299 matches
-
va introduce acest tip de armament în regiune. La alegerile parlamentare din 3 noiembrie 1959 Peres a candidat pe locul 24 pe lista partidului Mapai condusă de premierul Ben Gurion, si a fost ales pentru prima dată ca deputat în Knesset. Admiterea să în al IV-lea Knesset a permis numirea sa ca ministru adjunct al apărării, post pe care l-a ocupat de la 21 decembrie 1959. În anii aceia s-au ascuțit conflictele dintre generații în conducerea partidului Mapai. Ben
Șimon Peres () [Corola-website/Science/304204_a_305533]
-
regiune. La alegerile parlamentare din 3 noiembrie 1959 Peres a candidat pe locul 24 pe lista partidului Mapai condusă de premierul Ben Gurion, si a fost ales pentru prima dată ca deputat în Knesset. Admiterea să în al IV-lea Knesset a permis numirea sa ca ministru adjunct al apărării, post pe care l-a ocupat de la 21 decembrie 1959. În anii aceia s-au ascuțit conflictele dintre generații în conducerea partidului Mapai. Ben Gurion caută să cultive o pepiniera de
Șimon Peres () [Corola-website/Science/304204_a_305533]
-
1963, a rezistat grelelor presiuni americane de a-i pune capăt. Dezvăluirile din presă au dus în Israel la o dezbatere publică în jurul înarmării nucleare. Dezbaterea era animată de „Comitetul pentru dezarmare nucleară a Orientului Mijlociu” de sub conducerea deputatului din Knesset, Eliezer Livne, si a dus la divizarea guvernului într-o tabără pro-nucleară și una antinucleara. Peres și profesorul Ernst David Bergmann, președintele Comisiei israeliene pentru energia atomică s-au aflat în tabăra pro-nucleară. Demisia lui Ben Gurion de la conducerea guvernului
Șimon Peres () [Corola-website/Science/304204_a_305533]
-
Gurion și după scriitorul S.Izhar. Partidul Rafi s-a străduit să transmită în public o imagine tânără, tehnocrata și activistă, în contrast cu așa zisă „slăbiciune de înger” a generației mijlocii a Mapaiului. Ben Gurion speră să câștige 25 mandate în Knesset și să formeze un guvern sub conducerea să, împreună cu „tinerii” din jurul său și o parte din Mapai care se va descotorosi de potrivnicii săi. Numai că fondarea partidului Rafi era legată în ochii electoratului prea mult de scandalul din jurul „Afacerii
Șimon Peres () [Corola-website/Science/304204_a_305533]
-
pas ieșit din comun, Yaakobi a renunțat la postul de ministru în favoarea lui Peres. Peres a fost în acest fel așezat pe locul 12 pe lista de candidați ai blocului Maarakh (Partidul Muncii+Mapam) pentru alegerile pentru al 12-lea Knesset. Între timp în urmă decesului lui Levi Eshkol în 1969, postul de prim ministru a fost preluat de Golda Meir. Ca urmare a victoriei Maarakhului în alegeri, Peres a fost cooptat în guvernul Golda Meir , mai întâi ca ministru fără
Șimon Peres () [Corola-website/Science/304204_a_305533]
-
greșeală de cartușe trase de armă fiului său, Yoni. Peres a dezmințit că ar fi avut loc o astfel de mușamalizare. În al 16-lea guvern, creat după Războiul de Yom Kipur (1973) și după alegerile pentru al VIII-lea Knesset, unde candidase pe locul 12 pe lista Maarakhului, Peres a fost numit ministru al informației. Participarea sa la un guvern ce părea efemer, condus de Golda Mier și Moshe Dayan, care erau considerați de publicul larg răspunzători de eșecurile grave
Șimon Peres () [Corola-website/Science/304204_a_305533]
-
Abbas, prim-miniștrii Canadei,Italiei, Ungariei, Olandei, Suediei etc președintele Dumei Ruse, vicepremierul Iordaniei, ministrul de externe al Egiptului etc. Au rostit cuvinte de despărțire președintele Israelului, Reuven Rivlin, premierul în funcție și adversarul său din trecut, Binyamin Netanyahu, presedintele Knessetului, Yuli-Yoel Edelstein, fostul președinte american Bill Clinton, presedintele în funcție al Statelor Unite, Barack Obama, scriitorul Amos Oz. este autor a 11 cărți, printre care:
Șimon Peres () [Corola-website/Science/304204_a_305533]
-
Nahlat Jabotinski, de lângă Binyamina. Mordehai Olmert s-a născut la Buguruslan în Rusia și a copilărit în orașul Harbin din China. Ajuns în Palestina, el a activat în Mișcarea Herut de sub conducerea lui Menahem Beghin și a fost deputat în Knesset. Ehud Olmert a studiat dreptul, psihologia, și filozofia la Universitatea Ebraică din Ierusalim. Și el membru al mișcării sioniste revizoniste și al partidului naționalist Herut, apoi al fracțiunii Centrul Liber (ulterior La'am) care a intrat în componența partidului conservator
Ehud Olmert () [Corola-website/Science/304394_a_305723]
-
filozofia la Universitatea Ebraică din Ierusalim. Și el membru al mișcării sioniste revizoniste și al partidului naționalist Herut, apoi al fracțiunii Centrul Liber (ulterior La'am) care a intrat în componența partidului conservator Likud, Ehud Olmert a fost deputat în Knesset începând din anul 1973, a fost membru al guvernului ca ministru fără protofoliu responsabil cu problemele minorităților, apoi ministru al sănătății. Timp de zece ani, în anii 1993 - 2003 a fost primar al capitalei, Ierusalim. In 2003 a devenit ministru
Ehud Olmert () [Corola-website/Science/304394_a_305723]
-
la Sinagoga Corala din Moscova, unica sinagoga a cărei funcționare era permisă în capitala rusă. La intrarea în sinagoga, ea a fost întâmpinată și aclamata de mii de evrei entuziasmați. În 1949, Meyerson a fost aleasă că deputata în parlament - Knesset - pe lista partidului al "Mapai" (Partidul Muncitoresc din Eretz Israel),(din 1968 Partidul Muncii) unde s-a menținut până în 1974. Din 1949 până în 1956, ea a deținut diverse funcții înalte în stat. În anii 1949-1956 a ocupat postul de ministru
Golda Meir () [Corola-website/Science/304410_a_305739]
-
a înființat UNEF, forța de urgență a O.N.U. pentru prezervarea păcii în Sinai, la frontiera dintre Israel și Egipt. La 29 octombrie 1957 Golda Meir a fost ușor accidentată la picior când o grenadă a fost aruncată în Knesset de către un atentator considerat „tulburat psihic”, Moshe Dwek, originar din Aleppo, care intrase în conflict cu autoritățile Agenției evreiești. Ministrul Moshe Shapira, precum și David Ben-Gurion și Moshe Carmel au fost răniți serios. Câteva din acțiunile lui Meir ca ministru de
Golda Meir () [Corola-website/Science/304410_a_305739]
-
a menținut coaliția guvernului formată în 1967, după războiul de șase zile. În 1969 La 6 luni după intrarea în funcție, Meir a condus coaliția Maarakh dintr Partidul Muncii și Mapam la victoria în alegerile parlamentare, obținând 56 mandate în Knesset. În anii 1969 și începutul anilor 1970 Meir s-a întâlnit cu numeroși lideri din lume pentru promovarea păcii în Orientul Mijlociu, inclusiv Richard Nixon, Nicolae Ceaușescu (1972), Papa Paul al VI-lea. În 1969 România și Israelul au ridicat rangul
Golda Meir () [Corola-website/Science/304410_a_305739]
-
israeliană. În înălțimile Golan, druzii au dreptul să aleagă între cetățenia israeliană și cea siriană. Israelul este o țară dezvoltată și o democrație reprezentativă, cu un sistem parlamentar și vot universal. Prim-ministrul Israelului servește ca șef al guvernului, iar Knessetul, cu cei 120 de membrii, servește ca organism legislativ unicameral. Israelul are una dintre țările cu mare longevitate din lume. Economia: deși lipsită, până nu demult, de resurse naturale (în anii 2011-2012 s-au descoperit rezerve de gaze naturale în
Israel () [Corola-website/Science/298002_a_299331]
-
Meir să demisioneze. În iulie 1976, trupele de comando israeliene au efectuat o misiune îndrazneață, care a reușit salvarea a 95 de ostatici, care erau deținuți de către gherilele Organizației pentru Eliberarea Palestinei la Aeroportul Internațional Entebbe aproape de Kampala, Uganda. Alegerile Knesset-ului din 1977 au marcat un punct de cotitură în istoria politică a Israelului când partidul Likud al lui Menachem Begin a preluat controlul de la Partidul Laburist. Mai târziu în același an, președintele egiptean Anwar El Sadat a făcut o
Israel () [Corola-website/Science/298002_a_299331]
-
de cotitură în istoria politică a Israelului când partidul Likud al lui Menachem Begin a preluat controlul de la Partidul Laburist. Mai târziu în același an, președintele egiptean Anwar El Sadat a făcut o călătorie în Israel și a vorbit în fața Knesset-ului în ceea ce a fost prima recunoaștere a Israelului de către un șef de stat arab. În cei doi ani care au urmat, Sadat și Menahem Begin au semnat Acordurile de la Camp David (1978) și Tratatul de Pace Israel-Egipt (1979). Israelul
Israel () [Corola-website/Science/298002_a_299331]
-
susținut de o majoritate parlamentară devine prim-ministru, de obicei, aceasta este președintele celui mai mare partid. Prim-ministrul este șeful guvernului și șef de cabinet. Israelul este guvernat de un parlament de 120 de membri, cunoscut sub numele de Knesset. Statutul de membru al Knesset-ului se bazează pe reprezentarea proporțională a partidelor politice, cu un prag electoral de 2%, care, în practică, a dus la guvernele de coaliție. Alegerile parlamentare sunt programate la fiecare patru ani, dar coalițiile instabile
Israel () [Corola-website/Science/298002_a_299331]
-
devine prim-ministru, de obicei, aceasta este președintele celui mai mare partid. Prim-ministrul este șeful guvernului și șef de cabinet. Israelul este guvernat de un parlament de 120 de membri, cunoscut sub numele de Knesset. Statutul de membru al Knesset-ului se bazează pe reprezentarea proporțională a partidelor politice, cu un prag electoral de 2%, care, în practică, a dus la guvernele de coaliție. Alegerile parlamentare sunt programate la fiecare patru ani, dar coalițiile instabile sau în urma unui vot de
Israel () [Corola-website/Science/298002_a_299331]
-
bazează pe reprezentarea proporțională a partidelor politice, cu un prag electoral de 2%, care, în practică, a dus la guvernele de coaliție. Alegerile parlamentare sunt programate la fiecare patru ani, dar coalițiile instabile sau în urma unui vot de neîncredere de către Knesset poate dizolva un guvern mai devreme. Legile de bază ale Israelului funcționeaz ca o constituție nescrisă. În 2003, Knesset-ul a început să elaboreze o constituție oficială pe baza acestor legi. Președintele Israelului este șeful statului, cu atribuții limitate și
Israel () [Corola-website/Science/298002_a_299331]
-
guvernele de coaliție. Alegerile parlamentare sunt programate la fiecare patru ani, dar coalițiile instabile sau în urma unui vot de neîncredere de către Knesset poate dizolva un guvern mai devreme. Legile de bază ale Israelului funcționeaz ca o constituție nescrisă. În 2003, Knesset-ul a început să elaboreze o constituție oficială pe baza acestor legi. Președintele Israelului este șeful statului, cu atribuții limitate și în mare parte ceremoniale. Israelul dispune de un sistem cu trei nivele juridice. Sistemul juridic al Israelului combină trei
Israel () [Corola-website/Science/298002_a_299331]
-
acuzator, unde părțile în cauza aduc probe în fața instanței. Cazurile Curții sunt decise de judecători profesioniști, mai degrabă decât de jurați. Căsătoria și divorțul sunt sub jurisdicția instanțelor religioase: evreiești, musulmane, druze și creștine. Un comitet format din membri ai Knesset-ului, judecătorii Curții Supreme de Justiție, precum și membrii Israeli Bar realizează alegerea judecătorilor. Administrația instanțelor Israelului (atât instanțele de judecată „Generale” cât și a instanțelor Muncii), sunt efectuate de către administrația instanțelor, situată în Ierusalim. Atât instanțele generale, cât și cele
Israel () [Corola-website/Science/298002_a_299331]
-
, născut cu numele de Avrum Granovski (în ) (n. 19 iunie 1890, Florești, Basarabia - d. 5 iulie 1962, Ierusalim) a fost un economist și om politic israelian originar din Basarabia, care a deținut funcția de deputat în Knesset-ul (Parlamentul) statului Israel (1949-1951). El este autorul politicii de colonizare agricolă din Palestina și al politicii agrare contemporane a statului Israel. s-a născut la data de 19 iunie 1890, în orașul Fălești din districtul Bălți, aflat în gubernia
Avraham Granot () [Corola-website/Science/312172_a_313501]
-
a condus și compania națională de ape "Mekorot". Granot a fost membru al Partidului Noua Alia și unul dintre semnatarii Declarației de independență a statului Israel (14 mai 1948). În anul 1949, el a fost ales ca deputat în primul Knesset (Parlament) al statului Israel, ca membru al Partidului Progresist (succesorul Partidului Noua Alia). În această calitate, a fost membru în Comisia de anchetă parlamentară cu privire la refugiații din lagărul Jalami și în Comisia de Finanțe. Deși a fost reales ca deputat
Avraham Granot () [Corola-website/Science/312172_a_313501]
-
al Partidului Progresist (succesorul Partidului Noua Alia). În această calitate, a fost membru în Comisia de anchetă parlamentară cu privire la refugiații din lagărul Jalami și în Comisia de Finanțe. Deși a fost reales ca deputat în 1951, el a demisionat din Knesset la șase săptămâni după realegere (la 10 septembrie 1951). El a condus câteva corporații publice, fiind membru în Consiliul Guvernatorilor Universității Ebraice din Ierusalim și în Institutul de Științe Chaim Weizmann. Planul lui Granot de asociere a pământului Fondului Național
Avraham Granot () [Corola-website/Science/312172_a_313501]
-
din Ierusalim și în Institutul de Științe Chaim Weizmann. Planul lui Granot de asociere a pământului Fondului Național Evreiesc și a statului Israel a servit ca bază pentru dezvoltarea legislației cu privire la posesiunea de terenuri și controlul asupra acestora, acceptată de către Knesset în 1960. În lucrările "“Sistemul de posesiune a pământului în Israel”" (1952) și "“Reforma agrară și caracteristicile Israelului”" (1956) sunt formulate principiile de bază ale politicii agrare contemporane ale țării. El este autor al unui număr mare de lucrări teoretice
Avraham Granot () [Corola-website/Science/312172_a_313501]
-
Hacohen Maimon (în și în ) (n. 11 decembrie 1875, satul Mărculești, raionul Florești, gubernia Basarabia - d. 10 iulie 1962, Tel Aviv), a fost un rabin, publicist și om politic israelian originar din Basarabia, care a deținut funcția de deputat în Knesset-ul (Parlamentul) statului Israel și ministru al problemelor religioase și victimelor de război (1949-1951). s-a născut la data de 11 decembrie 1875, în satul Mărculești din districtul Soroca (astăzi raionul Florești), pe atunci aflat în gubernia Basarabia (parte componentă
Yehuda Leib Maimon () [Corola-website/Science/312170_a_313499]