575 matches
-
firește!) , iar peste doar 14 ore să dau premiera. Mi-am făcut și programul : de la 8 la 10, lecturi ; de la 10 la 13 - desenul mizanscenei ; apoi, o oră liberă, cu ochii pe text, Însă . De la 14 la 18 , șnur ; o juma’ de oră, odihnă. La 0ra 18,30 - generală. La ora 20 - avanpremiera ; la 22 -PREMIERA. Vi se pare imposibil? Eu bag mîna-n foc că sunt În stare să fac asta, fără să am pretenția, firește, că o să iasă un eveniment
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
uitat cu toții pe Aurel Vlaicu!”... Recent, la alt festival, Îl rog pe organizator să mi dea cuvîntul primul, În dimineața aceea, deoarece momentul pregătit de mine era scurt, iar studenții cu care-l lucrasem trebuiau să fie la facultate, În juma’ de oră. Moderatorul mă ascultă și mă anunță. Mă pregătesc să prezint momentul, cînd...alt invitat deschide gura, mulțumește că i s-a dat cuvîntul, și-ncepe să țină un speech de 50 de minute. Ba chiar, cînd i-a
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
răspunsul prompt și precis. "Sigur, nene?" "Sigur, dom'ne! Le-am cântărit, bucată cu bucată. Ce crezi?" Da' parcă-mi ziseseși, și aseară, și mai-nainte, c-ar fi mai multă marfă..." "Păi și normal! Mai am vreo două sute și juma' în altă parte." "Deci, op' sute, cum ar ieși după socoteală." "Op' sute-n cap! Nouă milioane și șase sute dă mii dă leuți. Patru milioane-i ai tăi. Corect?" Vecinul dă din cap a lehamite: "Păi, acu' două săptămâni, cân
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
la bloc. Dăgeaba ține nevastă-ta casa pahar, dacă ăla dă deasupra e un îngălat și-i face gândacii hipodrom în bucătărie". "Aaa!", spune mai liniștit de acum portarul. "Am luat io vreo patru kile. Îți dau și ție o juma' dacă ai nevoie. Nu că aș fi io zgârcit, doar mă știi. Da' e d-ăla concentratu'. Pui un kil și peste el adaugi nouă. Abia atunci iese soluție ca aia din comerț. Numa' că asta-i mai abrașă. Cân
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
medicale. Aceștia nu părură să-l audă. În schimb, ieși mânioasă foc durdulia. Ridică un index autoritar spre un anunț: "Dumneata nu știi să citești?". "Ba știu. Da' văd că n-aveți niciun gând cu noi. Stau acia dă o juma' dă ceas și mă perpelesc, și să scurge sângele dân mine, și pă voi vă doare-n cur." " Ia te poftesc să vorbești cuviincios!", se oțărește cucoana. "Ia te poftesc să nu-mi faci tu mie educație, fă! Dispa'i
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
toți doru' dă muncă?". Ce dor dă muncă, bre? Mi-am uitat niște chestii p-acia...", făcu iute Petrică. Dar se opri și întrebă repezit: "Adică cum pă toți? Păi, cine a mai dat pă la servici'?". "Nea Vasile. Acu' o juma' dă ceas să fi plecat și ăla. Bine, el a trecut să-și lase hârtiile pentru medical. Cică-n noaptea asta l-a operat la bârnău, că nu-ș ce accident a avut." "Zău? Și pă cine bagă-n loc?", întrebă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
trebuie să te văd. Trebuie să vorbim. Îi fac lui Dougie un semn Încurajator cu degetul mare de la mînă. — Despre ce? — Trebuie să te văd. Te rooog... Pizda a luat-o razna cu mine. — Bine, bine! La Jeannie Deans În juma de oră! — Să fii acolo Bruce, te rog nu mă lăsa baltă... — N-o să te las, Îi zicem noi. Să n-o las ce: baltă sau să mă vadă? Apoi, gîndindu-mă la Bunty, nu la ce simt pentru Bunty, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
am câteva Întâlniri importante la serviciu În după-amiaza asta. Poți să supraviețuiești până la ora 6? Atunci pot să trec pe la tine, am spus, plină de compasiune. —ÎhÎÎÎhÎÎÎhÎÎÎÎ, scânci Marci, ca un pisoi rănit. Lauren a spus că vine Într-o juma’ de oră. Se ascunde de ochii lumii cu nu știu ce tip. Poate o să stea ea cu mine până ajungi tu aici. —OK, bine, asta e grozav. Ne vedem mai târziu... —Staaaaaai! Încă o chestie, Sylvie... Și-a tras Întâi nasul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de Bășina Porcului. - Mamă, ce minunate sunt, zise Reptigli aiurit, luând buchetul din mâna lui Mâzgâlici și mirosindu-l, moment în care Mâzgâlici îi umflă mitraliera și îl împușcă în cap. - Ah, ho-ho-ho-ho, pe lângă, spuse Reptigli, deși Mâzgâlici îi zburase juma’ de craniu, pocnindu-l pe acesta cu un Piramidon în moalele capului. Mâzgâlici se scurse într-un bidon, pe care Reptigli îl astupă cu niște dop de plută. Gândacul mai privi o dată florile înainte de a le băga în buzunar. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
că mama, după cum a strigat și-a încercat să-i oprească sângerarea. Și fotograful zice: — Fetelor, vă puteți ridica puțin pe vârfuri? Evie face: — Un tub mare de fixativ HairShell de două sute de mililitri? Pun pariu că i-a belit juma’ de față. Ne ridicăm amândouă pe vârfuri. Zic: — N-a fost chiar așa de rău. — Stați un pic, zice directorul de imagine, picioarele nu trbuie să fie așa apropiate. Apoi zice: Mai depărtate. Apoi: Puțin mai depărtate, vă rog. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
A nitrat de amoniu. Îți spune ceva? E nitratul de amoniu pe care l-a pregătit pentru ei în Florida amicul lor Jenson. Amicul lor din războiul din Golf. Reverendul nostru Fără Dumnezeu. Adică îngrășământ?, întreabă Webber. Și Flint zice: — Juma’ de tonă. Mâna lui Webber tremură atât de puternic încât se aude gheața zuruind în paharul gol. Tremurul ăsta e traumatic. E doar Parkinson. Encefalopatia traumatică cu necroză parțială a țesutului cerebral are efecte de-astea. Neuronii sunt înlocuiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
fluturând de la încheietură la încheietură ca un boa luxuriant de pene negre, a întrebat-o pe fată: — Și nu vrei să cumperi o lovitură? Aflat la doi pași, încasând banii celor de la coadă, Flint zice: — Dă tot ce poți. Zice: Juma’ de preț pentru puicuțe. Bătând în pământ cu vârful pantofului de tenis, fata se uită la ei, cu buzele strânse și trase pe-o parte a feței. În cele din urmă zice: — Poți da din buze pe cântecul ăla din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
vecinului ca să scurteze drumul spre casă, un bătrîn a fost omorît cu parul, de un băiat de 12 ani. Ca de obicei, știri rele, urîte, negre. Se prevestesc cutremure; vacile se îmbolnăvesc de SIDA; o fetiță e vîndută pe-o juma' de milion de lei; rinichiul a atins patru mii de euro, cinșpe mii euro o inimă, în timp ce un testicul costă un milion de euro. Uite că Rasdaq nu funcționează, acțiunile scad, dar bursa de organe funcționează bine. Alt inspector e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
viața culturală, principiul distilării lichidelor? Că tot ce-i impur se va decanta și va rămîne la fund? Că deasupra va ajunge ce-i pur, în stare pură? Atunci! Acuma, la aproape 12 ani distanță, am certitudinea că nici în juma' de secol nu va fi posibilă curățirea morală. Mă pedepsești dumneata? Ești Dumnezeu? se enervează reportera. Mi s-a acrit de indicații. Talk-show-ul are legile lui. Nu întrerup o frază despre V. Voiculescu cu reclama la tampoane igienice. Îl întrerupi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
eu spunînd asta) cu modestie jucată și trăgînd dintr-o țigară "Carpați fără": "Ieu nu sînt decît marxist". "Marxist pi o sutî șî șin'zăși di santimi", îi viza fostul decan Scarlat Carp statura: "o țîrucă piști on metru șî juma'". Fuseseră amîndoi, și Mistrie, și Carp, sovietiști‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡. Cu ochiul și cu urechea la privilighenția de la răsărit. Dar Mistrie lustruise cizmele nemuritorului și după ce murise. "Nu, Stalin n-a murit", își intitula un lu-u-u-ng poem, pe care zice-se îl recita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și puțin rotunjit vârful viitoarei opinci, apoi tăia și rotunjea opinca la călcâi (o formă foarte elaborată care urmărea forma călcâiului), suprapunea cele două semiporții, o fasona pe secunda după cea dintâi. Cu o sculă tăioasă, o dăltiță lată de „juma’ di unghie”, și cu ciocanul obținea cele mai egal-distanțate tăieturi pe Întregul perimetru al fiecărei viitoare opinci și exact la „o juma’ di santimî” de margini. Prin tăieturi trecea cele două curelușe și după ce obținea o „Împletitură dublă” și estetică
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cele două semiporții, o fasona pe secunda după cea dintâi. Cu o sculă tăioasă, o dăltiță lată de „juma’ di unghie”, și cu ciocanul obținea cele mai egal-distanțate tăieturi pe Întregul perimetru al fiecărei viitoare opinci și exact la „o juma’ di santimî” de margini. Prin tăieturi trecea cele două curelușe și după ce obținea o „Împletitură dublă” și estetică, spunea: Vezi tu, Prâsleo, ceilalți flăcăi fac Împletiturî din una pentru că nu știu așa ca mine! Eu știu de la bunicu-meu, dascălu’ și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
nu-i, dar își înghite cuvintele, ieri a luat 3 la topo, deși a învățat până târziu. Hai, chiorule! Nu-i lua partea sau poate ți-o suge și nu știm noi. Ia spune, chiar te taie pișarea mereu cu juma de oră înaintea deșteptării? Sunteți proști, am pizdă pe borâte, mă cunosc cu toate gagicele din sanitar, nu-mi fac pula scobitoare în curul ăstuia. Poate tovarășul sergent știe ceva, prea îl cheamă zilnic la cancelarie. Nu, bă, sergentul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
epuiza toate resursele de actor care mimează somnul... Avem leu aici? Este, cum să nu fie: leoaicele sunt peste tot. Iubesc, sugrumă, lasă, o iau de la capăt, dar au și ceva probleme. Asta-i piatra lor miraculoasă. Costă aproape o juma de o pensioară, dar face: rămâi devoratoare pe viață... Foșnet de parale. O ninetistă și-a deschis calea către fericire. N-o văd. Aud doar foșnetul lovelelor, simt invidia mută a celorlalte. O altă ninetistă, Doamne ferește, zice că-i berbec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
te ții la distanță, dar să nu ai cu cine? Nici asta nu cred. Of!... O.K. Da. Mă predau. Mint. Dar nu pot spune la telefon. Promit că-ți spun! Sunt disperat! ...O.K. vino să mă iei. Cu juma' de oră-nainte? Da. Presupun că nimerești. Bună glumă! șopti Doru când închise. Mai avea timp să facă o vizită. La Amanda. Când intră în apartamentul ei, simți un gol în stomac. De parcă vântul ar fi șuierat o melodie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de oră delectându-se cu înghețata și cu cele ce aveau să-și spună. Când să plece, la întocmirea notei de plată, în timp ce fata care-i servise socotea, Cecilia cu același zâmbet fermecător se gândea: „Dacă i-aș spune jumi juma, ca să contribui și eu la achitarea consumației, sigur s-ar simți jignit. Nu fac asta pentru că aș strica toată frumusețea întâlnirii noastre și ar fi un mare păcat, că este prea fericit și de ce să nu recunosc că și eu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Încet spre portiță. Eu Îl văzusem Îmbrăcându-se cu o oră Înainte, acasă, cu o minuțiozitate profesională: — O să mă Întorc târziu, Íñigo. Nu sta treaz să mă aștepți. Mâncaserăm la cină o supă cu miez de pâine, stropită cu o juma de vin, și câte două ochiuri la tigaie; apoi, după ce se spălase pe față și pe mâini Într-un lighean În timp ce eu Îi peticeam niște pantaloni vechi, din aceia până la genunchi, la lumina unei lumânări de seu, Diego Alatriste se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
unul după altul, Chiorul Fadrique și don Francisco de Quevedo. Fadrique venea de la spițeria lui din Puerta Cerrada; preparase poțiuni pentru clienții săi și avea gâtlejul iritat de vapori, amestecuri și pulberi medicinale. Așa că de cum apăru dădu de dușcă o juma de vin de Valdemoro și Începu să-i explice lui Dómine Pérez proprietățile laxative ale cojii de nucă neagră de Hindustan. Așa stăteau lucrurile când apăru don Francisco de Quevedo, curățându-și de pe Încălțări glodul adus din băltoacele de pe stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
că Marele Filip se șterge la cur cu el. — E și asta o onoare, sugeră Licențiatul Calzas. Don Francisco apucă altă carafă. — În orice caz - făcu o pauză ca să bea -, onoarea e pentru regescu-i cur. Hârtia era clasa Întâia, de juma’ de ducat topul. Cu cel mai frumos scris al meu. Era destul de posac, fiindcă timpurile nu-i erau favorabile, nici lui, nici prozei, poeziei, finanțelor sale. Abia cu câteva săptămâni În urmă al Patrulea Filip catadicsise să anuleze ordonanța, Întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Marca lua o gustare așezat la masa acoperită cu catifea verde. Era către amiază, se găseau În aceeași Încăpere unde Îl primise În toiul nopții pe Diego Alatriste, și aristocratul mânca pofticios bucăți de plăcintă de pui stropită cu o juma de litru de vin În cană de argint: succesul lui diplomatic și social din ziua aceea Îi stârnise apetitul. Îl invitase pe Alatriste să i se alăture la masă, dar căpitanul refuzase politicos. Rămăsese În picoare, sprijinit ușor de perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]