370 matches
-
să nu înceapă c un șirletic, punând pe masă bucate reci și pr oaste înainte de a aduce zeama și sarmalele pe care le ține în spuză, pregătite pentru soțul său. Te rog s-o ierți. Cum sfârși șătrarul aceste cuvinte, jupâneasa Avramia intră cu zama de găină aburind în străchini, având ș i pe servele sale cu sine, cu alte străchini de zamă și de sarmale . Domnul de Marenne primi în nări mireasma și ochii i se înduioșa ră. - Poftiți, șopti
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
s ar fi înțeles deplin asupra unor grave ch estii, amândoi deodată se îmbrățișară; ceea ce văzând lăutarii, începură din nou să hăulească și să plângă. Atunci beizade Alecu, înălțând fruntea, îi privi crunt și le porunci să-și închidă clonțurile. Jupâneasa gazdă se strecură grăbită pe ușă ad ucând ve ste nouă: plăcintele. Dumnealui șătrarul puse la locul de cinste alt urcior. Și de Marenne făcu altă profesie de credință în ceea ce privește nemaipomenita potrivire între acea băutură veche și acele lucruri fierbinți
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
așa că s-a făcut nunta la Iași, deși cronicarul zice „mare netocmeală”. Suita „prințului” ciupit de vărsat era formată din oameni pe măsură: băutori strașnici, murdari și brutali iar femeile însoțitoare, druștele, niște bețive proaste, de care râdeau pe față jupânesele din Iași, situație care n-a trecut chiar de tot neobservată . Scenariul și paralela ne servește la înțelegerea mai exactă, la dimensiunea reală, a raporturilor protoromânilor cu slavii vechi și a românilor cu cazacii: Timus din stepă nu evoluase prea
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
dări de cotitate, cunoscute prin termeni generici: desetină (deseatină), decimă sau dijmă. Zeciuiala, luată de stăpânul unui hotar de la oamenii care munceau indiferent unde se afla așezat hotarul, rezultă și din hrisoavele: „1667 - Iulie 30. Ilieș Alexandru Vv. volnicește pe jupâneasa răposatului logofăt Neculai Buhuș să ia de a zecea de pe tot hotarul Bohotinului și tot hotarul Coltului Cornii, din pâne și din fân și din pomete și din tot venitul ce va fi pe locul dumisale" (Cr. Bohotinului în Anarele
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
individual. Scutelnicii, ca și consătenii lor, plăteau bir la cislă, numai că visteria îi restituia boierului suma primită de la scutelnicii lui (boierii cei mari aveau câte 56 oameni scutelnici, boierii mazili câte 20, 15, 10, 5 sau câte 4, iar jupânesele sărace câte 15, 10, după boieria bărbaților lor, Letopisețe, III, p. 184). Scutelnicul nu plătea către vistierie birurile dar se învoia cu boierul căruia îi era închinat și dădea o sumă sau îi făcea o anumită muncă pe an. Cu
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Antioh Cantemir (1695-1700 și 17051707), la Iași, între alți zarafi s-a numărat și jidovul Lazarov care împrumutase pe Dumitrașcu Gherghel cu 394 lei, pentru care Gherghel a dat zălog cămătarului argintării, scule și vite. Între timp Gherghel moare iar jupâneasa, soția lui, fata lui Andrei Abaza vornicul, se jeluiește domniei că Lazarov o prea încarcă. În ajutorul ei sar Andrei Abaza, tatăl, și Ilie Abaza, fratele. Afacerea este rânduită a fi judecată de Ilie, marele stolnic, acel Ilie Țifescu, zis
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
pe Miron Costin la Cantemir Vodă - bătrânul (1685-1693) de i s-a tăiat capul în decembrie 1691 (vezi și lucrarea lui I. Tanoviceanu „Marele spătar Ilie Țifescu și moartea lui Miron Costin și Velișco Costin"). Stolnicul Ilie Țifescu, împreună cu cumnatul jupânesei lui Gherghel ia în discuție afacerea și după ce stabilesc dobânda oficială, din 10-12, adică 20% pe an, cad la învoială și prețăluiesc că pentru 394 lei capete, să se ia dobândă 154 lei, pentru cei aproape doi ani cât stătuseră
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
în greutate de 322 dramuri a 13 lei dramul; 7 lei - opt coți de mașa, pânză leșească. De unde se vede că Lazarov, cămătarul, pusese dobânda din 10-15, ceea ce a făcut ca neamurile să se ridice să scape de necaz pe jupâneasa lui Gherghel (vezi și „Opinia" din 13 august, 1910). Ce se întâmpla cu răufăcătorii care ajungeau la închisorile stăpânirii și despre cel din urmă călău al Moldovei aflăm din ziarul „Evenimentul" din 2 noiembrie 1905, dintr-un articol semnat D.
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
a întâmplat. N.A. Bogdan îl citează și pe Gh. Dimachi, care, în "Ecoul Moldovei IV" spune că: . Dar, în aprilie 1629 deci, după vreo doi ani Miron Vodă, îngăduie prin hrisov sfințirea acestei biserici, ctitorie a lui Nicoriță și a jupânesei Teodosia, soția sa, iar la 5 iulie a aceluiași an îi dăruiește un loc de 20 de case, un loc de chervăsărie (han pentru caravane) și un loc de heleșteu la Ciric. Tot Miron-Vodă Barnovschi o mai înzestrează cu moșii
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
grindă, Și l-a tăiat în două Și ne-a dat și nouă; Noi am rupt în cinci Și-am dat și la calici, Care stau cu limba-n gură Și nu știu nici-o urătură Mânați măi, Hăi, Hăi, Hăi! Jupâneasa gazdă a făcut Un colac rar Și-mpletit frumos Pentru plugărași scos: Și l-a tăiat în două Și ne-a dat și nouă; Și l-a tăiat în cinci Și mi-a dat și mie Că-s încălțat cu opinci
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
măi flăcăi! Până la săptămână Și-a umplut cu aur mâna Și se duse că să vadă De i-a dat pământul roadă Și de-i grâul răsărit. Jupânul gazdă s-a-plecat, Două spice a apucat, În năframă le-a legat, La jupâneasa gazdă le-a aruncat. Casa de s-a luminat Și gloata s-a bucurat. Dar jupânul gazdă tare s-a întristat. Măi femeie, măi femeie, Grâul nostru o să pieie! Taci, bărbate, blestemate, Sui pe vatră și-ți dau lapte, Ș
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
nerăsuflate și plătește. Chelnerul ia paharul și pleacă.) Așa! să vie acuma. (Își pune masca.). În așteptarea amantului infidel, Mița plănuiește scandal, vrea răzbunare și prinde curaj de la vermult. Atunci când primesc ori când merg În vizite, femeile beau Îndeosebi cafea: „... jupâneasa cea răgușită intră cu tava aducând dulceață și cafele.” (Vizită...). Cafea se bea matinal și În casa venerabilului prezident Zaharia Trahanache: „Ai puțintică răbdare, să vezi... Azi-dimineață, pe la opt și jumătate, intră feciorul În odaie - nici nu- mi băusem cafeaua
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
și Nadia. Ruptura dintre boierime și poporul de rînd, adusă în discuție mai înainte, este evidentă și în planul onomasticii, care, la nivelul oamenilor simpli respectă tradiția. La curtea lui Iorgu Răutu, „Costache țiganul, ajutor de bucătar, [...] se ciorovăia cu jupîneasa Marghioala, cu moș Ștefan chelarul și chiar cu «șeful» Vichentie leahul“ (1, 4). „Duminecă, după ce popa Vasile în urma liturghiei a mai slujit un moleben la curte [ajutat de dascălul Andronache], la care Smaragda Theodorovna s-a rugat cu multă rîvnă
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
sărbătoare Paraschiva lui Vichentie, femeie uscățivă, îmbătrînită înainte de vreme. Ea ținea în dreapta o menedă de aramă de două «copeici» și, solemnă, se adresă stăpînei, alături de care mergea Irina cu copilul în brațe, urmînd-o în cortegiu Margareta Iozefovna, mama Zoița, jupîneasa Marghioala și încă cîțiva din domesticitate“ (1, 181). Se adaugă Lemeș lăutarul, evreu din Bălți, „un fel de instituție socială din Basarabia de pe vremuri“ care „știa să se facă indispensabil la toate petrecerile de boieri“ (1, 82), ca și Aizic
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
ca o ipoteză: „...ânapoi nu m-oi mai întoarce, să știu bine că m-oi întâlni și cu moartea în cale.” (I. Creangă) • potențial; mai ales în limba vorbită: „- Da ce-ți pofti, dumneavoastră, ne întrebă ea. - Asta-i asta, jupâneasă Zamfiră, doar știu că n-o să ne dai borș de ochi căprui...” (C. Hogaș) • imperativ; înțelesul de „proiect” al viitorului atenuează sensul de „poruncă” al imperativului propriu-zis: „La primăvară te așterni pe lucru... Ai să-ți faci o grădină. Dau
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și Nadia. Ruptura dintre boierime și poporul de rînd, adusă În discuție mai Înainte, este evidentă și În planul onomasticii, care, la nivelul oamenilor simpli respectă tradiția. La curtea lui Iorgu Răutu, Costache țiganul, ajutor de bucătar, se ciorovăia cu jupîneasa Marghioala, cu moș Ștefan chelarul și chiar cu șeful Vichentie leahul. Duminecă, după ce popa Vasile În urma liturghiei a mai slujit un moleben la curte, la care Smaragda Theodorovna s-a rugat cu multă rîvnă, a urmat cu resemnare sugestiunile babei
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
de sărbătoare Paraschiva lui Vichentie, femeie uscățivă, Îmbătrînită Înainte de vreme. Ea ținea În dreapta o menedă de aramă de două copeici și, solemnă, se adresă stăpînei, alături de care mergea Irina cu copilul În brațe, urmînd-o În cortegiu Margareta Iozefovna, mama Zoița, jupîneasa Marghioala și Încă cîțiva din domesticitate. Se adaugă Lemeș lăutarul, evreu din Bălți, un fel de instituție socială din Basarabia de pe vremuri care știa să se facă indispensabil la toate petrecerile de boieri, ca și Aizic cîrciumarul, al cărui fond
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
căzuți în dizgrația domnilor și de oameni care nu-și plăteau dările: "Cari nu aveau să dea îi lega la pusce și îi ungea cu miere ca să-i mănînce muștele și nu numai boierilor le făcea această strîmbătate, ci și jupîneselor asemenea. Și nu era nici o închisoare pe toate orașele să nu fie plină de bărbați, de muieri carele la acele închisori născeau prunci și îi cresceau mărișori copiii și fără închisoare altă casă nu știau". 243 Ioan C. Filitti, "Vechiul
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
femeii, mai apăsătoare în timpurile de demult. Un bărbat aprig la mânie, logofătul Bogdan Dragnea Merișanul, își terorizează nevasta, amenințând că o aruncă afară din casă dacă nu îi dăruiește, după cele câteva fete, și un fecior. Cuprinsă de disperare, jupâneasa Maria, îndemnată de slujnica Tudora, schimbă fetița pe care o naște cu pruncul atunci ivit pe lume al unei țigănci. Soi rău, puradelul devine un june destrăbălat, care o hărțuiește, cu gând păcătos, pe biata Crisanda, copila nedorită de tătâne
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288789_a_290118]
-
grindă, Și l-a tăiat în două Și ne-a dat și nouă; Noi am rupt în cinci Și-am dat și la calici, Care stau cu limba-n gură Și nu știu nici-o urătură Mânați măi, Hăi, Hăi, Hăi! Jupâneasa gazdă a făcut Un colac rar Și-mpletit frumos Pentru plugărași scos: Și l-a tăiat în două Și ne-a dat și nouă; Și l-a tăiat în cinci Și mi-a dat și mie Că-s încălțat cu opinci
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
măi flăcăi! Până la săptămână Și-a umplut cu aur mâna Și se duse că să vadă De i-a dat pământul roadă Și de-i grâul răsărit. Jupânul gazdă s-a-plecat, Două spice a apucat, În năframă le-a legat, La jupâneasa gazdă le-a aruncat. Casa de s-a luminat Și gloata s-a bucurat. Dar jupânul gazdă tare s-a întristat. Măi femeie, măi femeie, Grâul nostru o să pieie! Taci, bărbate, blestemate, Sui pe vatră și-ți dau lapte, Ș
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
fii voievodului Sas. Administrația maghiară a impus trecerea treptată a posesiunilor nobiliare românești În administrația familiei Pogany de Crebi, care a adus la muncile de pe moșie iobagi ruteni. Însemnări pe cărți liturgice menționează cumpărătorii cărților, nobili români numiți „jupâni” și „jupânese”, titluri asimilate nobilimii maghiare. Învățământul la Apșa de Jos s-a desfășurat mai Întâi la biserică (1789), apoi la secția română a seminarului teologic din Ujgorod, apoi la gimnaziul piarist din Sighet. La recensământul din 1910, satul avea 5.602
ROMÂNII DIN UCRAINA by VLAD BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91686_a_107355]
-
se iscă un Întreg tărăboi interetnic atunci când un boiernaș român din vremea domnitorului Nicolae Mavrogheni (1786-1790) este „prins În fapt” (adică În flagrant delict), „fiindu cu șalvarii lăsați”, iubindu-se cu Rașelica, fiica jupânului cârciumar Moișă sin Bercului și a jupânesei Malca. Crezându- se că actul s-a produs „cu sila”, tânărul boier este „judecat după Pravilă”, riscând „să-i taie gealatul mădularul vinovat În priveliștea târgului, c-așa zicea la Pravilă pentru asemenea alunecări” <endnote id="(856)"/>. Dar adevăratul scandal
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
din care băusem duminică. Mai mult ca sigur că porcul de vameș Își asigurase o rezervă serioasă, așa că după ce am terminat-o l-am trimis din nou sus, să facă cum s-o pricepe și s-o mai Încurce pe jupâneasa cu Încă o sticlă. I-am auzit zbierând și mugind o vreme, după care Pepino a coborât cu un braț de vreo șase sticle. Ne ghiorțăiam mațele de foame când ne-am trezit puțin până-n prânz, dar nu mai era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ce se roagă astăzi pentru noi, Și ne scot în grabă, tainic din ispite, Și pe toți aceia, care pentru neam, Au trăit în temniți ca-n niște morminte. Pe tot neamul nostru evlavios și sfânt, Voievozi și Doamne, boieri, jupânese, Toți câți dorm cu trupul în acest pământ, În hotarul Țării noastre prea alese, Pe părinții noștri și pe frații dragi Ce s-au dus la ceruri sus de mai-nainte, Pomenește-i Doamne, Tu, când vei veni În Împărăția
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]