1,019 matches
-
importanți ai țării, printre care pe Duiliu Zamfirescu, cu care leagă o strânsă prietenie. În anul 1879, are loc debutul său literar, prin versuri publicate în revista ieșeană " Jurnalu pentru toți". În 1883, este introdus la ședințele din București ale Junimii. La recomandarea lui Titu Maiorescu, ține, începând din 1892, un curs facultativ de istoria literaturii române la Universitatea din București. Colaborează cu articole la ziarul "Constituționalul", în care sprijină activitatea politică a Junimii. Treptat se desprinde de principiile literare și
Nicolae Petrașcu (scriitor) () [Corola-website/Science/310912_a_312241]
-
lui Maiorescu răceala, lipsa pasiunii, atitudinea olimpiană, care părea să ascundă un suflet uscat; este celebră în acest sens aprecierea vulcanicului N. Iorga: "„Cald și frig nu i-a fost nimănui lângă dânsul“". Ajutorul dat de Maiorescu scriitorilor din cercul Junimii și discipolilor săi, chiar adversarului său, Dobrogeanu-Gherea, într-un moment important din viața acestuia, ne relevă însă un om de o mare și, în același timp, discretă generozitate. Iar rândurile adresate lui Eminescu bolnav, care își făcea scrupule în legătură cu proveniența
Titu Maiorescu () [Corola-website/Science/297354_a_298683]
-
de basme au fost Charles Perrault (1628-1703), Madame d'Aulnoy, în Franța, frații Jacob și Wilhelm Grimm în Germania, Alexandre Nikolaïévitch Afanassiev (1826-1871) în Rusia. Basmele românești au intrat în atenția scriitorilor relativ târziu, în epoca marilor clasici și a Junimii. Atunci foarte activi în culegerea basmelor și apoi în scrierea unor basme culte au fost scriitorii Vasile Alecsandri, Alexandru Odobescu („Basmul feciorului de împărat fără noroc la vânat“ din eseul „Pseudokynegetikos“), Mihai Eminescu (autorul mai multor basme originale, între care
Basm () [Corola-website/Science/298504_a_299833]
-
de dincoace de Carpați, amenințați cu pierderea identității naționale. În aceste condiții, Vasile Ladislau Pop s-a dovedit un sprijinitor de nădejde al activității culturale a tineretului român din Cluj, participând activ, între 1866-1867, la acțiunile culturale organizate de Societatea junimii studioase care îl avea ca președinte pe Ioan Pamfilie. În 1868, Adunarea Generală a Asociațiunii Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român (ASTRA), desfășurată în clădirea „Reduta” din Cluj - în prezent Muzeul Etnografic al Transilvaniei - l-a ales pe
Vasile Ladislau Pop () [Corola-website/Science/312530_a_313859]
-
la Colegiul „Sf. Sava" din București. A fost trimis la Liceul „Louis le Grand" din Paris, unde și-a luat bacalaureatul în 1853. În 1851, în timpul studiilor la Paris, a redactat, împreună cu colegii săi Alexandru Odobescu și Gheorghe Crețeanu, ziarul „Junimea română”. S-a întors în țară în 1855, unde a intrat în cercul ziarului "Concordia". În 1857, la 14 martie, a murit la București, bolnav de antrax. În același an a apărut volumul Armonii intime cu 24 din poeziile sale
Alexandru Sihleanu () [Corola-website/Science/308706_a_310035]
-
viață este un cult de românism” (Ilie Dugan-Opaiț - Glasul Bucovinei, 1936, p. 3) - și frații săi, Ilie și Valerian (alt mare român, folclorist de frunte și întemeietor din speze proprii al Arcășiilor din majoritatea satelor bucovinene - societăți culturale („pui” ai Junimii) de promovare în rândul populației sătești a spiritului românesc și a rezistenței în fața slavizării și a deznaționalizării) luptă activ și cu izbânzi la readucerea „acasă” a unui teritoriu „răptuit” din trupul țării - al acelei „țări” fără de care istoria României nu
Arcadie Dugan-Opaiț () [Corola-website/Science/335865_a_337194]
-
de la scurta unire a țărilor române de către Mihai Viteazul și au organizat o festivitate în cinstea lui Vasile Alecsandri, considerat „regele poeziei”. Ei au combătut activ cosmopolitismul imperiului, promovând în schimb mândria națională. La jubileul de 25 de ani al Junimii din 1904 au sosit oaspeții au sosit din Vechiul Regat Român, Transilvania, Banat și Crișana, precum și aromâni din Macedonia. Între timp, femeile locale au donat un tricolor pe care l-au cusut împreună. Celebrarea s-a întâmplat să coincidă cu
Societatea Academică Junimea () [Corola-website/Science/334378_a_335707]
-
și Crișana, precum și aromâni din Macedonia. Între timp, femeile locale au donat un tricolor pe care l-au cusut împreună. Celebrarea s-a întâmplat să coincidă cu comemorarea a 400 de ani de la moartea lui Ștefan cel Mare, iar conducătorii Junimii au fost selectați ca membri în comitetul de organizare a festivităților. Membrii se preocupau de bunăstarea economică a țăranilor și meșteșugarilor români din Bucovina și, mai ales după 1892, au contribuit la crearea de săli de lectură și de bănci
Societatea Academică Junimea () [Corola-website/Science/334378_a_335707]
-
fostului domnitor la 15 mai 1873, un grup de tineri studenți a avut inițiativa realizării unei subscrieri pentru realizarea unui monument al domnitorului. Această inițiativă a fost menționată în „Curierul de Iași” nr. 62 din 1 iunie 1873: "„Aflăm că junimea studioasă a luat inițiativa unei sub-scrieri (sic!) pentru ridicarea unui monument întru amintirea prințului Alexandru Ioan Cuza...”". Inițiativa a fost reluată de boierul Grigore Ghica-Deleni, urmaș al unei mari familii boierești cu moșii prin zona Hârlăului, "clasă ce nu avusese
Statuia lui Alexandru Ioan Cuza din Iași () [Corola-website/Science/307919_a_309248]
-
înțepeniți în dogme, pe cei care explicau simplist, pur economic, faptul literar, transformînd marxismul în "formulă moartă"; stufosul și inegalul studiu din anul următor intitulat D. Panu asupra criticei și literaturii evidențiază neașteptate similitudini între viziunea gheristă și cea a Junimii, cuprinzînd și primul elogiu - chiar dacă rostit cu jumătate de gură - la adresa acțiunii culturale a lui Titu Maiorescu. Anul 1897 aduce singurul studiu interesant publicat de Gherea și consacrat unui poet român - e vorba de Poetul țărănimii (Coșbuc); criticul se arăta
De la Marx citire by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6907_a_8232]
-
lui Despina (Despa) Caragiani (scris uneori și Caraiani; măritată Papahagi). Deci Sterie Ciumetti era cumnat cu Pericle Papahagi, bunul lui prieten și coleg de breaslă și ginerele lui Despa. Maia Despa era soră și cu Ioan Caragiani, membru fondator al Junimii și al Academiei Române, cu Alexandru Caragiani, tatăl cunoscutei femei pilot, Elena Caragiani-Stoienescu. Sterie și Anastasia au avut 4 copii: Florica, Ana, Anton (Toni), și Mimi. Anastasia a murit când copiii erau încă mici, Sterie trebuind să-i crească singur. A
Sterie Ciumetti (inginer) () [Corola-website/Science/327595_a_328924]
-
al revistei Contemporanul", între 1951 - 1953 a lucrat la Editura Didactică și Pedagogică, la revistele Viața Românească și Gazeta literară, unde a fost redactor șef adjunct între 1963-1966. A condus timp de 20 de ani, din 1971, Cenaclul de proză Junimea la ale cărui ședințe participau nume cunoscute ale generației '80 printre care Gheorghe Crăciun, Mircea Cărtărescu, Ioan Mihai Cochinescu, George Cușnarencu, Mircea Nedelciu, Sorin Preda și alții. Începuturile sale literare au fost marcate de o fază de interpretare sociologizantă și
Ovid S. Crohmălniceanu () [Corola-website/Science/297597_a_298926]
-
ce mi le-ați manifestat și care, v-o mărturisesc sincer, mă onorează. Vă voi rămâne și pe viitor elevul îndatorat, care la Roma a putut, sub îndrumarea domniei voastre, cunoaște o lume nouă. Articolul ce l-am scris în Junimea literară e o infimă dovadă de recunoștință ce o port și o voi purta totdeauna Academiei noastre, mă iertați că întrebuințez acest pronume, dar eu mă simt încă și aici în rândul colegilor rămași în splendida Romă. Dacă d[umnea
Traian Chelariu și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3375_a_4700]
-
Literare, Tribuna Noastră, Pagini Românești, Accent Montreal, Marca-Ro, dar și în alte publicații din Canada și din țară. Este membră a Asociației Canadiene a Scriitorilor Romani și a Cenaclului „Mihai Eminescu” din Montreal. Participă cu interes la activitățile Școlii românești „Junimea Română” din metropola canadiană și la diverse manifestări artistice ale diasporei române. Manifestă interes față de activitatea Fundației „Emile Nelligan” și Fundația Culturală Română.. Pasiunea principală a Ortansei Tudor a fost și rămâne traducerea de poezie și proză poetică din franceză
Ortansa Tudor () [Corola-website/Science/337582_a_338911]
-
prima ediție a volumului "". Publică, pe rând, "", "", "", "", "" și "", care anunțau cu pregnanță un nume nou în literatura română, culminând cu "" (1886) și cu "" (1887). În 1884, Barbu Delavrancea reprezintă redacția "României libere" la cea de-a XXI-a aniversare a Junimii la Iași, publicând reportajele "Ultimele știri" și "Iași și banchetul Junimiștilor" ("România liberă", octombrie 1884). Îl cunoaște pe I. L. Caragiale, căruia îi consacră un admirabil portret. Face cunoștință cu V. Alecsandri (era pentru prima oară când observam de aproape acel
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
studii de drept la Budapesta unde a cunoscut-o pe prima sa soție, Irma Stupa, fiica lui George Stupa, unul dintre cei mai cunoscuți farmaciști români din Budapesta. În această perioadă a fost primul președinte al „Societății de lectură a junimei române din Pesta”, societate care în 1867 ia numele de Societatea „Petru Maior”. După terminarea studiilor, în 1861, revine în Transilvania, în orașul natal Beiuș, unde lucrează ca avocat. Se implică în activitatea politică de partea Partidului Național Român, fiind
Partenie Cosma (om politic) () [Corola-website/Science/322780_a_324109]
-
internaționale. A condus cursuri de măiestrie interpretativa de instrument, muzică de cameră, orchestră și dirijat de orchestră la: Aachen și Wuppertal (Germania), Myzpe Ramon, Arad, Natanya, Ierusalim (Israel), Cholet (Franța), Camerino (Italia). Între 1994 și 1998 a fost președinte al Junimii Muzicale din România. Repertoriul sau cuprinde lucrări din toate perioadele de creație atât că violonist solist cât și ca membru în diferite formații camerale (trio de coarde, trio cu pian, cvartet de coarde) și orchestrale în calitate de "concert-maestru" și "dirijor". Între
Dorel Pașcu-Rǎdulescu () [Corola-website/Science/337210_a_338539]
-
ușor peste unele afirmații (Ion Păun-Pincio e mai mult un simbolist în linia lui D. Anghel decât un prebacovian; Titu Maiorescu germanofil nu este altceva decât o superstiție etc.); deconcertantă pentru momentul actual al reevaluărilor critice este totala repudiere a Junimii și a Convorbirilor literare, ca și înverșună- rile polemice obsesive la adresa lui Titu Maiorescu. Mircea Iorgulescu Note: Un exemplar din această raritate bibliofilică, „Revista nouă”, se află în biblioteca profesorului Nicolae Scurtu din București. 1. Marian Popa - Mircea Iorgulescu în Istoria
Însemnări despre debutul lui Mircea Iorgulescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4586_a_5911]
-
liceale, terminate patru ani mai târziu, în 1868. După absolvire, funcționează ca profesor suplinitor la Catedra de filosofie. În același an, 1868, se înscrie la Facultatea de Drept din Iași. În octombrie 1869 obține o bursă din partea „Societății pentru încurajarea junimii române la învățătură” („Pogor-Fătu”) și este trimis pentru studii comerciale în Belgia, unde urmează cursurile Institutului de Comerț din Anvers, pe care le încheie în 1871. După obținerea diplomei, în 1871, studiază și dreptul, dobândind, după numai un an, titlul
Vasile Conta () [Corola-website/Science/298676_a_300005]
-
români au fost nevoiți să plece din țară pentru a lucra în străinătate la diverse studiouri de animație. În prezent, ne mândrim doar cu animația generației Gopo și cu scurtmetrajele de animație realizate de tinerii animatori români. "Mentalitatea actuală a junimii din "animație" li se datorează cu vârf și îndesat și domnilor actuali "profesori" de animație de pe la UNATC și Grigorescu... îi știți dumneavoastră... Mari maeștri în „teorii” și „analize plastice” vorbite, dar cu filmografii și experiențe practice microscopice", precizează animatorul Valentin
Filmul românesc de animație () [Corola-website/Science/303452_a_304781]
-
bani și publicarea unui grupaj de poezii în culegerea de versuri “Umbre pe timp” (coordonator prof, Petru Necula), editată de Casa de Creație Vaslui în același an; Laureat al Concursului de Debut în volum de poezie, 1982,organizat de Editura Junime din Iași, soldat cu publicarea plachetei “Iarbă solară”, într-o casetă colectivă, întitulată „11 poeți”, 1982; Diplomă acordată de Filiala Ploiești a Societății Scriitorilor “C. Negri” din Galați, pentru volumul de poezie “Vânătoare de umbre”, apărut la Editura SCORPION , Galați
Coriolan Păunescu () [Corola-website/Science/321714_a_323043]
-
Tzigara-Samurcas care, împreună cu arhitectul Al. M. Zagoritz, se remarcase încă din perioada vechii conduceri prin studii de arta romanească veche și populară. Nici noua direcție nu izbutește însă să impună revista în rolul ei de altădată. O viziune asupra întregii “Junimi” nu va mai fi posibilă decât după ce va fi cuprinsă întreaga arborescență a mișcării, dezvoltată prin silințele celei de-a doua generații de scriitori și gânditori junimiști. Mentorul "Junimii", Titu Maiorescu, se detașează prin publicarea mai multor studii și cercetări
Junimea () [Corola-website/Science/298722_a_300051]
-
instituțiile naționale cele mai de seamă ale intelectua lității românești”. 18 februarie 1939. Noul director I. E. Torouțiu semnează platforma program a revistei ce-i este Încredințată, cu titlul După 71 de ani..., și-un motto, relevant: <Pe lângă tradiția frumoasă a JUNIMII, care În mintea noastră, a celor de astăzi, pare o poveste senină, această revistă - CONVORBIRI LITERARE - a fost singura din multele publicații periodice, care a găzduit totdeauna o fermentare de idei și n-a fost supusă capriciilor personale>. Octavian Goga
Editura Destine Literare by Livia Ciupercă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_391]
-
În scrisoarea din 29 iunie 1907, către Simion Mehedinți (Studii și Documente Literare, IX, 163) Pledoaria lui I. E. Torouțiu se dovedește atotcuprinzătoare, binevenită retrospectivă: „Născută În toamna 1863 din capul frământat și inima plină de poezie a Moldovei noastre, societatea JUNIMEA și-a deschis În primăvara anului 1867 cartea CONVORBIRILOR LITERARE, În care, vreme de 71 ani, s-au așternut bucuriile sau tristețile Românilor de pretutindeni. Foile ei, Înlăcrămate de poeți, Înseninate de istețime a povestirilor ori luminate de gândirea și
Editura Destine Literare by Livia Ciupercă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_391]
-
afară. Rând pe rând s-a dat dreptul și sarcina de a fi călăuză a acestei reviste, - carte a neamului, păstrătoare de tradiție, deschisă acum 71 de ani -, când unui Moldovean sau Ardelean, când altora, de dincoace de Milcov. Astăzi JUNIMEA se gândește la Moldova de Sus și cheamă pentru conducere pe cineva din Bucovina, care iscălește aceste rânduri. Frumoasă povară, care n-a fost râvnită, grea povară de care Bucovina să se apere, n-are drept...” Însemnări din trecut, din
Editura Destine Literare by Livia Ciupercă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_391]