204 matches
-
nu le ieșea niciodată), pozele jalnice și patetice. Când ridicau cortina, parcă se descărca sarcofagul cu mumii pe scenă. Mai puneai și recuzita, adunată de pe vremea lui Ștefan cel Mare: ciorapi cârpiți, pantofi în care picioarele înotau, peruci galbene și jumulite, scaune cu placajul sărit. Câteodată, călcai pe-un cui în mijlocul scenei și trebuia să faci mai departe pe Scapin sau Richard III. Situațiile erau grotești, de desen animat. La Anna Karenina, eroina se sinucide în fața trenului: locomotiva e-un tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în directorate unde se cer vaste cunoștinți tecnice și mecanice, spoliarea tezaurului public prin crearea de lefuri fabuloase în folosul patrioților de meserie, cu-n cuvânt statul omnipotent devine o jucărie în mâna demagogilor, iar poporul se zbate fără putere, jumulit și esploatat într-un mod neomenos de cătră o tagmă de oameni fără merit, fără știință, fără caracter, fără patrie chiar. [ 26 iulie 1880] ["CEEA CE SE-NTÎMPLĂ... "] Ceea ce se-ntîmplă de la venirea roșiilor la putere în România ne aduce, de voie
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
de țări [turcilor]. Așa s-au stricat podoabele lor, asemenea unor grădini; s-a dus prospețimea lor... Torentul de ploaie udându-i de tot pe acei călăreți și slujitori, toți șoimii care zburau în lupte au devenit ca niște găini jumulite... În partea aceea, serdarul cel răufăcător al țării Moldovei [Ștefan cel Mare] în scopul pregătirii oștilor a trimis de știre ghiaurilor din țările de la marginea ținuturilor sale și, strângând pe călăreții și pe slujitorii săi, a adunat destul de multă oaste
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
să fie răzbunător sau teribil; să folosească statutul de frate, nu să fie oprimat de el; să aibă o voce puternică care să amuțească celelalte glasuri - același principu pentru persoane, ca și pentru națiuni, partide, state. Asta, nu un om-pui, jumulit și pârpolit, cu păr încâlcit și o față brăzdată de griji, o orătanie umană alungată cu mătura. Acum luminile au început să pâlpâie, căci Bavatsky meșterea la tabloul de siguranțe, și s-a arătat că în loc să stau să cuget la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
culegea de pe stradă, sau studențele cuminți și așa mai departe. Am fost suprins. Îi plăceau stripteuzele comune din Cartierul de Nord, de pe Clark Street, Broadway, Rush, sau alte asemenea locuri, care se târguiau cu el ca precupețele. Și se lăsa jumulit ca și cum i-ar fi plăcut să fie pedepsit de ele, zâmbind chiar. A încercat să mă învețe și pe mine la astfel de fete, dar eu mă combinasem din nou cu Sophie Geratis. Iar el de fapt voia să îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
deschise ale blocurilor zmângălite și încenușate, sărite probabil din schemă, la proxima reabilitare. Câinii rătăciți, așa-zicând comunitari, cotarle huzurind aiurea în praf, pe trotuare sau în mijlocul drumului, renunțaseră să latre sau să scheaune, lehămetiți, iar certărețele de vrăbii citadine jumulite, brabeți murdari vânători de muște, se topiseră și ele printre frunzele ofilite a doi-trei-patru copăcei fumurii, schilavi și găunoși, ca niște avortoni vegetali, salvați miraculos de la tăiere, de veșnica birocrație indolentă și coruptă, a edililor municipalității. Murise până și vibrația
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
năzbâtii cinice într-o zi când perorează în public și definește - din nou! - omul drept un biped fără pene. Fără să fie descumpănit și fără să renunțe la calmul său proverbial, Diogene îi aruncă la picioare un pui de găină jumulit pe care-l prezintă ca fiind omul său - obligându-l pe filosoful ideilor pure să-și precizeze conceptul și să adauge: cu unghiile plate... Orice s-ar spune, ambianța filosofică din agora Atenei nu era lipsită de picanterie! Pe atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
vale așa, nitam-nisam, și s-au făcut țăndări de aleea betonată din curte fără să producă victime, În afară de o cloșcă pestriță ce moțăia la soare legată de un picior și căreia i s-a luat imediat gâtul, a fost opărită, jumulită și aruncată Într-o oală la fiert, Împreună cu felurite legume; un roi de albine a tăbărât pe calul pașnicului rudar Taieșarpe care, În urma decesului multiubitului său animal, se arată cu totul Îndreptățit să ceară și să primească despăgubiri de la Director
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de alienare. O idee? „E ca și cum ai vorbi de un iepure fără blană și fără oase”, scrie Montaigne... Omul nu există. Cu mult înaintea lui Foucault, el susține evidența morții omului așa cum, înaintea lui, Diogene aruncase la picioarele preopinenților cocoșul jumulit... Dar această moarte a ideii de om nu e disociată de afirmarea existenței pluralității, a multiplicității, a diversității oamenilor. Montaigne recuză modelul, idealul tip, dar numai pentru a îndemna mai eficient la grija pentru realități terestre concrete, imanente, încarnate. Eseurile
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
năzbâtii cinice într-o zi când perorează în public și definește - din nou! - omul drept un biped fără pene. Fără să fie descumpănit și fără să renunțe la calmul său proverbial, Diogene îi aruncă la picioare un pui de găină jumulit pe care-l prezintă ca fiind omul său - obligându-l pe filosoful ideilor pure să-și precizeze conceptul și să adauge: cu unghiile plate... Orice s-ar spune, ambianța filosofică din agora Atenei nu era lipsită de picanterie! Pe atunci
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Tudor care-i tot cere să lase pă rul în pace, să fie atentă că nu-i casa lor, să rărească relațiile cu socrii și cumnații. Scan dalul izbucneș te într-una din zile, când întors de la prăvălie găsește părul jumulit cu crengile rupte. Bănuind autorii, își începe apostrofările încă din curte. Cum to na li ta tea vo cii crește pe măsură ce se enervează, vecinii sunt avertizați și încep să se adune pe la gar duri. Mai întâi apare Ivan croitorul, vecin
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
Domnul abate de Maren ne înțelegea că au loc jertfe și încep oficii culinare. Îi reveniră mai mult sub limbă decât în imaginație savuroase rețete d e mâncări care se puteau face din acele jertfe, pe care și le închipuia jumulite, trecute prin pară de foc, albe și grase. Ținând socoteală însă de acea - după cât se părea - brânză primitiv conservată și de acele legume usturătoare, bune numai în compoziții de sosuri, se îndoia că va avea parte să vadă înaintea-i
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
năzbâtii cinice într-o zi când perorează în public și definește - din nou! - omul drept un biped fără pene. Fără să fie descumpănit și fără să renunțe la calmul său proverbial, Diogene îi aruncă la picioare un pui de găină jumulit pe care-l prezintă ca fiind omul său - obligându-l pe filosoful ideilor pure să-și precizeze conceptul și să adauge: cu unghiile plate... Orice s-ar spune, ambianța filosofică din agora Atenei nu era lipsită de picanterie! Pe atunci
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Întîlnim definiții de genul: Haiku-ul este un gen de poezie cu formă fixă, tradițional japoneză, alcătuită din 17 silabe repartizate pe 3 "versuri" formate din 5, 7, 5 silabe. Caracteristicile de mai sus scapă, ca și În cazul cocoșului jumulit, doar... esențialul. Definiția este invalidă pentru că se oprește la cîteva trăsături, e adevărat, proprii, dar care, tocmai din această cauză, vor naște o pletoră de alte poeme, alcătuite din 17 silabe repartizate pe 3 "versuri" formate din 5, 7, 5
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
vulturi lăsându-se pe stârvul unui cal care, fiind otrăvit, Îi omorî. Băiatul Îi jumuli, Îi puse În desagi și porni mai departe. Printre copaci, zări o flacără, lângă care 12 hoți frigeau un vițel. Băiatul Îi cinsti cu vulturii jumuliți să-i frigă, zicându-le că-s curcani, și ei muriră. Luă banii hoților, alese un bidiviu și ajunse la curte unde spuse: un mort a omorât doi și doi au omorât Fata de Împărat nu știe răspunsul la ghicitoare
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
sau ale României cu stema comunistă în centru, pentru a „prinde” un loc liber la grădina-restaurant „Parcul trandafirilor” și, mai târziu, la „Copou” sau la barăcile improvizate de la Parcul silvo-cinegetic Brodoc, unde un biet câine „dingo” veșnic năpârlit, o căprioară jumulită și un mistreț chior își duceau amărâtele zile. Acolo, truditorii grătarelor fierbinți și ai navetelor cu sticle de bere sau vin, își făceau dintr-o dată planul la realizări dar și la bacșiș. Iată ce scria un anonim pe prima pagină
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
e că articolul a apărut întocmai, după ce, de data aceasta [sic!], redacția a suprimat o paranteză care nu avea nimic ofensiv în ea. Cei în cauză, de la „revista literară fondantă...” Convorbiri (vezi antetul numărului 1, 1974), sunt, deocamdată, în panică. Jumulit puțin trebuie însă acela care asmute cățeii care declară acum (vezi preambulul nr. 1 [al] C[onvorbirilor] l[iterare]) că există ca critici literari... Cu toate acestea încă nu sunt în apele mele. Toată luna ianuarie m-am simțit prost
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Larry Wolff <endnote id="(387, p. 159)"/>. Similar erau percepuți și la Paris evreii din estul continentului, cu „bărbi lungi și vâlvoi” <endnote id="(530, p. 174)"/>. Doar la unii scriitori ruși evreul apărea câteodată diferit. Imaginea „puiului de pasăre jumulit”, folosită de Gogol (Taras Bulba, 1835) pentru a-l descrie pe Iankel - „evreul arhetipal al literaturii ruse” <endnote id="(455, IV, p. 70)"/> -, a fost preluată de Dostoievski (Amintiri din casa morților, 1862), de Cehov (Stepa, 1888) și chiar de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Presburg [= Bratislava]. Acest obicei mai continuă și astăzi [= 1888] și constă În aceea că comunitatea [evreiască] prezentează În ziua de Sf. Martin [= 11 noiembrie] Împăratului la Viena patru [gâște], iar Împărătesei, prințului moștenitor și principesei câte două gâște Îndopate, frumos jumulite și legate cu panglici de colorile naționale ungurești, printr-o delegațiune din cei mai notabili membri Împreună cu președintele [comunității evreiești]” <endnote id="(232, p. 194)"/>. Credința magică În polaznic și datina din jurul ei sunt foarte răspândite la popoarele slave din
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cu toate femeile și femeie cu toți bărbații" și asta-l făcea mai atractiv pentru matroanele romane. 4. Raporturi textuale Moment în care care, asemenea lui Diogene cunoscut ca "Cynophile"aaaaa, povestea noastră ne arată că poți lua o zburătoare jumulită drept biped (liber)cugetător Georges Sokol-Nique se trezi din ciudatul vis. Ațipise citind niște numere din "Dialog" și din "Opinia studențească", despre care un pacient lucrând la serviciul MORGA 140 îi ceruse părerea. Era un tip cam "rustre" dar de
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
presupune afirmarea în text a identității autor-narator-personaj, în Arhipelagul GULAG apare identitatea de nume în mod evident. Deși ocurența este minimă, numele din interiorul textului este identic cu cel de pe copertă: Când cei doi viteji de la SMERȘ au isprăvit cu jumulitul, o dată cu porthartul mi-au confiscat și reflecțiile mele politice așternute pe hârtie și când, copleșiți de zăngănitul geamurilor la fiece explozie nemțească, mă împingeau repede spre ieșire, au răsunat pe neașteptate două cuvinte care îmi erau adresate cu fermitate [...]: Soljenițîn
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
las și-l văd cum se curbează dureros sub greutate. Întreb: Cît ceri pînă la Residence Perret? Copilul se uită șiret și chibzuiește. Dacă cere prea mult își pierde clientul, dacă cere prea puțin scapă un european care trebuie totuși jumulit. De aceea lansează neîncrezător: Doi dinari, domnule... Mă uit în ochișorii lui și citesc speranță chinuitoare dar și neliniște. Scot doi dinari și-i pun în pălmuța întinsă, apoi îmi iau sacoșele și dau să plec. Prichindelul mă prinde ferm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mînă de suflet este, de fapt, un templu. Siguranța că nu scriu porcării, chiar dacă sîntem măcinați de o inexplicabilă grabă, mă aducea cu gîndul indiferenței pentru ce se va spune despre poezia mea. Dar cred că-mi place să fiu "jumulit", să pun probleme auditoriului. Cînd se va face vară voi reveni. În primul rînd de dragul tău. Aș vrea să-i mulțumesc și de aici lui Aurel (Aurel Vasiliu, fratele lui Lucian Vasiliu, pe atunci student la Hidrotehnică n. red.)! Pentru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
-mă prăvălit la dușumea, așteptând cu inima strânsă iminenta scurtare a părții superioare a corpului meu prăpădit. Dintr-un salt schizofrenicul a fost lângă mine. M-a înșfăcat violent de hăinuțele mele mototolite ținându-mă suspendat ca pe o găină jumulită apoi m-a trântit cu brutalitate pe masa chirurgicală, hotărât să-mi separe repede și degrabă fără anestezie căpățâna de restul corpului. Dar era un practician eminent. Mai întâi voia să afle adevărul. Spune de câte ori! Spune! Spune! Ochii lui de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
sfârșit, a sosit iscoada noastră de la Stambul! Mi-a povestit tărășenia... Sunt vești rele?! Spune! Spune! se precipită Maria. Ce vești?! A văzut când s-au întors la Stambul rămășițele "falnicei armii". "Tigrii pustiei" nu mai erau decât niște găini jumulite, rebegite, deși, după poruncă, băteau talpa țanțoși, sumețindu-se cu oarece prefăcută veselie, de ochii lumii, să creadă prostimea că, totuși, a fost o biruință. Parcă prostimea-i proastă, să nu priceapă. Mi-a povestit de-a fir a păr cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]