1,059 matches
-
atestat documentar în anul 1475, a fost un sat de robi țigani proprietate a lui Hamza ban. În lucrarea lui Cristian Nicolae Apetrei, ”Reședințele boierești din Țara Românească și Moldova în secolele XIV - XVI”, la pagina 101, găsim menționați doi jupâni Hamza din Obislav. Primul este jupân Hamza I din Obislav căsătorit cu o soră a boierilor Craiovești iar celălalt, jupân Hamza al II-lea din Obislav, cel menționat ca fiind din Obislavu de Vâlcea, este chiar nepotul primului, devenit mare
DESPRE PÂRÂIENII VALAHIEI de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 by http://confluente.ro/ilie_firtat_1427573537.html [Corola-blog/BlogPost/369481_a_370810]
-
fost un sat de robi țigani proprietate a lui Hamza ban. În lucrarea lui Cristian Nicolae Apetrei, ”Reședințele boierești din Țara Românească și Moldova în secolele XIV - XVI”, la pagina 101, găsim menționați doi jupâni Hamza din Obislav. Primul este jupân Hamza I din Obislav căsătorit cu o soră a boierilor Craiovești iar celălalt, jupân Hamza al II-lea din Obislav, cel menționat ca fiind din Obislavu de Vâlcea, este chiar nepotul primului, devenit mare dregător în prima jumătate a secolului
DESPRE PÂRÂIENII VALAHIEI de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 by http://confluente.ro/ilie_firtat_1427573537.html [Corola-blog/BlogPost/369481_a_370810]
-
Cristian Nicolae Apetrei, ”Reședințele boierești din Țara Românească și Moldova în secolele XIV - XVI”, la pagina 101, găsim menționați doi jupâni Hamza din Obislav. Primul este jupân Hamza I din Obislav căsătorit cu o soră a boierilor Craiovești iar celălalt, jupân Hamza al II-lea din Obislav, cel menționat ca fiind din Obislavu de Vâlcea, este chiar nepotul primului, devenit mare dregător în prima jumătate a secolului al XVI- lea. Același lucru-l aflăm și din lucrarea lui Nicolae Stoicescu, ” Dicționar
DESPRE PÂRÂIENII VALAHIEI de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 by http://confluente.ro/ilie_firtat_1427573537.html [Corola-blog/BlogPost/369481_a_370810]
-
mare proprietar, fostul “luptător de la 11 Februarie “ arată tuturor chitanța, dovadă a tot ceeace a făcut el pentru noul regim.Nu vi se pare că această secvență seamănă mult cu beneficiarii, așa ziși revoluționari de la 1989 ? În “O noapte furtunoasă “ Jupân Dumitrache, stâlp al regimului, seamănă cu oricare din politicienii noștri de după așa zisă revoluție din 1989. Cele șapte personaje ale piesei de început, scrisă de Caragiale, la 26 de ani, izbutesc să redea principalele tipuri ale societății de atunci, dar
ION LUCA CARAGIALE, SAU FORŢA REALISTĂ A ACTUALITĂŢII OPEREI LUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Ion_luca_caragiale_sau_forta_realista_a_actualitatii_operei_lui.html [Corola-blog/BlogPost/359617_a_360946]
-
zisă revoluție din 1989. Cele șapte personaje ale piesei de început, scrisă de Caragiale, la 26 de ani, izbutesc să redea principalele tipuri ale societății de atunci, dar care se suprapun exact peste cele de astăzi.Întradevăr, trăsătura principală a Jupânului Dumitrache este îngânfarea, mândria lui de negustor și proprietar. El are conștiința puterii, conștiința că face parte dintr-o clasă a puterii și o spune în fel și chip.Aceleaș caracteristici le găsim și azi la politicienii sau oamenii de
ION LUCA CARAGIALE, SAU FORŢA REALISTĂ A ACTUALITĂŢII OPEREI LUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Ion_luca_caragiale_sau_forta_realista_a_actualitatii_operei_lui.html [Corola-blog/BlogPost/359617_a_360946]
-
le găsim și azi la politicienii sau oamenii de afaceri îmbogățiți prin fraudarea economiei naționale. Găsim apoi în această lume pe Rică Venturiano care își exprimă ideile în presă. El amestecă cuvintele în chip atât de pretențios și pedant,, încât Jupân Dumitrache e nevoit să le tălmăcească în felul lui. Figura lui Rică nu este îndepărtată de realitatea de astăzi.Caricatura lui o găsim mai la toate posturile de televiziune pe post de moderatori. Acțiunea piesei de teatru “O scrisoare pierdută
ION LUCA CARAGIALE, SAU FORŢA REALISTĂ A ACTUALITĂŢII OPEREI LUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Ion_luca_caragiale_sau_forta_realista_a_actualitatii_operei_lui.html [Corola-blog/BlogPost/359617_a_360946]
-
Jilava, Oradea și Aiud, fiind deținut politic între anii 1955-1964. Referindu-ne, în cele ce urmează, în mod special la Biserica “Sfântul Silvestru” din București, vom afirma că lăcașul de cult a fost zidit pe 15 iunie anul 1743, de către jupân Pârvu boiangiul și jupâneasa Stanca. Așezământul a fost afectat de două cutremure, unul în anul 1802 și celălalt în anul 1838. Cel din urmă a dărâmat complet vechiul edificiu și biserica a fost reclădită de Ilie Dimitrie și frații săi
CU ŞI DESPRE PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU DE LA BISERICA “SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 by http://confluente.ro/Stelian_gombos_1399982915.html [Corola-blog/BlogPost/344598_a_345927]
-
istoriei, regele Irod. Se regăsesc aceste teme, ca și în cartea scrisă de Maria Mocanu, în albumul ei de colinde: „Scoală, scoală, domn bun, scoală!”, „A intrat ajunu-n curte”, „A cui sînt acestea curțiu”, „Rage, muge cerb de munte”, Bun jupân de gazdă”, „Doi meri mari și-s minunați”, „Șed sfinții la masă”, „La butuc de-o viță-vie!, „Colindul mare”, „Sus, mai sus, pe lângă cer”, „Doi meri înfloriți”, „Cunună să-ți faci”, „Malanca-n postu Crăciunului”, „Malanca”, „Prundurele...”, „Colindul răstignirii”. Însoțindu
MARIA MOCANU. NĂSCUTĂ ÎNTR-O ZI PREVIZIONARĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Maria_mocanu_nascuta_intr_aurel_v_zgheran_1388607250.html [Corola-blog/BlogPost/365712_a_367041]
-
nu sînteți orb și nici chior. Neghina mărunțită și frecată în apă de ploaie e numai bună. I se spune, popular, și „sparge ochelari“. Dar sînteți sigur că vreți să vedeți mai bine? A fost o întîlnire la Snagov cu jupînul și s-a lăsat cu fisuri a-nale? Muguri de plop negru, tătăneasă, cicoare și rădăcini de brusture. Ceaiuri și spălături. Atenție! Spălăturile se aruncă, nu se pun peste ceai, cît ar fi criza de mare.” - Mugur Isărescu, la cârma diligenței
Un platouaş de recomandări by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18780_a_20105]
-
Diferențierea comitatelor de județe necesită numai starea actuală și istoricul de dezvoltare administrativă. Pe vremea lui Ștefan I al Ungariei administrația a fost necesară din cauza marilor moșii regale. Administrația a fost organizată în jurul cetăților. În fruntea comitatului regal se afla jupânul "(comes)". El strângea impozitele regale, având dreptul la o treime din sumă, din care organiza - ajutat de "locotenet (maior exercitus)" - oaste în caz de nevoie. Obligativitate de ajutor în acest sens avea și "comandantul militar a cetății (maior castri)", iar
Comitatele Ungariei () [Corola-website/Science/299753_a_301082]
-
locotenet (maior exercitus)" - oaste în caz de nevoie. Obligativitate de ajutor în acest sens avea și "comandantul militar a cetății (maior castri)", iar în judecate "magistratul regal." "Száznagy" conducea slugile semilibere "specializate" - "locuitori de cetate". Armata comitatului era condusă de jupân sau de locotenent. Acesta era compus din iobagii cetății "(miles, jobagio castri)", - ofițerii lor fiind "száznagy" și "caporalii (decurio)". Numărul lor în anul 1168 a fost de 400 persoane/comitat. Comitatele de graniță "(marchia)" erau conduși de "jupâni-grănicieri (marchio)". Pădurile
Comitatele Ungariei () [Corola-website/Science/299753_a_301082]
-
și continuă către Transilvania. Acest drum și traseul său este atestat de "Tabula Pentingeriana" (hartă romană). Cea dintâi atestare documentară a localității este 7 iunie 1535, dintr-un hrisov al domnitorului Vlad al VII-lea Vintilă de la Slatina care arată: "jupânul Fârtat pârcălabul și fiii lui, ca să-i fie în Lălești și "Drăgașani" și în Murgești, pentru că i-au fost bătrâne și drepte moșii de moștenire". Și despre cartierele componente ale municipiului, înainte sate din vecinătatea vechiului târg, există atestări documentare
Drăgășani () [Corola-website/Science/297003_a_298332]
-
director al Teatrului Național din București. Tot în 1874, în cadrul Academiei Române, critică "Dicționarul limbii române" al lui August Treboniu Laurian și Ion C. Massim, considerându-l de „un latinism exagerat”. În același an îi apare eseuul "Pseudo-Kinegeticos", iar în povestirile "Jupân Rănică Vulpoiul" și "Tigrul păcălit". În 1877 apare, sub îngrijirea lui Alexandru Odobescu, volumul "Istoria românilor supt Mihai Voievod Viteazul" de Nicolae Bălcescu (fragmente apăruseră, tot sub îngrijirea lui Odobescu, între 1861-1863 în "Revista Română"). Scrie "Curs de arheologie. Istoria
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
vecine, profitând de conflictele de interese. Odată cu secolul XIII, documentele istorice oferă din ce în ce mai multe informații despre începuturile principatelor Moldovei și Țării Românești. Simultan, în Transilvania, intrată în sfera de influență a catolicismului, reprezentat prin Regatul Ungariei și prin Ordinul Teutonic, jupânii și boierii români rămași ortodocși sunt marginalizați sau constrânși să treacă dincolo de Carpați ("descălecarea" în Moldova și Țara Românească), pe când cei trecuți la catolicism se maghiarizează devenind grofi ai Ungariei. La sfârșitul secolului XIV, Imperiul Otoman cucerește despotatele Vidinului și
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
prin construcția unei biserici și a unei școli pe fosta vatră a satului. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Tătărani era unicul sat și reședința comunei Tătărani, cu 683 de locuitori, o școală și o biserică zidită la 1744 de jupân Gherghiceanu și jupâneasa Joița și renovată în 1830. Pe teritoriul acestei comune se afla și un eleșteu pe pârâurile Recelea și Calda, eleșteu amenajat de Cotman Vel Mihalache Cornescu, care se ocupase și de renovarea bisericii în 1830. Localitatea este
Tătărani, Prahova () [Corola-website/Science/301740_a_303069]
-
de Telek în care îl învinovățește pe acesta de uciderea cântăreței și îl blesteamă. Telek își revine și după cinci ani este convins de Rotzko să facă o călătorie prin Europa, urmând să viziteze mai întâi provinciile transilvane. Datorită indiscreției jupânului Koltz și a fiicei sale, Miriota, află istoria castelului și a stăpânului acestuia. Contele Franz de Telek se apropie de castel însoțit de Rotzko și acolo îi apare imaginea Stillei, îmbrăcată în costumul Angelicăi, cântând aria din "Orlando". În același
Castelul din Carpați () [Corola-website/Science/320184_a_321513]
-
II-lea, rege al Ungariei, donează părți din moșia Sărmașului românesc lui Erdely Ioan și soției sale Szilagi Iustina. 1733, pe timpul episcopului Klein, a fost renovată biserica de lemn. O nouă renovare a bisericii a fost făcută în 1812 de către Jupân Grigorie. În timpul revoluției române de la 1848-1849, de pe aceste meleaguri s-au ridicat și remarcat o serie de revoluționari printre care: Alexandru Bătrâneanu (Chiorean), Vasile Simoniș, preotul Ioan Crișan. 1894, o parte a Sărmașului este vândută familiei Teleky, apoi statul ungar
Biserica de lemn din Sărmașu () [Corola-website/Science/313852_a_315181]
-
întărit întâi de Tirizi, un neam getic, timpuriu elenizat de coloniile apropiate Dionysopolis (Balcic) și Kallatis (Mangalia), sub numele de Tirizis. Cetate succesiv romană, bizantină, bulgară, din nou bizantină, se pare ca ea a fost capitala despotatului Dobrogei (condus de jupânii Balica apoi Dobrotici) între 1346 și 1402, când Mircea cel Bătrân deveni stăpân până la „Marea cea Mare”. Cert este că și aici, genovezii aveau o escală. Turcii au asediat cetatea de mai multe ori, cucerind-o definitiv în 1444; de
Județul Caliacra (interbelic) () [Corola-website/Science/300778_a_302107]
-
pedepsească pe răsculatul Tatrys. În 1087, împăratul Alexios I Comnen, împreună cu aliații săi cumanii, duce o campanie la nord de Dunăre împotriva pecenegilor. Sora împăratului, Anna Comnena, menționează în opera sa „Alexiada” trei mici formațiuni în Dobrogea în perioada 1086-1091: jupânii Tatos/Chalis (probabil același cu Tatrys), în zona Silistrei; Sacea (Satza/Sata), în zona Deltei Dunării și Sestlav, în zona Vicinei: Nicolae Iorga socotește că acești trei conducători ar putea să fi fost români „dicieni”, sau, dacă erau pecenegi, că
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
și Teodor mor în timpul confruntării, Dobrotici devine conducător. Între 1352-1359, odată cu scaderea puterii Hoardei de Aur, Țara Românească ia în stăpânire gurile Dunării cu cetățile Oblucița (azi Izmail, Ucraina) și Chilia, și Insula Șerpilor, în timp ce un nou stat apare sub jupânul tătar creștinat Demetrios în zona Vicinei (actualul masiv al Măcinului, malul sudic al Dunării). Mai la sud de acesta, despotatul Dobrogei este creat de Balică, dar conducătorul suprem a fost Dobrotici căruia i se datorează despărțirea regiunii de Imperiul Bizantin
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
Genovezii aveau reprezentanțe. În 1357, Dobrotici se declară despot. În același an, pierde Mesembria și Anhialos (azi Nesebăr și Pomorie, Bulgaria), recucerite de împăratul bizantin Ioan V Paleolog. Dar doi ani mai târziu, în 1359, Dobrotici cucerește cetatea Vicina de la jupânul Demetrios, gurile Dunării de la Țara Românească, Silistra de la Țaratul Târnovo, și îi alungă din țară pe Genovezi care păstrează doar portul Licostoma (azi Periprava). Noul stat capătă numele de Dobrogea, după Dobrotici. Arhiepiscopul Vicinei, Iachint, devine primul metropolit al Țării
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
Ribița este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Hunedoara, Transilvania, România. Datare: 15 iulie 1417. Autor: Jupânul Vladislav, jupânița Stana, fiul, fratele său jupânul Măclăuș și cu jupânița lui Sora, Popa Dragoșin. Plan: Având înfățișarea modestă dar armonioasă a unei cuminți ctitorii de țară, biserica din Ribița este alcătuită dintr-o navă dreptunghiulară, încheiată spre răsărit de
Ribița, Hunedoara () [Corola-website/Science/300557_a_301886]
-
Ribița este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Hunedoara, Transilvania, România. Datare: 15 iulie 1417. Autor: Jupânul Vladislav, jupânița Stana, fiul, fratele său jupânul Măclăuș și cu jupânița lui Sora, Popa Dragoșin. Plan: Având înfățișarea modestă dar armonioasă a unei cuminți ctitorii de țară, biserica din Ribița este alcătuită dintr-o navă dreptunghiulară, încheiată spre răsărit de absida altarului de plan pătrat. O mică
Ribița, Hunedoara () [Corola-website/Science/300557_a_301886]
-
o căpiță de fân și lângă ea o mărgică de peruzea. Ei sunt urmăriți de oamenii Agiei și se luptă cu ei într-un loc numit La Măseaua Stricată. Scăpând de arnăuți, cei doi ajung la un han ținut de jupân Potoroacă și de soția sa, Maria, fosta bucătăreasă a boierului Vâlcu din "Masca de argint". Hangiul și hangița îi spun lui Mărgelatu că pe la hanul lor a trecut o caleașcă cu doi străini, însoțită de șase călăreți care păreau a
Colierul de turcoaze () [Corola-website/Science/326203_a_327532]
-
zile și de la Adam pâna acum, în anul 7095”: „Din mila lui Dumnezeu, I Mihnea Voievod și domn a toata țara Ungro-Vlahiei, fiul marelui și prea bunului Alexandru al II-lea Voievod. Dă domnia mea acesta poruncă a domniei mele Jupânului Radului fost mare comis și cu frații săi, Preda paharnic și Stroe comis și cu fiii lor, câți le va da Dumnezeu, ca să le fie anume DOBRIDORUL lui Minea și DOBRIDORUL lui Iepure, toate și cu toate hotarele și cu
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]