676 matches
-
în proiect, împreună cu condițiile specifice, dacă este cazul, precum și cu abaterile admisibile. ... DII.4.2. Înnădirea barelor de armătură prin petrecere se face conform prevederilor proiectului în ceea ce privește: a) modul de realizare: cu spațiu între bare sau prin juxtapunere și legare; ... b) poziția înnădirilor în elemente; ... c) lungimea de petrecere (l_pa), față de care se prevede abaterea admisibilă negativă, dar nu mai mult de -0,06 l_pa. ... ... DII.4.3. Înnădirea barelor de armătură prin sudură poate fi realizată, de regulă, prin
REGLEMENTARE TEHNICĂ din 11 ianuarie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/264482]
-
o schiță pregătitoare pentru „Dominișoarele din Avignon", un nud cu mâinile la spate, în aceeași atitudine nonșalantă ca și modelul lui Degas. Este o asociere surprinzătoare, adâncită într-un studiu din excelentul catalog publicat de Yale University Press. Nu toate juxtapunerile sunt la fel de îndreptățite. „Portretul lui Benedetta Canals" (Picasso) și „Femeie cu umbrelă" (Degas) vădesc doar o dublă datorie față de moștenirea lui Goya... Scene de interior ale lui Picasso sunt influențate mai degrabă de Toulouse-Lautrec decât de Degas. Gravurile din ultima
Picasso și maeștrii picturii europene by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6051_a_7376]
-
decît unul: un șir de reacții ludice declanșate de o puzderie de chichițe culturale. Puse la un loc, ele nu alcătuiesc un întreg, ci o colecție de figurine disparate. Ce le strînge laolaltă e doar voința burlescă a autorului, altminteri juxtapunerea lor fiind fără temei. Autorului îi place să declame, savurînd eleganța rotundă a frazelor, de aceea pentru ochiul său un detaliu are sens doar dacă poate fi prins într-o formulă elegantă. Cu o sensibilitate precumpănitor prozodică, pentru care melodia
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
răsăriteană. Mai degrabă poate fi citită aici o conștiință aulică, un anumit tip de mentalitate imperială, în care culoarea și geometria implicită capătă o semnifica-ție cu totul specială. Cum aceeași semnificație simbolică se poate citi și în asocierea culorilor, în juxtapunerea lor, și nu numai în tonul ca atare. Aceeași absență a reperului exterior, a motivului propriu-zis, și aceeași vocație a interiorității se manifestă și aici ca și în precedentele experiențe cu forma, experiențe pe care Gherasim le-a parcurs în
Expresionismul și codurile spirituale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6701_a_8026]
-
motivul pietrelor în registrul simbolic al unui ansamblu unificator: crucea, clepsidra, sarcofagul, steaua, aripa devin semnele unei prezențe în care succesiunea e înlocuită cu simultaneitatea. Timpul și eternitatea, viața și moartea, împietrirea și zborul, deși redate independent, coexistă în această juxtapunere ce invită privirea la meditație. Fiecare imagine e un prag pe care se poate trece din realul palpabil în inefabil. Pe următoarea pagină descoperim o fotografie care dă zidului un înțeles mistic. Este un fragment din atelierul artistului. În prim
La porțile sacrului by Monica Pillat () [Corola-journal/Journalistic/6721_a_8046]
-
nu descifrezi prea multe adevăruri în evoluțiile sale la scenă deschisă. Caracterul "experimental" al romanului e mai mult decât discutabil, în ciuda faptului că mulți comentatori au încercat să releve exact această dimensiune. Pur și simplu, nu e vorba decât de juxtapunerea unor scene care, în sine, ar putea avea sens și chiar farmec, dar care, la nivelul întregului, își dovedesc perfecta caducitate. "Mosquitoes e cel mai puțin respectat roman al lui Faulkner și e foarte ușor de văzut de ce. Aproape că
Primul Faulkner (VII) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6730_a_8055]
-
mai confortabilă și mai puțin frustrantă. O.O. Polipticul presupune o transdisciplinaritate a subiectului abordat? P.Ș. Presupune o infinitate de vectori și de tendințe, dar nu neapărat care să fie în totală congruență sau în totală diferență. Polipticul înseamnă o juxtapunere. Juxtapunerea poate să ducă cu gîndul la o repetitivitate pînă la limita experienței zen, pînă acolo unde te golești de substanță, de propria ta ființă și te contopești cu obiectul contemplat, sau, dimpotrivă, repetiția poate să-ți anime privirea și
Un dialog despre Ilie Boca la Galeria Eleusis by Oana Olariu () [Corola-journal/Journalistic/6743_a_8068]
-
confortabilă și mai puțin frustrantă. O.O. Polipticul presupune o transdisciplinaritate a subiectului abordat? P.Ș. Presupune o infinitate de vectori și de tendințe, dar nu neapărat care să fie în totală congruență sau în totală diferență. Polipticul înseamnă o juxtapunere. Juxtapunerea poate să ducă cu gîndul la o repetitivitate pînă la limita experienței zen, pînă acolo unde te golești de substanță, de propria ta ființă și te contopești cu obiectul contemplat, sau, dimpotrivă, repetiția poate să-ți anime privirea și să
Un dialog despre Ilie Boca la Galeria Eleusis by Oana Olariu () [Corola-journal/Journalistic/6743_a_8068]
-
te mențină într-o captivitate perpetuă, într-un epos căruia nu i te mai poți sustrage. Metodele de amenajare a unui poliptic sînt la dispoziția artistului și nu există o soluție prealabilă. La Ilie Boca, avem mai multe tipuri de juxtapunere. Sînt portrete care se reiau într-un anumit fel, creîndu-se un gen de tridimensionalitate. Portretul pare a fi privit simultan din mai multe unghiuri. Pe de altă parte, există detalii care sugerează experiența diversității, a faptului că nimic nu este
Un dialog despre Ilie Boca la Galeria Eleusis by Oana Olariu () [Corola-journal/Journalistic/6743_a_8068]
-
Rodica Zafiu În titlul volumului Scrisoarea de iubire, dragoste, amor (București, Ars docendi, 2009), există trei sinonime, a căror juxtapunere e o cheie de lectură pentru întreaga carte: cuvintele neutre, emoționale sau desuet-ironice coexistă; nimic nu se exclude. Volumul e o autentică manifestare postmodernă: savant și copilăros, sobru și ludic, nostalgic și updatat, preferă să nu aleagă, ci să juxtapună
Epistolar erotographic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6483_a_7808]
-
proprie. Căci opusul sensibilității livrești este fuga monitoricească. În loc să adîncești dispoziții, aluneci din link în link. În loc să depeni tente iscate de o asociație sau de un cuvînt, țopăi din căsuță în căsuță, culegînd informații și lipindu-le automat prin simplă juxtapunere. Toate aceste nuanțe mi-au fost sugerate de Psihonautica lui Paul Doru Mugur, ceea ce însemnă că autorul face parte din familia, vitregită de soartă, a nautiștilor cu pretenții de scriitor. Medicul născut la Constanța și stabilit la New York cochetează în
Cultura de monitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6496_a_7821]
-
spre imitație necritică (să ne amintim cum, la un moment dat, Benjamin Fundoianu propunea asimilarea deplină a României, politic și cultural, de către Franța, dacă tot ne dovedim atât de galofili), alții susțin că a trebuit, obiectiv, să ne sincronizăm prin juxtapuneri, ceea ce ne conferă un caracter eclectic, plin de simultaneități care, în formatele mari culturale, reprezintă succesiuni. Fapt e că decadentismul nu s-a impus, conceptual, nici în ochii dreptei, nici în ochii avatarurilor bolșevismului, ca să nu mai vorbim de critica
Crize cu rezolvări estetice by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4727_a_6052]
-
și incert compus din secvențe multiple, etajate, sincrone și atipice.“ (p. 53). Iată maniera de a scrie a lui Vlad Pătulescu: excrescență morfologică prin enumerare în exces, rezultatul fiind un polimer verbal, alcătuit din catene care sunt alăturate prin simplă juxtapunere, fără să se lege sub coerciția unei direcții de gînd. E o revărsare a masei verbale cu formarea unor prelungiri retorice care te duc cu gîndul la acromegalie (extremități mari). Vrînd să surprindă cît mai multe nuanțe, Vladimir Pătulescu înghesuie
Acromegalia verbală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5018_a_6343]
-
dacă se potrivesc sau nu se potrivesc naturii sale intime. Eseistul își verifică trăirile comparîndu-le cu ale altora. În trei sferturi volumul e alcătuit din citate urmate de scolii personale, autorului putîndu-i-se reproșa alura de digeste, de pandecte obținute prin juxtapunere de paragrafe străine, mărimea spațiului pe care îl umple cu cuvintele altora fiind agasantă. Cititorul ține în mîini un compendiu de gînduri provenite de la zeci și zeci de autori, fără ca un liant de fundal să lege bucățile alese. „Aș mai
Algor senectae by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4800_a_6125]
-
matcă fluentă și scapă de limbajul insuportabil al snobismului academic, motiv pentru care volumul poate fi citit curgător, chiar dacă textul nu are virtuți estetice. Dimpotrivă, ochiul cade pe o culegere de conspecte reci, făcute cu migală, și legate prin simplă juxtapunere. Lipsește însă firul logic al unei ipoteze de interpretare. Altfel spus, cercetarea nu e ghidată de o intenție de gînd, ci doar de o ambiție epică care înaintează la întîmplare, fără un sens precis. De aceea volumul nu e de
„A cădea sub incidența“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4667_a_5992]
-
romanul va mai fi o artă pentru noile clase dominante provenite din globalizare.” Molina: „Eu sunt mai optimist. Deși nu mai ocupă un loc central în cultură, romanul nu și-a pierdut puterea de rezistență. Romanul e democratic, el permite juxtapunerea fără cenzură și fără interdicții vocilor diferite ale personajelor. Și vor exista mereu autori de istorii. Întrebarea e dacă vor exista, și cât timp, oameni care să le citească”.
Mai are romanul viitor? () [Corola-journal/Journalistic/3435_a_4760]
-
în fond decît o opozițe ale cărei laturi nu coincid, caz în care al patrulea mod e tot o variantă a viziunii lui Cusanus, cu deosebirea că acum nu ne preocupă coincidența extremelor, ci coexistența lor separată (nu suprapunerea, ci juxtapunerea). Sobră în tonul ei didactic, cartea are virtuți polemice, nu doar prin afrontul de a arăta inutilitatea filosofiei în lumea calculatoarelor, cît prin felul în care autorul, încălcîndu-și coerența, face pasul de la matematică la principiul divin. În Neculai Andrei întîlnim
Legi de conservare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3670_a_4995]
-
care amintiri vechi și noi se amestecă, despre sine, despre boala lui, despre Kurt și despre Irina. Ziua de 1 octombrie 1989 prin ochii Nadejdei Ivanovna ne este prezentată într- o vorbărie interminabilă, cu fraze lungi, alcătuie în special prin juxtapunere, și cu ample volute în trecut, până în copilăria ei din Ural, înainte de comunism: „n-ar fi crezut-o nimeni din Slava, asemenea pantofi, buni, din piele, când era mică se uita mereu după asemenea pantofi, când intrau în vreun sat
Un exercițiu stilistic magistral by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3209_a_4534]
-
tușelor sonore trasate cu acea fermitate ce amintește de creația pictorilor fauviști parizieni din prima jumătate a secolului trecut, creație marcată de puterea de seducție a culorilor tari, pure. Ideea întregului recital - de altfel admirabil formulat! - a avut în vedere juxtapunerea celor două zone ale spiritualității europene proprii secolelor XIX și XX; anume Romantismul german de la Schumann la Wagner, acesta din urmă trecut prin viziunea lui Liszt, și, pe de altă parte, parcursul muzicii franceze de la geniul lui Debussy la eleganța
Tezaur muzical cameral by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/3036_a_4361]
-
tip de expresie: "Dară ce voiu să zic de nesimțirea cea mare a oamenilor acestui veac? Toți pătimesc, toți sînt în scîrbe, toți suspină supt jugul cel greu al nevoii". Merită evidențiate atît crescendo-ul tensional, rezultat din acumularea, prin juxtapunere, a trăsăturilor negative generalizate ce sînt invocate, cît și adecvarea răspunsului dat la interogația formulată. Plasticitatea constantă a limbajului, reliefarea personalității proprii, intuirea inefabilului, alegoria, comparația, definițiile lirice, imaginile poetice sau anafora sînt doar cîteva dintre instrumentele literare utilizate de
Antim Ivireanul - "Să vă fiu de mîngîiere..." by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/14930_a_16255]
-
o sforăitură - două. Nu știu cât a fost vina lor și cât a filmului, incapabil să își definească miza. Dintru început: cadrul de deschidere e focusat pe boceala Rebeccăi (Natalie Portman) care durează zece minute... E de punctat însă originalitatea regizorului pentru juxtapunerea - literalmente - relativ îndelungată a două cadre: o conversație între Rebecca și soțul ei, și imagini cu drumul prin Iordan filmate prin parbriz. Nici prestația actoricească nu e de neglijat, Hana Laszlo a luat Premiul pentru cea mai bună actriță la
Restanțe DVD plus festival by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11078_a_12403]
-
poate de experiențele unui martor ocular neutru. Impresie la care ajută și jocul internalizat al lui Brody, care, de exemplu, nu își tratează supraviețuirea ca pe un succes personal. Pe de altă parte, reușita lui actoricească are drept premisă o juxtapunere de planuri care îi permite să dezvolte personajul: primul e viața din ghettou, în care e bombardat cu incidente care atestă dezumanizarea, al doilea e etapa de ascundere, solitudine și tăcere. Dincolo de asta, e imposibil ca după vizionarea acestui film
Regizori prinși în gheara violenței by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11101_a_12426]
-
am râs la unul (tăcut) care avea în prim-plan doi oameni ciocnind pahare, iar în planul secund, figura imobilă a lui Bill Murray. De situație sau de limbaj, când din punct de vedere imagistic, cadrul în cauză este echivalentul juxtapunerii a două replici contradictorii din Pinter sau Ionesco? Trucul uzual cu comicul de situație e ușor de înțeles: rezultă dintr-o complicație, alias tramă de farsă, suprapusă pe fundalul unei succesiuni bătute în cuie a evenimentelor. Dar cea din urmă
Două de nota zece by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10851_a_12176]
-
construiesc în principal din reacții (doar pe Costi îl apucă o inițiativă eroică), iar subiectul acestora trebuie făcut vizibil, pentru că astfel se pune în valoare contrastul - situații absurde, la care se reacționează firesc, de bun-simț. Aici e poanta, provine din juxtapunerea inocenței și a unor răspunsuri cu care te identifici. Fac ce ai face și tu, nu simți nevoia să le strigi - ca-n filmele de groază - "Uită-te în spatele tău!". Sutura merge înainte. Neglijez exact subiectul cu care începusem. Ritmul
Turnesolul Rrrrevoluției by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10183_a_11508]
-
romanului. Pe lângă faptele, gesturile și intervențiile caracterizante ale personajelor, parcurgem o serie întreagă de catagrafii comunitare. Hărți, dicționare, jurnale, tot atâtea forme de inventariere a unui fond comun, fie el rural sau individual. Se observă cu ușurință, din aceste abile juxtapuneri de voci și epoci, experiențe și destine individuale, pasiunea de antropolog și etnograf a autorului, miza lui dublă pe specificitate și pe generalitate umană. Minuțios elaborat, lucrat, cum se zice, la sânge, romanul își pierde ritmul numai în acele pagini
Unde fugim de-acasă? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10805_a_12130]