152 matches
-
limitarea uniunii doar la dimensiunea materială. La finalul anului 2006, în lunile noiembrie și decembrie, a existat o explozie de cereri de obținere a cetățeniei române, din partea cetățenilor Republicii Moldova, consulatul României nemaifăcând față la numărul de cereri. În urma declarării independenței Kosovare, ziarul moscovit Pravda a publicat un articol care exprimă îngrijorarea Rusiei pentru posibila unificare a Republicii Moldova cu România, în contextul precedentului Kosovo. Mai mult, ziarul estimează poziția Moscovei astfel: „astăzi pentru Moscova este mai importanta o altă problemă: să nu
Unirea Republicii Moldova cu România () [Corola-website/Science/305063_a_306392]
-
false iar un purtător de cuvânt al poliției internaționale a declarat că „băieții care au supraviețuit în urma tragediei erau foarte presați de presa albaneză și politicieni să-i acuze pe sârbii din satul vecin”. În următoarea zi, mii de albanezi kosovari s-au adunat la capătul de sud al podului din Kosovska Mitrovica, care desparte comunitatea sârbă de cea albaneză, protestând pentru decesul băieților. Sârbii s-au strâns la capătul nordic al podului pentru a opri trecerea albanezilor. Trupele KFOR au
Revoltele din Kosovo din 2004 () [Corola-website/Science/314066_a_315395]
-
Națiunilor Unite și Uniunea Europeană au făcut apel la calm, cerându-le liderilor locali să-și țină în frâu suporterii. Kofi Annan, Secretarul General al Națiunilor Unite, a îndemnat ambele părți să coopereze cu forțele de menținerea păcii, reamintindu-le albanezilor kosovari că au responsabilitatea „să protejeze și să susțină drepturile tuturor oamenilor din Kosovo, în special al minorităților”. Un oficial al OSCE din Austria a descris evenimentele ca un plan orchestrat de a-i alunga pe ultimii sârbi, pe când un oficial
Revoltele din Kosovo din 2004 () [Corola-website/Science/314066_a_315395]
-
insistent să-i aducem pe făptași în fața justiției”. Potrivit organizației Amnesty International, cel puțin 19 persoane au murit - 11 albanezi și opt sârbi - și aproape o mie rănite pe când 730 de case deținute de minorități, în mare parte de sârbii kosovari, precum și 35 de biserici ortodoxe, mănăstiri și alte locuri religioase și culturale au fost avariate sau distruse. În mai puțin de 48 de ore, 4.100 de membrii ai comunităților minoritare au fost strămutate (mai mult de 3.664 de
Revoltele din Kosovo din 2004 () [Corola-website/Science/314066_a_315395]
-
3.664 de persoane care s-au întors în 2003), din care 82% erau sârbi iar celelalte 18% erau romi și așkali precum și o estimare de 350 de albanezi din zonele majoritare sârbe din Kosovska Mitrovica și Leposavić. Politicienii albanezi kosovari precum Președintele Ibrahim Rugova și Prim Ministrul Bajram Rexhepi s-au alăturat șefului UNMIK, Harri Holkeri, comandantului NATO din sud, Gregory Johnson și altor oficiali KFOR să condamne violențele și făcând apel pentru pace în Kosovo. Hashim Thaçi, fostul lider
Revoltele din Kosovo din 2004 () [Corola-website/Science/314066_a_315395]
-
în regiune. De asemenea, a afirmat că „Kosovo, NATO și Occidentul nu au luptat pentru Kosovo numai pentru albanezi, și nici pentru un Kosovo guvernat prin violență... Violența nu este calea de a rezolva probleme, violența creează numai probleme”. Poliția kosovară a format o echipă specială de investigație pentru a rezolva cazurile legate de frământările din 2004 iar potrivit Consiliului Judiciar din Kosovo la sfârșitul anului 2006 cele 362 de acuzații completate de procurorii infracțiunilor municipale și districtuale în legătură cu frământările s-
Revoltele din Kosovo din 2004 () [Corola-website/Science/314066_a_315395]
-
de inculpări: condamnarea a 134 de cazuri, iar instanțele judecătorești au achitat opt și revocat 28; 30 de cazuri au fost suspendate. Procurorii și judecătorii internaționali s-au ocupat de cele mai susceptibile cazuri. Până în martie 2010, 143 de albanezi kosovari au fost condamnați, dintre care 67 au primit pedepse cu închisoarea de peste un an.
Revoltele din Kosovo din 2004 () [Corola-website/Science/314066_a_315395]
-
sau UÇK () a fost o organizație gherilă formată din albanezi kosovari, având ca scop obținerea independenței Kosovoului față de Iugoslavia la sfârșitul anilor '90. Campania împotriva forțelor de securitate sârbe a precipitat o mare lovitură pentru armata Iugoslaviei, ducând la războiul din Kosovo. Intervenția armatei, forțelor de securitate ale Iugoslaviei și a
Armata de Eliberare din Kosovo () [Corola-website/Science/314150_a_315479]
-
sfârșitul anilor '90. Campania împotriva forțelor de securitate sârbe a precipitat o mare lovitură pentru armata Iugoslaviei, ducând la războiul din Kosovo. Intervenția armatei, forțelor de securitate ale Iugoslaviei și a militanților sârbi în Kosovo a dus la exodul albanezilor kosovari și la o criză a refugiaților, determinând în cele din urmă intervenția militară NATO pentru a opri ceea ce a fost identificat (de țările NATO, organizații ale drepturilor omului, UE, și mass-media de Vest) ca fiind o campanie de purificare etnică
Armata de Eliberare din Kosovo () [Corola-website/Science/314150_a_315479]
-
ca gest de mulțumire. După război, organizația UÇK a fost transformată în Corpurile de Protecție ale Kosovo, lucrând alături de forțele de patrulare NATO din provincie. Succesiunea armatei UÇK rămâne puternică în Kosovo. Foștii membri joacă un rol important în politica kosovară. Fostul lider politic al organizației, Hashim Thaçi, este în prezent președintele Partidului Democrat din Kosovo și prim-ministrul provinciei din ianuarie 2008. Fostul lider militar al organizației, Agim Çeku a fost prim-ministru după sfârșitul războiului. Această mișcare a determinat
Armata de Eliberare din Kosovo () [Corola-website/Science/314150_a_315479]
-
securitatea și stabilitatea în Kosovo iar ONU urmărește statisticile către viitor. După ce Kosovo și-a declarația independența, comandantul forțelor NATO a declarat pe 20 februarie 2008 că nu intenționează să întărească securitatea în nordul provinciei, în ciuda violențelor cauzate de sârbii kosovari. Din ianuarie 2010, numărul trupelor KFOR a fost diminuat la mai puțin de 10.000. Mandatul inițial emis de NATO: În prezent, obiectivul KFOR este 'construirea' unei împrejurări sigure, unde toți cetățenii, de toate etniile, pot trăi în pace cu
KFOR () [Corola-website/Science/314184_a_315513]
-
de albanezi. Refugiații din satele distruse au adus la creșterea rapidă a populației. O mare parte din cei 6,000 de romi au fugit în Șerbia. În nordul orașului aproximativ 8-10,000 de sârbi trăiesc împreună cu 2,000 de albanezi kosovari și 1,700 de slavi musulmani în enclave discrete. În 2003 estimările populației de la oraș a fost de 75,600, iar la municipiu o populatie 105,000. Mitrovica a devenit locul cel mai cunoscut pentru ciocnirile ale etnicilor, fiind agravate
Kosovska Mitrovica () [Corola-website/Science/314185_a_315514]
-
Forțle ONU din nordul orașului s-au retras după incident. Drept răspuns minoritatea sârbă din oraș a format Comunitatea de Asamblare Kosovo și Metohia. Înainte de războiul din Kosovo din 1999, municipiul avea o populație de 116,500 locuitori, 81% albanezi kosovari, 10% sârbi, iar restul de alte etnii (printre care romi) conform estimărilor OSCE. Cei mai multi non-albanezi, locuiau în orașul Mitrovica, având o populație de 68,000 locuitori - 71% albanezi kosovari, cu aproximativ 9,000 de sârbi și 11,141 alte naționalități
Kosovska Mitrovica () [Corola-website/Science/314185_a_315514]
-
1999, municipiul avea o populație de 116,500 locuitori, 81% albanezi kosovari, 10% sârbi, iar restul de alte etnii (printre care romi) conform estimărilor OSCE. Cei mai multi non-albanezi, locuiau în orașul Mitrovica, având o populație de 68,000 locuitori - 71% albanezi kosovari, cu aproximativ 9,000 de sârbi și 11,141 alte naționalități. Albanezii kosovari, locuiesc în tot orașul, în timp ce sârbii locuiesc în partea de nord a orașului, fiind divizați din partea de sud unde locuiesc albanezii. Faculutățile sârbe ale Universității Pristina au
Kosovska Mitrovica () [Corola-website/Science/314185_a_315514]
-
sârbi, iar restul de alte etnii (printre care romi) conform estimărilor OSCE. Cei mai multi non-albanezi, locuiau în orașul Mitrovica, având o populație de 68,000 locuitori - 71% albanezi kosovari, cu aproximativ 9,000 de sârbi și 11,141 alte naționalități. Albanezii kosovari, locuiesc în tot orașul, în timp ce sârbii locuiesc în partea de nord a orașului, fiind divizați din partea de sud unde locuiesc albanezii. Faculutățile sârbe ale Universității Pristina au fost mutate de la Pristina la Kosovska Mitrovica după sfârșitul războiului din Kosovo. În
Kosovska Mitrovica () [Corola-website/Science/314185_a_315514]
-
trecând prin orașul Glogovac, și continuă până la orașul Srbica (Srbița). Există un număr de 36 de localități în municipiu, inclusiv orașul Glogovac. Înaintea războiului din 1999, populația municipiului a fost de aproximativ 69,000, formată aproape în întregime de albanezi kosovari, cu un număr mic de sârbi kosovari și alții numai din orașul Glogovac. În prezent, nu mai există nicio minoritate, astfel a rămas o populație de o singură etnie. Glogovac a fost leagănul mișcării 9 naționaliste albaneze din Kosovo. Înaintea
Glogovac () [Corola-website/Science/314385_a_315714]
-
orașul Srbica (Srbița). Există un număr de 36 de localități în municipiu, inclusiv orașul Glogovac. Înaintea războiului din 1999, populația municipiului a fost de aproximativ 69,000, formată aproape în întregime de albanezi kosovari, cu un număr mic de sârbi kosovari și alții numai din orașul Glogovac. În prezent, nu mai există nicio minoritate, astfel a rămas o populație de o singură etnie. Glogovac a fost leagănul mișcării 9 naționaliste albaneze din Kosovo. Înaintea războiului din Kosovo, Armata de Eliberare din
Glogovac () [Corola-website/Science/314385_a_315714]
-
foarte puțini sârbi în oraș, municipiul a rămas cel mai cultural și etnic eterogen din Kosovo, păstrând comunitățile bosnieci, turci, și romi în plus față de majoritatea populatiei albaneze din Kosovo trăiesc în Prizren. De asemenea un număr semnificativ de sârbi kosovari locuiesc în sate mici, în enclave sau complexe de locuințe protejate. Mai mult, comunitate turcă din Prizren este social proeminentă și influențabilă, iar limba turcă este vorbită chiar și de non-turci.
Prizren () [Corola-website/Science/314394_a_315723]
-
asemenea, este și o mare comunitate de bosniaci în orașul Peć și Vitomirica, pe când comunitățile semnificative de romi, ashkali și egipteni locuiesc în zonele rulale și urbane. Peć este unul dintre orașele cu cele mai bune performanțe din liga sportivă kosovară. Echipa de fotbal premiată este KF Besă; echipele de baschet sunt KB Peja și KF Shqiponja. Ambele echipe sunt debutante în superliga kosovară. KB Peja este clubul cel mai vechi dar deține și cele mai bune rezultate. În plus orașul
Peć () [Corola-website/Science/314405_a_315734]
-
zonele rulale și urbane. Peć este unul dintre orașele cu cele mai bune performanțe din liga sportivă kosovară. Echipa de fotbal premiată este KF Besă; echipele de baschet sunt KB Peja și KF Shqiponja. Ambele echipe sunt debutante în superliga kosovară. KB Peja este clubul cel mai vechi dar deține și cele mai bune rezultate. În plus orașul găzduiește o echipă de handbal KH Besă Famiglia, o echipă de volei Ejona Peja, o echipă de judo Ippon, precum și o echipă de
Peć () [Corola-website/Science/314405_a_315734]
-
Kosovo. În 1997, Thaci a fost judecat în absență și condamnat de autoritățile sârbe de la Pristina pentru acte de terorism asociate cu activitățile sale în UCK. În martie 1999, Thaçi a participat la negocierile de la Rambouillet în calitate de lider al echipei kosovare albaneze. În timpul negocierilor Thaçi a fost perceput de diplomații din Occident ca fiind "vocea rațiunii" în UCK: participarea sa la negocieri a demonstrat voința de a accepta autonomia pentru Kosovo de Șerbia, atunci când alți lideri revoltați au refuzat orice soluție
Hashim Thaçi () [Corola-website/Science/314833_a_316162]
-
și ajutau la organizarea deportărilor spre lagărele de exterminare (Poliția evreiască de ghetou sau Ordnungsdienst). În aprilie 1943, Reichsführer-ul SS Heinrich Himmler a creat Divizia a 21-a Waffen Montană din SS Skanderbeg (prima albaneză), condusă de albanezi și voluntari kosovari albanezi. Din august 1944, divizia a participat la operațiuni împotriva partizanilor iugoslavi și sârbi locali. Disciplina în divizie era slabă și de la începutul anului 1945 a fost desființată. Emblema a diviziei a fost un vultur negru albanez. Batalionul al 373
Colaborarea cu Puterile Axei în timpul celui de al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/320399_a_321728]
-
atunci când sunt puse în numere întregi). Culorile și construcția drapelului nu au fost încă definite; cu toate aceste, un document oficial al guvernului oferă culorile drapelului prin CMYK. Valorile RGB neoficiale au fost extrase manual încă din 2009. Utilizarea drapelului kosovar este stabilit prin legea: „Legea de Folosire a Simbolurilor de Stat din Kosovo”. Cu toate acestea, Guvernul Șerbiei se opune utilizării drapelului kosovar la adunări și întâlniri internaționale. Șerbia nu recunoaște secesiunea provinciei Kosovo și o considera entitatea guvernată de
Drapelul kosovar () [Corola-website/Science/317142_a_318471]
-
oferă culorile drapelului prin CMYK. Valorile RGB neoficiale au fost extrase manual încă din 2009. Utilizarea drapelului kosovar este stabilit prin legea: „Legea de Folosire a Simbolurilor de Stat din Kosovo”. Cu toate acestea, Guvernul Șerbiei se opune utilizării drapelului kosovar la adunări și întâlniri internaționale. Șerbia nu recunoaște secesiunea provinciei Kosovo și o considera entitatea guvernată de Națiunile Unite în cadrul suveranității, Provincia Autonomă Kosovo și Metohia (în ), potrivit constituției Șerbiei din 2006. Chiar și după câteva luni de la declarația de
Drapelul kosovar () [Corola-website/Science/317142_a_318471]
-
la o moschee din partea sudică a Mitrovicei (și pentru tulburarea liniștii și tentativei de omor a unui ofițer de poliție). Până în 2008, Kosovo nu a avut propriul drapel. Cu toate acestea, în diferite perioade ale istoriei, erau fluturate diferite drapele kosovare. Înainte de 1969, singurel drapele care puteau fi folosite legat în Kosovo (pe atunci provincie autonomă) erau cele ale RSF Iugoslavia și RS Șerbia. Dacă un drapel naționalist, precum cel albanez, sârb său croat era fluturat, persoana putea fi închisă pentru
Drapelul kosovar () [Corola-website/Science/317142_a_318471]