173 matches
-
de pe pămînt, dar plutea doar pentru o clipă, în liniște și apoi se întorcea, răsucindu-se, în verdeața luxuriantă. Cînd și cînd, pierdeam din ochi rîul din cauza gardului viu, dar îl știam mereu lîngă mine, răcoros și larg, uneori cotind lînced, conștient că era mai mare și mai puternic decît toată vegetația fremătătoare de pe mal. Îmi lipsea, îmi lipsea contactul zilnic cu apa, dar rîului n-ar fi putut să-i pese mai puțin, nu avea reacție. Alergam în susul curentului și
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
locul lui în oraș, despre viața ciudată pe apă pe care o împărțeam. Brusc, un grup de călăreți s-a îndreptat spre mine, ieșind din umbră, sunetul copitelor fiind înăbușit de pămîntul moale. Trei sau patru cai într-un galop lînced în drumul lor spre grajd. Trupurile lor enorme au trecut pe lîngă mine pe amîndouă părțile; era prea tîrziu să mă feresc din cale. Coaste, frîie, piele scrîșnind. Le-am simțit sudoarea caldă, mirosul de bălegar și pămînt. Cineva sudui
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
acum stau în fața micii mele ferestre. S-a făcut cald. Vara avea să continue ani de-a rîndul, dar sezonul sportiv se apropia de sfîrșit. Mi-am aplecat capul prin cadrul ferestrei și am încercat să privesc în stradă. Liniște lîncedă, cît era strada Smarald de lungă. În minte, coteam și ajungeam la rîu. De ce nu eram trist odată cu apropierea ultimei competiții? De ce nu-mi era teamă de lunile lungi de dinaintea lui septembrie, în care n-aveam să-i văd, pe
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
întorși de la studii în străinătate, oameni de afaceri plecați cu treburi prin alte părți, câțiva preoți, călugărițe. De data aceasta, vasul Vietnam găzduia și o renumită actriță de cinema, care călătorea împreună cu soțul ei. După masa de prânz atmosfera era lâncedă, majoritatea pasagerilor retrăgându-se prin cabinele lor pentru un pui de somn, până la ceaiul de la ora trei. Razele soarelui pătrundeau ca niște flăcări albe prin hublouri, iar bărcile de salvare se legănau în voia valurilor. Nici țipenie de călător pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
izvorau ape limpezi și reci, izbite de viscole năprasnice. Cum de-or fi În stare să bea oamenii ăștia asemenea apă, m-am Întrebat și am căutat izvorul care se vărsa În băltoacă. L-am găsit, dar apa era la fel de lâncedă și, pe când sorbeam primele guri din ea, au apărut ei. Erau În spatele meu, la o aruncătură de băț. Țineau În mână sulițele lor grele, cu cap de piatră prost cioplită, nu ca ale noastre, subțiri și Îndelung ascuțite. Știam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
simțit răcoarea unei ape. Stk, stk, stk! Uriașii alergau la adăpostul copacilor, undeva pe mâna mea tare, și am luat-o la goană În partea cealaltă până ce m-am trezit pe o limbă de nisip lângă o apă care curgea lânced. Dacă aș ști să calc apa, mi-am zis dar, chiar atunci, am zărit un om din acela mare, la capătul limbii de nisip. Ieșise dintre copaci, pășind alene de parcă nimeni nu l-ar fi grăbit vreodată. Ținea capul sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și-o târâră iute prin nisip... ... m-am trezit din cauza durerilor - soarele dogorea din nou, iar eu zăceam pe burtă Într-o luntre ce luneca pe o apă care curgea mereu. Când și când, adia o boare răcoroasă. După cât de lânced era mirosul din jur, cred că apa era verde și mâloasă. Am dat să mă răsucesc cu fața În sus și am simțit că eram dat cu unsori ce mă făceau mai lunecos decât un pește. Am reușit să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
constructiv. Contrastul nu trebuie explicat prin deosebirea noastră organică de sași, ci prin distanța incomensurabilă de cultură a fondului nostru popular. Noi încă nu putem aprecia ce salt am făcut prin pătura noastră cultă. Este în dorul nostru atâta risipire lâncedă în lume, atâta renunțare în fața timpului și a spațiului și atât prizonierat în adierile inimii, că te întrebi ce tristețe a încercat acest popor de s-a predat sieși atât de neînduplecat. Scoateți lamentațiile din poezia și din muzica noastră
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ușori suiți În slavă, Clari, fără legături, cum sunt bulele de aer Într-o apă Atît de senini. O pace apărînd treptat la orizont ca o navă, Și timpul ca un fum prin mîinile noastre de apă. Sus Întîlnim păsări lîncede ca niște valuri Liniștite. Suflet numai. Atît mai suntem. Și ce bine Ne simțim. O adiere calmă ne duce pe alte maluri Din plante Întîlnim numai aroma. Numai zumzetul suav din albine. (Au fost oameni) Diferența față de scrierile anterioare se
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
care „astupă cu bancnote ocheanul prin care ar putea privi În veșnicie”, și chiar a „lanțurilor sîngelui” zăngănind „În Închisorile vinelor” ... În ce privește suita corespondentă de metafore ale inerției, ea nu era, tot aici, deloc mai săracă, de la „mucegaiul zilelor”, „somnul lînced” al plantelor ori „nămolul durerilor ce ne sug tălpile”, pînă la „nisipul nemișcării” și „huruitul ancorelor [care] anunță un etern naufragiu”. Oriunde am căuta, ne Întîmpină reprezentări strîns Înrudite ale obsesiei fundamentale - În ordine negativă - traducînd frustrarea, singurătatea, abandonul, absența
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
elementelor și evenimentelor exterioare, acea „Încărcătură nouă” revenind În ochiul pururi curios sau - ca În alt vers, din Zodiac, care cere „Să-ți umpli ca o tolbă ochiul de sicomori și gazéle” - implicarea În procesul transformator: „Șoim, ochiul răscolește somnul lînced al plantelor” (Brățara nopților, V). Oriunde am deschide cărțile lui Voronca, eul poetic se definește ca fiind prin excelență spectatorul, În Înțelesul cel mai general al cuvîntului. Organul său de simț cel mai solicitat rămîne ochiul, iar lumea surprinsă cu
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Bolintineanu nu-i, cu toate acestea, nepăsător față de legile armoniei În poezie. Citind pe Grigore Alexandrescu, este nemulțumit de incorectitudinea metrică a unor versuri, zicînd că acolo unde nu este formă nu este nici cugetare: „versurile șchioapătă ca un cal lînced, rămîn În gît...” Bolintineanu este, În fond, un „simțualist”, simțualismul fiind, dacă-i traducem bine formula, o manifestare liberă a emoțiilor. Heliade, Alexandrescu, Alecsandri vor să zăgăzuiască, prin retorică, dialectul nostru proliferant. Bolintineanu lasă simțurile să vorbească, nu meditează prea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
păstrează mereu aceleași facultăți, care sunt Însă Întru câtva diminuate, atunci când se produce amestecul cu un corp; În acest caz, unele dintre aceste facultăți se fac total nevăzute și rămân ascunse; iar altele slăbesc din putere și se Întunecă, devenind lâncede și Încetinite, Întocmai privirii ce răzbate cu greu prin ceață sau (F) aidoma pașilor afundați În mâl. Ele au nevoie de Îndelungă Îngrijire pentru a prinde iarăși puteri și totodată pentru a fi dezbărate și curățate de murdăria care le
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
legat, Mintea de nalta, chipul de frumos Că și-al onestei dame plod? De ce Ne pun stigmat: josnici? bastarzi? Jos, jos? Noi ce-n fecund furtul naturii luăm Mai multă vlaga și-nfocare-n duh Decît în searbăd, obosit și lînced pat Intra să nască-un trib întreg de tîmpi Făcuți pe moțăite? Așadar, Legitim Edgar, vreau pămîntul tău. Iubirea tatii-i spre bastardul Edmund Că spre legitim. Fain cuvînt: legitim. Ei, legitime, Scrisoarea-aceasta dacă-și face drum Și-invenția-mi prosperă
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Întors de la vînat, Nu-i voi vorbi. Spune-i că mi-este rău. De-l vei sluji mai slab că pînă-acum, Vei face bine; vina-o iau asupra-mi. OSWALD: Iată că vine, doamna, îl aud. GONERIL: Fiți lăsători și lîncezi cît doriți, Tu și ceilalți. Aș vrea să iasă vorba. Nu-i e pe plac, plece la sora mea, Whose minf and mind I know în that are one, Not to be overruled. Idle old man, That still would manage
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
însă cu foarte mult tact. Fericitul Augustin atenționează că în cazul în care nu intervenim cu explicații sau nu răspundem la întrebările elevilor, povestirea poate să-și piardă din efect, iar „discursul nostru devine mai lipsit de vlagă și mai lânced”. Prin materialul faptic și logica ei de desfășurare, prin simplitatea și claritatea ideilor exprimate, povestirea reprezintă un excelent exercițiu care conduce spre însușirea unei mari bogății de reprezentări vii și clare, care incită la subtile analize și comparații, înlesnește înțelegerea
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
chip din "craniul pur" al grădinarului înecat. Renunțînd la parabolă, în Omul cu compasul Doinaș vorbește în nume propriu, mișcat de "rotirea stelelor în spațiu: medalie de foc și magic Cerc". Sub cer proliferează însă urâtul "insecte și reptile", "ape lâncede", "zgârciuri pe nisip". Compasul, "inginer de armonii", e neputincios: "Ci-n mijlocul declinului lumesc / eu stau și-aștept..." Reacții de alt gen (în Pseudokyneghetikos) se înscriu într-un cod energizant prezumțios: Când fiarele cutează să te-nfrunte, / să nu te
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
sunt numai cuvânt?..." Supraevaluarea ideii de generație irită franc; există doar ritmuri, zice el: "Un poet bun ține de toat egenerațiile, mediocritatea de nici una..." Lirismul în sine, prelungit fără frână, poate cădea în desuetudine; reflexivitatea vine să corecteze sentimentalismul, discursul lânced. Dacă aș avea două inimi, una aș vrea să gândească..." Nu o dată Grigore Vieru se amuză la întâlnirea cu vechile dictoane și sentenții, după care el însuși, luând "pulsul proverbelor", propune dezinvolt texte sapiențiale, un fel de glose: despre ethnos
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
-te-ar focul, poezie, precum mă ard și pe mine / țepușele cuvintelor în care-s rezemat lângă stâlpul / de aur al lunii". În practică, un George Vulturescu febril, inflamabil, vulcanic, departe de a abandona, nu se dă bătut. Ostil poeziei lâncede, somnolente, îl tentează "poezia cu lupi", aspră, agresivă, intransigentă, cu "colți" care sfâșie. Unii cântă iarba, orașul, / orașul sau mașina de scris / eu voi cânta cuțitul" (Zidul de fulgere). Bântuit, imoderat, îl preocupă nașterea poeziei, geneza versului instaurator în stare
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Ion COCORA DIALOGUL OPINIILOR (selecție) 1970 CARTOFI PRĂJIȚI LA ORICE Arnold Wesker Studioul Casandra Scenă de grup din spectacol Un nou regizor ... Cea dintâi manifestare personală a regizorului în raport cu piesa a fost schimbarea accentului dramatic. Wesker a încropit o poveste lâncedă cu băieți bogați și deștepți care-i trădează pe săracii idioți într-o cazarmă, în timp ce Alexa Visarion a reconstituit, în colorit păstos, cu rigoare compozițională și violență pamfletară, viața abrutizantă din mediul cazon englez, în care sunt posibile toate ticăloșiile
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
semnificațiile reale, așa cum pot vorbi ale astăzi unui spectator lucid, dușman al mistificărilor. Spectacolul e construit pe schela câtorva scene-cheie, momente memorabile pentru forța lor de expresie: ritualul mut al servirii ceaiului în actul I, într-o ambianță de plictiseală lâncedă și, prin contrast, de puritate transparentă... (Margareta Bărbuță) ... Exemplul cel mai convingător a fost spectacolul Unchiul Vanea, semnat de Alexa Visarion. Regizorul, împreună cu scenograful Vittorio Holtier, propun un raport extrem de subtil între real și imaginar, oferind o lume concretă, a
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ochiul, sau că se așază pe un arbore înalt, unde nu samănă a ave plecare să aștepte ca să fie prins și, deodată, zboară și de acolo. Un alt roi esă voios din stup, dar împărăteasa (matca) fiind bătrână <s>au lâncedă de aripi, nu este în stare a se înălța cu roiul și neîntârziet cade în iarbă sau chiar în apă, sau că se face prada unei rândunele zburătoare și roiul e ferice de i se nimerește a intra în stupul
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
sunt autoironia (prezentă de câteva ori în paranteze de tipul: ,,Și deși Ghighi e numai o vitrină cu păpuși, sau numai fantezie, oricum: a fost cu mine și acum nu mai e. Cugetare.” - p.59 sau ,,[...] sunt surprins de spaima lâncedă a cadavrului (metaforă) [...]” - p.59 sau ,,[...] spiritul și carnea se întrepătrund ca într-o virgină de marmură (evident, metaforă)” - p.60) și întrebările retorice care, dincolo de suspendarea momentană a dialogului, ar fi putut crea o altă perspectivă asupra gândirii personajelor
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
patinat, de-o transparentă delicatețe. Amărăciunea învechită și dezgustul și-au pierdut asprimea, demonicul, convertite în fragilitate. Merită contemplat îndelung chipul pe care ziua și-l alege în această clipă ! Imaginea rulează intermitent, în ore bizare. Totul pare stătut, pulverizat, lâncedă nemișcare. Timpul își înclină brusc unghiurile, un fulger perforează, pe neașteptate, văzduhul de vată, ora recapătă contur, își restrânge marginile ascuțite, se ridică, vie. Arcul se aude, scrâșnind undeva, departe. Ziua își dezvăluie, din nou, pentru o fracțiune, înfățișările, forțele
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
deschiși, "a heap of broken images", o copie într-o lume fără originale, artiștii încercau să evadeze din marea fortăreață acoperită de fum de cărbune și sfâșiată de războaie, conflicte sociale, mediocritate burgheză. Ce era Europa pentru Rimbaud? O baltă lâncedă în care corabia lui beată se-mpotmolea într-un mâl reacționar și șovin. Pentru Gauguin? O țară a cețurilor și-a lipsei de culoare. Mallarme își dorea "să fugă departe", după ce citise toate cărțile, ca să-și vindece cumva tristețea cărnii
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]