care se află la Curtea de Apel București, unde urma să se judece recursul lui Sorin Ovidiu Vîntu împotriva unei decizii din martie a Tribunalului București prin care i s-a respins
Procesul lui SOV pentru favorizarea lui Nicolae Popa, amânat () [Corola-journal/Journalistic/26643_a_27968]
-
timp din țară, la Viena, pentru tratament. La termenul de vineri al procesului , Sorin Ovidiu Vîntu nu a fost prezent. Termenul de vineri de la Tribunalul București este primul după suspendarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a dosarului în vederea judecării unei cereri de strămutare, care a fost retrasă ulterior de Sorin Ovidiu Vîntu după ce i s-a admis cererea de recuzare a judecătoarei Camelia Bogdan. "S-a amânat cauza pentru că dosarul de fond nu este la Tribunalul București. El se
Procesul lui SOV pentru favorizarea lui Nicolae Popa, amânat () [Corola-journal/Journalistic/26643_a_27968]
-
sau Domițian au interpretat-o atât de larg și aplicat-o atât de arbitrar, încât s-a ajuns la situații ridicole, fiind considerată, de pildă, o asemenea crimă... vânzarea unei grădini în care se afla o statuie a împăratului! Analizând judecarea lui Iisus de către prefectul Pilat, este greu de crezut și deci de acceptat că prin simpla afirmație a acuzatului cum că este „rege al iudeilor”, s-ar fi știrbit grav autoritatea împăratului stăpânitor, fără nici un argument care să insufle cât
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (V). Pronunţarea sentinţei () [Corola-journal/Journalistic/26644_a_27969]
-
lui Iisus de a se considera/numi rege un pericol, mai ales potențial, pentru autoritatea Romei: „Iată împăratul vostru” (Ioan, 19, 14). Cum era vorba de un peregrin și se aplica judecata extra ordinem, după toate probabilitățile cauza și deznodământul judecării nu au fost consemnate în scris și nici comunicate în capitala imperiului. Magistratul era ținut, conform dreptului roman, să arate în expunere orală, pe scurt, acuzațiile aduse, motivele și probele care stabileau vinovăția și justificau condamnarea la moarte, precum și modalitatea
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (V). Pronunţarea sentinţei () [Corola-journal/Journalistic/26644_a_27969]
-
a acceptat rectificarea propusă de arhiereul evreilor, în sensul menționării că el, Iisus, a zis „Eu sunt regele Iudeilor”, răspunzând: „Ce am scris, am scris!”. Sentința se pronunța de judecător (prefectul provinciei) prin cuvintele „Ibis in crucem” și cu aceasta judecarea era încheiată și se trecea la executarea pedepsei. Acest titulus era purtat în fața condamnatului în timp ce era escortat spre locul supliciului sau agățat de gâtul acestuia. Apoi, când se ridica crucea, la mijloc pe patibulum-ul acesteia, deasupra capului răstignitului se fixa
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (V). Pronunţarea sentinţei () [Corola-journal/Journalistic/26644_a_27969]
-
Ea a fost considerată de unii ca arătând antiiudaismul lui Pilat, dar, mai degrabă, reflectă o situație de fapt. Ca o concluzie, Ponțiu Pilat a condus procesul lui Iisus respectând regulile procedurii cognitio extra ordinem pe atunci în vigoare pentru judecarea cauzelor având ca obiect infracțiuni pasibile de aplicarea pedepsei cu moartea, în provinciile cu același statut precum cel al Iudeei. Astfel, încheierea judecății relatată în Evanghelia după Marcu „Și Pilat, vrând să facă pe voia mulțimii, le-a eliberat pe
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (V). Pronunţarea sentinţei () [Corola-journal/Journalistic/26644_a_27969]
-
fi pus astfel capăt, tranșant și definitiv, problemei. O răspundere colectivă, fără identificarea concretă a vinovaților și teama de a nu reînvia dezordini nedorite îi punea la adăpost pe toți. Totodată, nefiind vorba de o convocare a sinedriului pentru o judecare propriu-zisă, ci numai cu titlul de pretext pentru linșaj, se poate explica și ignorarea unor reguli esențiale ale procedurii talmudice, precum judecata pe timp de noapte sau în zi de sărbătoare religioasă . În conformitate cu Mișna, o culegere de prescripții judiciare reglementare
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (III). Prinderea prigonitului () [Corola-journal/Journalistic/26673_a_27998]
-
se ajunge la condamnarea la moarte se impunea urmarea procedurii legale: constatarea faptei care ar conduce la aplicarea pedepsei capitale, a necompetenței de a judeca a tribunalului religios iudaic și, în consecință, obligația de a trimite cauza spre competența de judecare în fața prefectului roman al provinciei. Începea, astfel, o luptă judiciară grea, imprevizibilă, în care protagoniștii deveneau: marele preot Caiafa, noul mesia Iisus din Nazaret și Ponțiu Pilat, prefectul provinciei, reprezentantul împăratului Tiberius în Iudeea și singurul judecător competent. Citește și
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (III). Prinderea prigonitului () [Corola-journal/Journalistic/26673_a_27998]
-
de căpeteniile evree și în numele salvării valorii supreme pentru funcția sa: asigurarea ordinii în provincia guvernată! Unii istorici l-au caracterizat ca un adevărat gauleiter, un militar brutal, cu orizont limitat, un executant cu excese a misiunilor încredințate. Totuși, în judecarea personajului și a guvernării sale, trebuie să avem în vedere și particularitățile provinciei a cărei administrare îi fusese încredințată. Cele șase episoade cunoscute din viața și activitatea sa publică: incidentul cu introducerea în Ierusalim a portretelor împăratului (26-27 d.Hr
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (IV). Cine a fost judecătorul lui Iisus? () [Corola-journal/Journalistic/26656_a_27981]
-
un omagiu adus parcă tuturor scepticilor din toate timpurile! Și, din nou încercat de îndoială, prefectul dorește să se debaraseze de acest proces care mai mult îl încurcă, iar în acest scop recurge la stratagema de a trimite cauza spre judecare regelui (tetrarhului) Galileei, Irod Antipa, aflat și el în acele zile la Ierusalim cu ocazia Pesahului. Prin această declinare de competență teritorială prefectul spera să iasă din situația dificilă în care se afla și care îl obliga fie să cedeze
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (IV). Cine a fost judecătorul lui Iisus? () [Corola-journal/Journalistic/26656_a_27981]
-
Pseudo-evanghelia după Petru, Didascalia. Teza avea să fie confirmată juridico-istoric prin descoperirea unui text al jurisconsultului roman Celsus și a două texte din Digeste potrivit cărora, un guvernator sesizat cu un dosar putea, după instruirea acestuia, să trimită acuzatul spre judecare la conducătorul provinciei de origine . Cum Iisus provenea prin naștere din Galileea, aceasta atrăgea formal competența tetrarhului respectivei provincii, pe atunci Irod Antipa . De altfel, având în vedere că tatăl său, Irod cel Mare, rege vasal dar și prieten al
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (IV). Cine a fost judecătorul lui Iisus? () [Corola-journal/Journalistic/26656_a_27981]
-
sărbători în Ierusalim justifică și mai mult declinarea competenței. Dar, deși inițial îl bucură gestul prefectului și oportunitatea de a-l cunoaște pe Iisus, despre minunile căruia auzise, în fața tăcerii absolute a acestuia, în cele din urmă Irod Antipa refuză judecarea cauzei; el se mărginește să-și bată joc de Iisus, îmbrăcându-l cu un veșmânt strălucitor, ca pe un rege de bâlci, și dosarul se întoarce astfel în fața lui Pilat . În urma eșecului de a scăpa de caz, Pilat continuă totuși
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (IV). Cine a fost judecătorul lui Iisus? () [Corola-journal/Journalistic/26656_a_27981]
-
alte insittuții publice urmează să facă achiziții care au ca obiect servicii de publicitate - comunicare și organizare de evenimente. Ancheta în acest caz a fost finalizată, procurorii prezentând materialele de urnmărire penală acuzaților, astfel că dosarul va fi trimis, pentru judecare, Înaltei Curți de Casație și Justiție, având în vedere calitatea Monicăi Iacob-Ridzi, care atrage competența instanței supreme să se pronunțe asupra vinovăției ei.
Ancheta în cazul Monica Iacob-Ridzi, finalizată. Dosarul va fi trimis ICCJ pentru judecare () [Corola-journal/Journalistic/26745_a_28070]
-
Direcția Națională Anticorupție a reținut, în total, 98 de persoane implicate în fapte de corupție la vămile din vestul țării, ultimii șapte urmând a fi duși la Curtea de Apel București, joi, la ora 13.00, pentru judecarea cererii de arestare a acestora. Între timp, judecătorii Curții de Apel București au arestat, în ultimele 24 de ore, 86 de persoane implicate în fapte de corupție la vămile din vestul țării, magistrații urmând a se pronunța și în cazul
DNA a reţinut 98 de persoane în corupţia de la vămile din vestul ţării () [Corola-journal/Journalistic/27116_a_28441]
-
Târgu Mureș. Anterior, el a fost judecător la Curtea de Apel Târgu Mureș, Secția Comercială și de Contencios Administrativ (din septembrie 2004), la Tribunalul Mureș (noiembrie 2001 - august 2004, Secția penală), la Judecătoria Târgu-Mureș (ianuarie 2000 - octombrie 2001, specializat în judecarea cauzelor penale). În perioada iunie 1999-decembrie 2000, Dumbravă a fost prim-procuror al Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Mureș, iar din decembrie 1996 și până în iunie 1999 a fost procuror la Parchetul Judecătoriei Târgu Mureș. Dumbravă este licențiat în științe juridice
Judecătorul Horaţius Dumbravă este noul preşedinte al CSM () [Corola-journal/Journalistic/27341_a_28666]
-
desigur și ale Biroului Uniunii Scriitorilor, dar mai cu seamă ale generației acesteia, căreia tovarășul Ceaușescu i-a acordat încrederea de a i se dedica o gazetă, considerăm că punctul nostru de vedere merită a fi cunoscut și că în judecarea situației s-ar putea ține seama și de el. Treizeci de scriitori tineri, activi, cunoscuți, au susținut, cu câteva mici excepții, că o adevărată efervescență asupra literaturii tinere s-ar putea produce dacă la conducerea revistei „Luceafă rul” ar veni
Un model de obediență () [Corola-journal/Journalistic/2647_a_3972]