1,484 matches
-
pune ca piatră de temelie a concepției sale: „Statul este centrul ordinii juridice care se unifică formal În el și ajunge, cu unitatea formală, la calitatea de persoană (supra individuală)”. Filosoful italian al dreptului subliniază - În cea mai acurată tradiție kantiană - că orice sistem juridic trebuie să poarte pecetea universalității (să cuprindă În el, toate sistemele juridice posibile) și să se Întemeieze pe un principiu rațional care este, În substanță, „idealul de justiție (dreptate) din care-și trage criteriile principiul care
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Machiavelli și machiavelismului, Iluminismului și romantismului filosofic, asupra lui Carlyle și Hegel, Ernst Cassirer tratează „Tehnica miturilor politice moderne”, capitol În care el respinge ideea (și realitatea) Statului totalitar și a formei lui fasciste, a național-socialismului. Firesc, În maniera deliberat kantiană, Cassirer afirma: „Libertatea nu este o moștenire naturală a omului. Trebuie să o creăm pentru a o avea. Dacă ar fi să-și urmeze, pur și simplu, instinctele naturale, omul nu s-ar mai lupta să-și câștige libertatea, ci
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
puternici să subjuge pe cei mai slabi”. Or, tocmai contra acestei tendințe reale, se opune Dreptul, iar „Dreptul unui om (individ) este la fel de sacru ca și acela al unui milion de oameni, de semeni.” Giorgio del Vecchio stabilea În mod kantian etic, moral, că: „Un Stat care nu va recunoaște egalitatea juridică a tuturor cetățenilor săi, este un Stat ilegitim”. Capitolul VIII Statul și statul de drept. Statul și societatea statelor 1. Statul Așa cum am relevat, pe tot parcursul lucrării nostre
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ocupe de binele general, de fericirea sau utilitatea comună; Statul are o Însărcinare negativă, trebuie să fie pur și simplu un „păzitor al ordinii juridice”, cu unica misiune de a asigura aplicarea dreptului și a Împiedica violarea lui. Acest concept kantian se exprimă prin formula „Stat de Drept” (În opoziție cu aceea a tipului anterior „Stat Providență” sau „Stat de poliție”). De individualismul lui Kant, se apropie acela al lui Spencer, care Însă, va merge mai departe, ajungând să conceapă Statul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
poate construi turnuri ce se înalță până la cer, ci doar locuințe suficient de spațioase și înalte pentru a ne ușura activitățile pe pământ. Nu există nici o dovadă convingătoare a existenței lui Dumnezeu, dar iar aceasta este cealaltă parte a argumentării kantiene, adesea ignorată nu există nici alta contrară. De ce? Deoarece nici o afirmație negativă nu ar reuși să depășească orizontul experienței spațio-temporale. Cine susține că nu poate privi dincolo de cortina de fenomene, nu poate nici să susțină că în spatele ei nu s-
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ca o persoană să profite de pe urma efortului altcuiva. Copiii nu fac parte din categoria bunurilor comune 108. Sensul vizat este acela conform căruia copiii nu pot fi asimilați cu bunurile comune private 109, raportarea la ei presupunând respectul de tip kantian, privind recunoașterea valorii lor de scop în sine. Un punct de vedere radical ar denunța înțelegerea patriarhală implicită, prin care tatăl ar fi mai puțin responsabil decât mama de creșterea copilului lor, atunci când tatăl nu mai este soțul mamei. În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
dintre cauză și efect, dintre scop și mijloc. Femeile sunt tratate ca mijloace prin care se aduc pe lume copiii și apoi ca mijloc de conservare și dezvoltare a vieții acestora. Viața lor nu le mai aparține, ele nu sunt, kantian vorbind, respectate în calitatea lor de ființe raționale, nu sunt considerate capabile de a-și da singure un sens existenței, de a hotărî, independent de constrângerile exterioare, ce este mai bine pentru ele, de a fi autonome. Critica clasică a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
stat și utopie, Editura Humanitas, București, 1997. O’Brien, Mary, The Politics of Reproduction, Routledge & Kegan Paul, Boston, 1981. Okin, Susan Moller, Justice, Gender and Family, Basic Books, New York, 1989. Okin, Susan Moller, „Rațiune și sentiment în înțelegerea dreptății. Moștenirea kantiană”, în A. Miroiu (coord.), Teorii ale dreptății, Editura Alternative, București, 1996. Olteanu, Liliana Cristina; Gheonea, Elena Simona; Gheonea, Valentin, Femeile în România comunistă. Studii de istorie socială, Editura Politeia - SNSPA, București, 2003. Oproiu, Ecaterina; Roman, Carol; Scorțaru-Păun, Sofia; Dumitrescu-Bușulenga, Zoe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de dramaturg a scriitorului apare pentru prima oară cu forță vizibilă. Replicile dialogului țîșnesc în chip natural; comediograful extrage efecte hilariante din amestecul limbilor străine, ca și din ironiile de natură livrescă specifice mediului universitar (luarea peste picior a filozofiei kantiene ori hegeliene, ironiile la adresa Pandectelor se combină cu citate și aluzii la mari poeți, precum Ovidiu, Properțiu, Dante și Goethe, plasate în contexte bufone). Witz-ul de cea mai bună sursă iese triumfător. Calitatea de căpetenie a acestei reușite bucăți o
Poliglotul literat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7668_a_8993]
-
imagini în conștiință. Ci imaginea este un anumit tip de conștiință. Imaginea este un act, și nu un lucru. Imaginea este conștiința a ceva..." * ... O dialectică, nu materialistă, ci transcedentală, a cărei sorginte husserliană se pierde nu numai în filosofia kantiană, dar și în cea elenă. Intuițiile științei materialiste, grosiere, bazată pe evidența unei experiențe privilegiate, ne împiedică să cunoaștem structura adevărată a lucrurilor. De unde, efortul fenomenologiei de a rezolva problema. A pleca, în știință, de la un anumit "comportament simplist", ceea ce
Conduita oglinzii, ca naivitate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6844_a_8169]
-
unui purtător de doliu. Metafizica e vie, doar atît că este discretă, și în nici un caz nu mai îmbracă formele de expresie pe care le întîlneam la scolasticii latini sau la dialecticienii germani. Ideea principală a autorului este de sorginte kantiană. Toți oamenii au o predispoziție naturală pentru chestiunile considerate îndeobște a fi metafizice. E vorba de o sensibilitate firească în virtutea căreia suntem înclinați să ne punem uneori întrebările mari, dureroase - De unde? Încotro? De ce? -, ale vieții noastre. Aceste probleme reprezintă cadrul
Metaphysica naturalis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7515_a_8840]
-
pentru aici și, în bună măsură, pentru dincolo, este dincoace, ca o răsucire către registrul transcendental (trimiterile la Kant, făcute cu toate precauțiile, sunt pur explicative, fără a reduce în vreun fel viziunea lui Culianu la o viziune de sorginte kantiană). „Studiul meu pune în joc două teme: o ipoteză de teoria culturii (teoria ultimului) și o expunere textuală a gândirii ultimului Culianu." (Cuvânt înainte, p. 7) Prin urmare, cartea radiografiază demersul lui Ioan Petru Culianu, propunându-și explicit să acorde
Ultimul Culianu by Man () [Corola-journal/Journalistic/6121_a_7446]
-
puțini. Potrivit savantului, istoria culturii arată ca un cîmp de relicve care te deprimă prin netemeinicia argumentelor. Și dacă așa arată spectacolul trecutului, ce-i mai rămîne omenirii drept reper sigur sub unghi metafizic? Răspunsul lui Sagan e în filiație kantiană, ceea ce arată că oricît ar vrea să fugă de afurisita de meditație conceptuală, pînă la urmă tot la ea se întoarce. Sagan spune: cînd privim într-o noapte senină cerul plin de stele nu se poate să nu simțim o
Editura Teologie și Viaţă naturală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5300_a_6625]
-
se mulțumească cu fenomenele. Numai despre ele poate el să vorbească cu sens prin prisma rațiunii lor suficiente. Detaliind modul cum trebuie înțeles acest principiu în funcție de tipurile de fenomene existente în univers, Schopenhauer respinge natura apriorică a celor 12 categorii kantiene, păstrează însă forma apriorică a timpului și spațiului, accentuând în schimb că la baza înțelegerii umane stă legea cauzalității. A înțelege un fenomen înseamnă a intui relația cauzală din care a luat el naștere. Fără cauzalitate, omul nu poate înțelege
Marele neconsolat by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6465_a_7790]
-
ci farmecul propriu și dificultatea propriuzisă a sarcinii ar consta în descoperirea și evidențierea „formei vieții” care corespunde acestei forme a sistemului. În ceea ce privește forma sistemului ca atare, ea are propria sa istorie ce transcende toate limitele individuale. Fiindcă problemele filosofice kantiene, dacă dorim să le urmărim în originea și evoluția lor, nu se lasă incluse în sfera personalității filosofului. În ele se manifestă mai mult o logică autonomă a problemei; în ele trăiește un conținut ideal, care, detașat de toate barierele
Ernst Cassirer Kant – viața și opera by Adriana Cînța () [Corola-journal/Journalistic/3676_a_5001]
-
întrebării în acest context: ideal și real, imagine despre lume și configurare a vieții au devenit momente ale unuia și aceluiași proces evolutiv spiritual, indivizibil. Dacă încercăm să stabilim un punct similar de pornire în abordarea vieții și sistemului filosofic kantian, firește că ne vedem imediat situați în fața unei dificultăți ciudate, deoarece în sens exterior, se pare că materialul biografic pe care îl deținem este insuficient pentru obținerea unei perspective de acest fel. Ca niciun altul, secolul al XVIII-lea este
Ernst Cassirer Kant – viața și opera by Adriana Cînța () [Corola-journal/Journalistic/3676_a_5001]
-
faptul că nici „limita“, nici „conștiința“ nu fuseseră definite cum trebuie în cartea mea, drept care pe parcursul textului, îmi reproșa Dragomir, le foloseam indistinct, după cum îmi dicta contextul. „Conștiința“, de pildă, era folosită cînd în accepțiunea ei pascalian-kierkegaardiană, adică individual-suferitoare, cînd kantian, ca proprietate a speciei umane („conștiința în genere“), cînd hegelian (conștiința istorică a unei epoci). Eroul meu tragic era, în consecință, cînd Werther (sau Hamlet), cînd reprezentantul nedefinit al omului (muritor prin esența lui), cînd Nicolae Bălcescu sau Goetz von
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
Creția că ,,legea etică nu este o lege a cauzelor, ci o lege a scopurilor și nu are nimic de-a face cu legile naturale" (Contingența...). Această despărțire radicală dintre etic și ,,cea ce este natură în om", de inspirație kantiană (Kant afirma, după cum se știe, că legea morală nu are nimic de-a face cu ,,înclinațiile" și, implicit, cu trebuințele omului), nu se poate susține. Mai realistă (în sensul obișnuit al cuvîntului) este etica lui Aristotel: ,,virtutea etică este legată
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
II-a a singularului: ,, Poți să fii tu Arhanghelul Mihail și tot se găsește unul care să spună că ți-ai vîndut sabia de foc la mezat și o mie care să-l creadă". Petru Creția păstrează în Eseuri opoziția kantiană dintre o etică autonomă și o etică eteronomă. Demnitatea individului uman este definită de el prin autonomia și libertatea lui; iar autonomia individului înseamnă că ,,el alege legea după care să existe". O asemenea definiție reia aproape textual definiția pe
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
îi oferă deci noi dimensiuni. Libertatea divină nu este mai importantă decât cea umană, imperfecta, așa cum argumenta Spinoza, ci devine un exemplu pentru cea dintâi. Nu îl putem cunoaște pe Dumnezeu decât prin prisma moralității, a rațiunii practice, în limbaj kantian, sau că ideea metafizica a rațiunii pure. De aici rezultă că, deși sursă binelui și a rațiunii este de origine divină, pentru om este mai importantă transpunerea lor în viața de zi cu zi, aplicarea lor. Iar prin faptul că
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
forma spiritului, a împăcării umanității cu propriile idei, prin abolirea distincției dintre subiect și obiect, care devin astfel momente contradictorii, dar nu independente, ale devenirii. Din acest punct de vedere, rațiunea că libertate nu mai este limitată, ca în filozofia kantiana, la individul autonom, aflat în conflict cu o lume nedreaptă și haotică. Rațiunea și realitatea se suprapun, chiar dacă la modul prospectiv: liberi nu putem fi decât împreună, pentru că libertatea fiecăruia dintre noi este condiționată de recunoașterea celorlalți. Rațiunea că realitate
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
că egali, cu atat mai puțin puterea politică discreționara, la a cărei apariție am contribuit prin însăși pasivitatea noastră. Iar cum recunoașterea înseamnă libertate, rezultă de aici că este de-a dreptul imoral să fim doar moraliști subiectivi, pe filiera kantiana, mulțumiți cu prezumtiva noastră libertate derivată din punerea în aplicare a rațiunii practice: libertatea izolată este imposibilă, ea nu poate exista decât că libertate a tuturor sau a nici unuia. Chiar dacă Hegel înțelege cauzalitatea lumii fenomenale, a naturii, în cele din
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
obiecțiile sînt formulate fără ocol, iar replicile venite din partea celor vizați nu se lasă defel așteptate. Mircea Flonta răspunde obiecțiilor pe care Ștefan Vianu le formulează pe marginea cărții Kant în lumea lui și în cea de azi. Zece studii kantiene, iar acesta, la rîndul lui, răspunde prin alte obiecții obiecțiilor ce i-au fost aduse. Uimitor și încurajator totodată este că obiectul întregii dispute este... metafizica lui Kant. Încă e bine de vreme ce atîta patos polemic poate fi stîrnit de teme
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10693_a_12018]
-
ardere, fie ea și doar interioară, ar căpăta doar nuanță cenușiului (de care oricum suntem sătui), provocat de plictisul omului scârbit de orice, până și de cer. Totuși, trebuie sa menționam faptul că, deși cele trei idei regulatoare ale metafizicii kantiene acoperă domeniul investigațiilor posibile, există și alte investigații din metaștiință ce pot fi structurate în funcție de alte concepte ideale, universale și non-empirice, iar scopul lor, evident, extra-științific, măcar creionează ideea de dezvoltare și articulare a înțelegerii, de organizare a acesteia în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
meta-știința, fără o coerentă a abordării, orice spusă, din interiorul oricărui domeniu, șchioapătă, iar la transpunerea lingvistică, patologia, prin cele enunțate, este mai mult decat evidență. Filosofia științei și analitică, în special, vine, parcă, să completeze, într-un fel, ideile kantiene, adăugând acestora teoriile coerentiste ale opiniei, ale adevărului și ale cunoașterii.. În loc de concluzie la cele enunțate mai sus, putem spune că stă la îndemâna oricui (specialist sau nu) cel putin ideea conform căreia abordarea meta-științifică trebuie să fie extrem de prudență, să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]