672 matches
-
de aur?" "Cum o mină dă aur? Adică de ce?" "Dacă-ți spun, îți dai cuvântu' că-mi faci cinste cu un kil dă coneac d-ăla turcesc, Napoleon?", se înfige șoferul. Dacă să merită, îți fac. Da' nu cu un kil, cu o sticlă de-o jumate. Acu' nu te-arunca și tu, doar suntem preteni!" " Dom'ne, deci faci cinste sau nu? Uite, mă-nvoiesc la o sticlă, na!" "Fac, mă, fac!", se oțărește nea Vasile. "Ce? M-a făcut
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
la o sticlă, na!" "Fac, mă, fac!", se oțărește nea Vasile. "Ce? M-a făcut pă mine o sticlă dă coneac?!" Apoi face întărâtat: "Acu' zi!" "Bine. Ia-n fii atent acia! Păi, fă și matale socoteala: Dacă la zece kile pui nouăzeci, îți iese o sută dă kile, da?" " Da, mă, atâta iese. Corect!" "Așa. Și dacă vinzi alea o sută dă kile cu o sută dă mii, cât face?" "Păi, zece face un milion și o sută... zece milioane
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
oțărește nea Vasile. "Ce? M-a făcut pă mine o sticlă dă coneac?!" Apoi face întărâtat: "Acu' zi!" "Bine. Ia-n fii atent acia! Păi, fă și matale socoteala: Dacă la zece kile pui nouăzeci, îți iese o sută dă kile, da?" " Da, mă, atâta iese. Corect!" "Așa. Și dacă vinzi alea o sută dă kile cu o sută dă mii, cât face?" "Păi, zece face un milion și o sută... zece milioane. Da, băi, tată!", se uimește nea Vasile, impresionat
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
întărâtat: "Acu' zi!" "Bine. Ia-n fii atent acia! Păi, fă și matale socoteala: Dacă la zece kile pui nouăzeci, îți iese o sută dă kile, da?" " Da, mă, atâta iese. Corect!" "Așa. Și dacă vinzi alea o sută dă kile cu o sută dă mii, cât face?" "Păi, zece face un milion și o sută... zece milioane. Da, băi, tată!", se uimește nea Vasile, impresionat. "'Ezi?", face triumfător Virgil. "Merit sticla aia cu vârf și îndesat." "Meriți, mă, meriți. Acuma
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
prin dulap și începu iarăși să arunce cu sudalme, îndârjit: "Băga-mi-aș picioarele în creierii mei dă papagal bou, care sunt io! Ce dreacu' oi fi făcut cu sticlele alea două dă la ofertă nu știu. Că dă două kile j'ma era tomnai bune. Să mă bați, să mă joci în picioare, în morții mamii, și nu știu. Acilea era, dă-le la dracu' să le mănâncă dă sticle! Parcă a intrat în pământ". Trase plin de nervi un
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mult mai grav, zice misterios și sumbru. Hai spune că doar nu-i secret de stat, zice Monte Cristo, să știm și noi, ce poate fi așa de grav? — Nu mai avem benzină, mormăie Sena, s au dus patruzeci de kile la o sută de kilometri. — Mai bine spune că ai uitat să treci aseară să-i faci plinul sau că te-ai gîndit că ți-ar prinde bine cîțiva lei în plus, începe să strige Petrică. — Fără acuzații prostești, intervine
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
palid, cocîrjat, flămînd poate? N-am mai dormit de trei zile, recunoaște, dar nu asta e problema, mă simt mai proaspăt ca niciodată, chiar dacă în ultima vreme nu prea mai am poftă de mîncare, e adevărat că am slăbit cîteva kile. Nimic nou sub soare, își dă din nou cu părerea Santinelă, dar chiar credeți că o să deveniți cineva, că o să rămîneți în istorie? Copilării, numai o minte necoaptă putea să întrebe așa ceva, în istorie sînt intrat deja, de data asta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
am îmbrățișat, ne-am pupat pe obraji, am intrat în casă și ne-am așezat la o masă mare, neagră, de marmură, în sufragerie. - Ce mai faci, bă? Repetă Manson. Te-ai mai îngrășat! - Nu, bă, nu, tot 95 de kile am. Da’ tu ai cam slăbit, nu? - Ei, da, cu stresul... - De ce? Ce stres? - Păi, știi cum e... Lucrez la un album nou, toată noaptea în studio, abia de dimineață dacă apuc să mănânc ceva, dup-aia mă culc, iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
nici să-i infig un stilet în rinichi n-aveam chef. - Hai, cheamă-l pe Șefu’, am repetat idiot. - Șefulee! Danee! strigă nebuna. Hai că am probleme cu un căcănar aici! Șeful, Dan, apăru parcă plutind în cele 150 de kile din care era compus. - Da, ce se întâmplă? - Limbajul doamnei, am început eu, este sub orice... Dar Pascu m-a întrerupt, cuprinsă de furiile iadului. - Auzi, Dane, ce vorbește găinarul ăsta nefutut! Numa’ ce l-am văzut cum a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
am săturat de toanele tale, nu te mai suport! țipă. Să te cari din casa mea... Nu vreau să te mai văd! Coincidență. *** În mail mă așteaptă un set de poze de la Mircea, din Arizona. Are vreo sută douăzeci de kile, șort havaian, tricou în dungi, fălci de buldog. E tuns periuță. Ochii i s-au micșorat parcă, seamănă cu două borte într-un bostan. Stă relaxat, adică sprijinit de-un palmier în ghiveci. Lângă el, o miniatură a tatălui, produsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
că nu i-a spus soacră-sii, în ultimii douăzeci și cinci de ani, c-o iubește, prăjina terminase deja un pachet de șervețele, s-oprească șuvoiul lacrimilor de compasiune. - Cât de crunt lovește viața... - Păi... Copilul, fetiță, n-avea nici două kile când a venit pe lume, nici n-am știut dacă va trăi, a ieșit c-un defect genetic, nu i se întărea capul, trebuia să n-o atingi mai tare, era ca un ou moale, avea și-un ochi căprui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ar uita la niște gândaci. Citesc titlurile din tabloide mai atenți ca niciodată. Fata Monstru Fură Pasărea Sărbătorii. Și uite-mă pe mine, friptă cum scrie la carte în rochia mea din crep de bumbac, cu un curcan de zece kile în brațe, curcanul transpirată, rochia devine aproape transparentă. Sfârcurile-mi sunt tari ca piatra, lipite de gheața trasă-n plasă galbenă din brațe. Eu, sub frizura mea uriașă ca de frișcă glazurată cu unt. Nimeni nu se uită la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
spun lui Brandy Alexander, și ea se duce ață la geamurile din sticlă și alamă și execută un dans scălâmbăiat, chiar dacă ne mișcăm în sus, iar forța gravitațională face asta să pară un dans de pe Lună, unde cântărești patru sute de kile. Partea tristă e tipul în uniformă de poliester mixt care mânuiește ascensorul și căruia îi scapă întreaga idee a viitorului. Tot hazul mișcării mișcării, tot, tot n-are nici o noimă pentru el, și tipul se uită la noi de parcă am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
pic, zice directorul de imagine, picioarele nu trbuie să fie așa apropiate. Apoi zice: Mai depărtate. Apoi: Puțin mai depărtate, vă rog. Apoi ne dă niște scule cromate pe care să le ținem în mână. A mea probabil cântărește zece kile. — E-un ciocan cu cap sferic, zice Evie, și tu-l ții greșit. — Scumpete, îi zice fotograful lui Evie, poți să ții drujba puțin mai aproape de gură, te rog? Soarele e cald pe metalul mașinilor, pe capotele zdrobite sub greutatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
smuls din mine. Sau, cum ar zice doctorii, „prolapsat”. Sunt mațele mele supte de scurgerea piscinei. Medicii de pe salvare ți-ar putea spune că o pompă de piscină suge trei sute douăzeci de litri pe minut. Asta-i cam două sute de kile forță. Marea problemă e că înlăuntrul nostru toate-s legate între ele. Curul e doar capătul îndepărtat al gurii. Dacă îmi dau drumul, pompa continuă să meargă, deșirându-mi intestinele până îmi ajunge la limbă. Închipuie-ți că dai afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
înlăuntrul nostru toate-s legate între ele. Curul e doar capătul îndepărtat al gurii. Dacă îmi dau drumul, pompa continuă să meargă, deșirându-mi intestinele până îmi ajunge la limbă. Închipuie-ți că dai afară un căcat de două sute de kile, și-o să înțelegi cum te întoarce asta pe dos. Ce pot să spun e că mațele nu prea simt durerea. Nu așa cum simte pielea. Chestiile pe care le digeri, doctorii le numesc materii fecale. Mai sus e pasta moale din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Așa că n-am mai prins nici o bursă. Nu mi-am mai luat masteratul. Amândoi prietenii mei, puștiul cu morcovul și cel cu ceara, au crescut, s-au făcut mari, dar eu n-am mai pus pe mine nici o jumătate de kil din ziua aia când aveam treisprezece ani. O altă mare problemă a fost că ai mei au avut de plătit o groază de bani pentru piscină. Până la urmă, taică-meu i-a spus tipului care-o curăța c-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
același plan. Cu toții voiam doar să ridicăm puțin miza. Să fim siguri că echipele de salvare nu ne vor găsi tolăniți printre pungi argintii cu hrană de soi, suferind doar de plictiseală și gută. Fiecare supraviețuitor suferind, cu douăzeci de kile mai gras decât în ziua când am fost luați ostatici de domnul Whittier. Desigur, fiecare dintre noi dorea să lase destulă mâncare ca să ajungă până aproape de clipa în care aveam să fim salvați. Alea două zile în care aveam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
vândă blana de nutrie. Se cam Îngrășase și nu o mai cuprindea. Precis vine lume bună În casa asta, cu bani, io o cunosc! Așa o fi Sebastiane, cum zici tu, zise Zorela oftând. Poate scap de blană, da' de kile nu cred. Începu să scâncescă. Să fim noi sănătoși, o Încuraja el, și scăpăm de toate. Pe lumea ailaltă, Sebastiane, cu siguranță. Aici Însă, slabă nădejde. Plângea de-a binelea. Atunci el Începu să-i vorbească despre casă, ce casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Bohanțov Îi bravo, el o sé aibé noté exemplaré la purtare. Și Jeoltîi véd cé s-a mai ridicat, el tot Îi bravo, la noi el are 82 de kilograme de hîrtie, iaca și Vaculovski... nu-i réu, 46 de kile de hîrtie, dar el Încé mai are timp, ce zici, Vaculovski? Mai aduci pîné sîmbété? Iaca, béieții la noi Is bravo. Dar fetele Încé o sé mai aducé. Voi de-amu știți copii, cé tata lui Stela a adus cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Încé mai are timp, ce zici, Vaculovski? Mai aduci pîné sîmbété? Iaca, béieții la noi Is bravo. Dar fetele Încé o sé mai aducé. Voi de-amu știți copii, cé tata lui Stela a adus cu mașina șase sute cincizeci de kile de fier și ne-a promis c-aduce și hîrtie, asta pentru clasa noastré putem sé spunem cé este foarte bine și noi am Îndeplinit planul. Dar dacé cineva mai are ceva pe-acasé, măi aduceți. Voi trebuie sé fiți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
lansarea ediției a II-a, apărută la Editura Universității. Prima ediție arăta ca un caiet ieftin de geometrie. "Culoarea clientului". O scosese o editură pizza din București. Îi spun pizza pentru că gazetăriei pizza îi corespunde și tipărirea pizza: la un kil de paranormal și cinci linguri de naturism, sex cît cuprinde, plus o picătură de Dumnezeu. Casa asta editorială, instalată în fostul sediu CC al UTC, l-a lipsit pe Herr Professor de bucuria de a-și vedea cartea într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Au venit la Iași 2 (doi) scriitorii sovietici și vizita tovarășilor din Uniune, pildă vie pentru toți, lipsește din Raportul întocmit de Scarlat Carp, privind activitatea Filialei Uniunii Scriitorilor". "În 17 octombrie 1956 s-a cumpărat (defect lumină electrică) 1 kil de lumînări din sectorul particular. Cînd l-am întrebat pe tov. Sc. Carp de ce n-a folosit sectorul socialist, mi-a răspuns arogant: " Nu s-a găsit de vînzare decît la Mitropolie". Este un agnostic, un trișor mistic și trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
minții", nu buzunarului. Sau e o strategie ludică? Mai am o culegere de sughițuri liricoide semnată Ioana Holda și a nu știu cîta serie de rugăciuni, de la același ateu de pe vremea de-creștinării. Simulacrele de scriitori se vînd nu la kil, ci la tonă. Exercițiile de admirație de pe coperta a patra "ie incluse" ca-n reclama de bere 20% gratis. Magda U. le zice "de carton", cum li se mai zice și miliardarilor cu Tour Eiffel privat, lîngă privata din fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mult mai grav, zice misterios și sumbru. Hai spune că doar nu-i secret de stat, zice Monte Cristo, să știm și noi, ce poate fi așa de grav? — Nu mai avem benzină, mormăie Sena, s au dus patruzeci de kile la o sută de kilometri. — Mai bine spune că ai uitat să treci aseară să-i faci plinul sau că te-ai gîndit că ți-ar prinde bine cîțiva lei în plus, începe să strige Petrică. — Fără acuzații prostești, intervine
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]