161 matches
-
-o conștient pentru că patru, șapte, doisprezece sînt numerale prea mici pentru o înjurătură savuroasă, cum se cuvine pentru o deplasare veloce. Caii lui funcționează pe numere mari. E bizar că harabagiul lui Creangă nu înjură, poate tot de sfială față de jupînița transportată. Vorbe tari la autorul Caprei cu trei iezi se află doar în ilustra Poveste a poveștilor. Conflictul e chiar declanșat de nervozitatea țăranului care, întrebat ce seamănă, răspunde cu obrăznicie. Dumnezeu răspunde cu blestem, urîndu-i să răsară exact ce
Injurii, blesteme, sudalme by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7662_a_8987]
-
Gh. Brăescu un colonel anacronic e poreclit Moș Belea, dar unui general i se zice apreciativ Englezu. Boierii adevărați poartă uneori după nume toponimul domeniului, la Camil Petrescu Saru-Sinești sau Boiu-Dorcani (fiica lui, Ioana Boiu e numită în București, admirativ, Jupînița). Alteori toponimul vine de la numele stăpînului: de la Guma - Gumești. Bengescu vine de la Benga (Dracul, "te-a luat Benga") și de la numele lui toponimul Bengești (comună în Gorj). Iată cum porecla creează denumire geografică. În cazul parveniților, în loc de domeniu li se
Personajele Porecle și diminutive by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7864_a_9189]
-
făcea parte. Mai mult decât o modă, pălăria a fost de-a lungul timpului „purtătoarea“ unui statut social. Iată o întâmplare de la Iași (1693) care a făcut vâlvă, rămânând, zice cronicarul, „pe veci, de aducere aminte“:... „într-o zi viind jupânița cu ișlic la curte, doamna Maria, soția lui Duca Vodă i-au luat ișlicul din cap și i l-au băgat în foc și-au lăsat-o cu capul gol, zicând că numai doamnele se cade să poarte ișlice iară
Agenda2004-40-04-senyational2 () [Corola-journal/Journalistic/282949_a_284278]
-
Moșul. La Gh. Brăescu, un colonel anacronic e poreclit Moș Belea, dar unui general i se zice apreciativ Englezu. Boierii adevărați poartă uneori după nume toponimul domeniului, la Camil Petrescu: Saru-Sinești sau Boiu-Dorcani (fiica lui, Ioana Boiu e numită admirativ, Jupînița). Alteori toponimul vine de la numele stăpînului: de la Guma - Gumești. Bengescu vine de la Benga (Dracul,„tea luat Benga”) și, de la numele lui, toponimul Bengești (comună în Gorj). Iată cum porecla crează denumire geografică. Parveniților li se agață de nume ocupația joasă
Personajele. Porecle și diminutive by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/4896_a_6221]
-
Emilia stabilește o relație cu Tolstoi jucînd rolul Maslovei în Învierea la sugestia lui Ladima. Ladima e un caz bizar de tip livresc care, cam neverosimil, sucombă pasiunii pentru o individă fără nici o veleitate culturală. Un personaj eminamente livresc e "jupînița" Ioana Boiu din Suflete tari. La biblioteca mare a familiei sale e nevoie și de un bibliotecar. Aici începe însă complicația pentru că acesta, Andrei Pietraru, care o iubea la început în taină, o seduce pe fata boierului. El uzează involuntar
Lecturile personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10439_a_11764]
-
fiul lui Socol, Udrea slugerul Doicescu, Preda Beca de la Maia, Sava Șufarul, Dumitrașcu Frejureanu, Dumitru Comisul, Mihai Ciohodaru și patru căpitani: Gâdea, Băncilă, Iancu și Ivan. Și s-au prădat casele, bisericile și mânăstirile. Și s-au siluit jupânesele și jupânițele copile și jăhuit toată țeara din cap până în cap și cruciș și curmeziș.” Pe locul unde a fost răpus Papa Brâncoveanul, tatăl ucisului a ridicat o cruce mare de lemn. 1674 Sta la masă cu bărbații, fără să mănânce, pentru
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
maică-sa și cu tot alaiul merg la Mitropolia din deal, iar doamna cu domnițele și cu bărbații lor, Maria cu aga Bălăceanu, Smaranda cu Băleanu și Ilinca și Bălașa și frumoasa Casandra, nepoatele mele, merg cu toate jupânesele și jupânițele la Biserica Doamnei. Când se aude clopotul de la Mitropolie că iese mitropolitul, popa de la Biserica Doamnei zice amin la predică și miruiește grăbit înaltele fețe, astfel încât cele două alaiuri cucernice să se întâlnească chiar în fața porților curții domnești. Și atunci
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
e bun..., se codi Ilinca să-și termine fraza. Jupâneasa Stanca Brâncoveanu, care pe gânduri privise până atunci jeraticul și flăcările jucăușe, se pomeni vorbind: — O să-i poruncesc Tudorei să nu o mai lase pe Zamfira să se apropie de jupânițe și să le vorbească; a dat în mintea copiilor și le spune năstrușnicii. Ar fi bine, că nu mai stăm aici decât până la Paști. După Paști plecăm din târg, aprobă jupâneasa Marica. — Spune, taică, hai spune, se rugă Maria, să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
că-i frumoasă ca ziua, dar venind de la Stambul spre Tecuci, unde vroia Radu Vodă să facă nunta, dădu molima peste ea și se umplu de bube de vărsat negru, toată fața, chiar și ochii. Iar când trecură fierbințelile, rămase jupânița cu fața ca un ciur, gaură lângă gaură... — Și? întrebară fetițele în cor. — O învăță mă-sa să-și pună un văl gros, nici maramă, nici ștergar, și să nu și-l dea jos până nu i-o pune vlădica
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se auzeau dorobanții de pază dând onorul la voievod. — E ultima seară când te-a mai gătit Manda, măria ta, mai adăugă Zamfira, învăluind-o cald cu privirea. De acum încolo, de măria ta s-or îngriji doar jupânesele și jupânițele postelnicilor. Acu’, dacă plecăm eu și slutul meu, cum îi spui, să ai grijă să-l păzești măria ta pe vodă de vânzători, că-i plină lumea. Să nu uiți, când oi mărita domnițele să le dai de zestre fete
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spuneau toți, urmărea cu atenție cântările. Reușise mai bine decât ceilalți doi, gândul nu-i mai zbura aiurea spre munții Moldovei, spre mânăstirea de pe râul Râșca, unde cei din neamul vornicului Ioan Balș în genunchi ascultau evanghelia. „Se spune că jupânița Anița are ochii albaștri... Doamne, ferește-mă de păcat”, și Dinu se întoarse la textul patetic citit răspicat de arhimandrit. „Ferice de Petru că atunci când a cântat cocoșul și-a adus aminte de spusele lui Iisus, o, Doamne, dar oare
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mă cuminec și eu cu toți ceilalți de Paști. De la sine înțeles că vrei, că doar nu te-ai turcit. — Eh, mi-e frică să nu cad sub blestemul sfinției sale, că am păcătuit greu. — Tu mă, Ștefane? Ce făcuși? Vreo jupâniță... — Măria ta, taică. Aș vrea să stai cu mine după prohod ca să-l rogi pe sfinția sa să mă dezlege. — Chiar așa? Altfel nu se poate? Cine o fi porumbița? și-l învălui pe prinț cu privire amuzată și în același
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
beizadea Ștefan se logodește cu... — Cu Bălașa, odrasla vistiernicului Ilie Cantacuzino din Moldova, îl scoase din încurcătură pe nerăsuflate doamna Marica. — La Mitropolie, după ce o să cânte mnogoeletie pe slavonește, pe românește și pe grecește pentru beizadeaua noastră Ștefan și pentru jupânița Bălașa Cantacuzino, să se mai cânte o dată și pentru domnița noastră Ancuța și logodnicul ei Nicolae Ruset. Să se împartă la norod parale de doi zloți, iar la dulapurile din Târgul de Afară oale cu vin, pâine și ouă roșii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
trimiți s-o aducă pe femeia aceea la Târgoviște sau în Bucegi, la mânăstire. Peste mai bine de o lună, la hramul mânăstirii Sinaia, de Sfânta Maria Mare, în strana ctitorilor alături de jupâneasa sa Theodora și înconjurat de elegantele-i jupânițe, fostul mare spătar Mihai, încărunțit, asculta sfânta liturghie slujită de sfinția sa Atanasie, patriarhul Antiohiei. Din când în când, ridica ochii spre sfinții zugrăviți de Pârvu Mutu. Da, mânăstirea era gata, jurământul lui era împlinit așa cum se legase sus pe muntele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
slava lui Dumnezeu și a Unului Născutului Său Fiu Domnul Iisus Hristos și a Maicii Sale”. Se îndreptă de spate și cu mers încet, cuprins de solemnitatea momentului, păși spre strana din stânga, strana sa, a ctitorilor. Jupâneasa Theodora, urmată de jupânițe și de bărbații acestora sărutau pe rând mâna înalt prea sfințitului Atanasie. O căldură plăcută umplu inima biv vel spătarului Mihai. I se părea că prin turla puțină a mânăstirii de sub munte împletirea frunzelor de spini și acant urcă spre
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pomenit fie-i numele. Plecam dis-de-dimineață până să răsară soarele, care călare, care în căruțe mici cum au muntenii. Doamna, maica, rămânea la curți la Târgoviște, câteodată nici taica nu putea veni și plecam așa cu sfinția sa, cu domnia ta, cu jupânițele domniei tale și cu paharnicul Șerban, pomenit fie-i numele. O luam la deal pe Dâmbovița și treceam cu tot alaiul prin codri și zăvoaie, prin lunci și sate și călătoream nemâncați și nebăuți, vreo patru, cinci ceasuri până la schit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
culcat pe toți copiii, făcând coviltire din macaturi și cu toată hurducătura am adormit cu toatele. Când ne am trezit, ajunsesem la mânăstirea Negrului Vodă. Așa trezită din somn, mie mi se părea că vin pe alt tărâm. După vecernie, cu jupânițele am pornit să citim pisaniile de deasupra ușilor, de pe pietre și de pe unde le-am mai găsit noi. Era lumină multă, că era vară. Și am găsit și pisania moșului nostru Matei Vodă ot Brâncoveni, unde pomenea de cutremurul din
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Ancuța și Smaranda. Erau îmbrăcate în haine cernite, purtau pe cap marame străvezii pe care vopseaua nu le prinsese bine și rămăseseră cenușii. Brodau cu sârg la Epitaful care era întins pe toată masa și care avea mijlocul terminat; câteva jupânițe, abia luate de la joacă, în dreptul ferestrelor pregăteau firele de mătase și boabele de mărgăritar pentru a fi prinse în broderia celor patru doamne de la masă. La intrarea lui, șoaptele întâlnindu-se din toate părțile ca zumzăitul unui stup se curmară
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de borangic, a văzut-o pe doamna Marica și ea cernită stând în fața icoanei și la lumina puțină a candelei citind ceva într-o carte. — Sărut mâna, măria ta! — Ștefane, vino încoace să mă întind pe pat, că așa știu jupânițele. Am aflat de scrisoarea grecului, nu crez să fie minciună. Se culcă peste macatul țesut din lânică seină și se propti în perinile brodate. — O să trimit vorbă măriei sale să dea de lucru la toți tălmacii și scribii în alte părți
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Du-te la fete și așteaptă-l pe Constantin, și vino înapoi aci cu el. Ai grijă de Smaranda. O cam trage de limbă socru-său, logofătul Gligore. Ștefan tresări, se plecă ușor și ieși în sala cu doamne și jupânițe. — E chiar așa de rău maica? veni întrebarea de la masa doamnelor. Fără să răspundă, Ștefan verificându-și cutele caftanului își trase umerii în jos și se îndreptă spre fereastră grăbind bătăile inimilor de sub pieptarele de brocard și cămășile cu horboțele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Ștefan verificându-și cutele caftanului își trase umerii în jos și se îndreptă spre fereastră grăbind bătăile inimilor de sub pieptarele de brocard și cămășile cu horboțele. Aș învăța și eu, mă rog domniilor voastre, meșteșugul înșiratului de mărgăritare, se adresă el jupânițelor aprinse roșu în obraji. Până să apară prințul Constantin, întrebând și dânsul de doamna, nici un fir de mătase nu mai nimeri urechile acelor, nici un bob de mărgăritar nu se nșiră pe ața de inișor răsucit. Când una din surorile sale
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și doamna arătă soba. Ștefan în acel moment pufni într-un hohot scurt de râs, pe care și-l stăpâni mușcându-și nemilos buza de jos. — Ce ai de râzi? întrebă jignită doamna. — Nimic, mă gândeam așa... și imaginea ochilor jupâniței care se înțepase cu acul, se suprapuse pe verdele smalțului. Era același verde și aveau ochii niște raze aurii pornind din negrul pupilei pe care mai mult le ghicise, căci fata sfioasă nu căta spre el decât pe furiș, prin
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îndreptă spre ferestre ci se duse spre masa la care brodau surorile sale. O alese pe Safta pentru că de acolo putea arunca câte o privire spre geamuri. Se aplecă grijuliu peste umărul ei și începu să o întrebe de numele jupânițelor, identificândule după felul în care erau îmbrăcate. — ...Dar cea cu rochia verzuie și cu pieptarul auriu cine-i? reuși în sfârșit după o lungă stratagemă să întrebe Ștefan ceea ce îl interesa. — Pistruiata? E din neamul Păușeștilor, de la Râmnic. Mai ții
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ta mi-ai citit pietrele. — Nu ți le-am citit, le-am spus că le știam și atunci pe din afară: „A fost tăiat dumnealui Udrea de către Mircea Voievod în satul Oncești; a fost fiul lui Dragomir postelnicul și al jupâniței lui, Marga, în anul 1552, luna lui Noiembre 14“. — Mi-aduc aminte; și, de durere, spuneai atunci, postelnicul Dragomir a murit iar jupâneasa lui, Marga, s-a călugărit.... — ... sub numele de Eufrosina. Așa ți-am spus, apoi ne-am dus
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
denie, apoi întorcându-se spre Ștefan, întrebă: unde ai fost? — Spusei: am fost la Târgoviște. Vorbise atât de răspicat încât ceilalți trei Brâncoveni înțelegeau că nu rămânea loc de comentarii. La denie în biserica domnească erau doar bărbați, doamnele și jupânițele plecaseră la Mogoșoaia să facă pregătiri pentru venirea Paștelui. În jilțul său, vodă încerca în zadar să se concentreze. Se simțea trădat de cei doi unchi și de vărul său, marele logofăt Ștefan Cantacuzino. Simțea minciuna lor ascunzând nu doar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]