911 matches
-
sosirea chelarului, hai să ne așezăm care și cum Îi place. Hanul nostru Îi Încăpător. În capul mesei, se cade să stea domnul profesor, fiindcă o dată Îi este musafir unei foste subalterne - a intervenit soția lui Petrică. ― Uite cum se lățește bucuria, fraților. Parcă o văd pe Elena. Se Învârtea ca un prâsnel. Abia apucai să-i spui ce are de făcut, că ea o lua din loc, cât ai clipi - a vorbit profesorul cu aducere aminte. ― Eu vreau să stau
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Pătrășcanu a fost aruncat în închisoare fără nici o vină!... Să ne unim glasul și să cerem: libertate pentru Pătrășcanu!... Muncitorul cu figură isteață și servietă de mușama păru să stea câteva clipe pe gânduri, apoi zâmbetul de pe chip i se lăți și răspunse cu o voce mucalită: Vezi-ți de treabă, mă nene!... Mata ești sărit de pe fix?... Am nevastă și copii acasă!... Și bălăngănindu-și geanta jerpelită, o luă repede din loc, grăbit să-i ajungă din urmă pe tovarășii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
osteniți în van!.. Bine Stăpâne! Dar noi, cei din mândra Țară a Fagilor n-am greșit cu nimic și tot ne-ai pedepsit prin trimiterea peste ocina noastră a tot felul de seminții cu grai străin și care s-au lățit tot pe seama pământurilor noastre din hotară în hotară! Chiar așa-i, prea supușilor! Dar asta nu-i o pedeapsă tocmai mare!.. Că și alții trebuie să se înfrupte din toate cele câte vi le-am dat pe pământ! Iar alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
persecuțiile creștinilor de către împărații păgâni, se mai vi încă o serie de dușmani în persoana filosofilor păgâni ca: Celsus, Crecens, Corneliu Fronton, Lucian din Samosata, Ammoniu, Saccas, Plotin, Filostrat, Ierocle etc., cari neavând alte de apărare; împotriva creștinismului, ce să lățea din zi în zi, începură să spună tot felul de minciuni, învinuind pe creștini de incesturi la cultul lor; de orgii excentrice în adunările lor tainice; de vrăjitorie și mâncătorie de oameni și copii. Îi acuzară apoi prin grai și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
măreț din toate acestea: bărbatul singur și un pic adus de spate, care părea să ducă un con uriaș de lumină și foc, flăcările care au alcătuit curând un perete în fața lui, fumul care se înălța spre cer și se lățea spre Vindelälven, razele de soare care străpungeau norii de fum și luminau lăstărișul în felul acela neobișnuit, biblic. într-un incendiu de defrișare focul merge din afară spre înăuntru. Arde ce trebuie ars direct și fără cruțare, dar dacă șanțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
se regăsesc în vârstele omului care o scrie. Biografia impregnează de la bun început o operă în mișcare, opusă, cu obrăznicie programatică, producției patriotarde de după Tezele din iulie 1971; și lirismului călduț, convenabil. Prima țintă o constituie Daciada culturală, Cântarea României lățită în repertoriul "artistic" al epocii: "Bună ziua, poezie românească ar trebui să-ți spun/ dar până una alta trebuie să mă resemnez la un bună seara./ Dar dacă vreți să fiu optimist faceți două ture de/ coniac și-am să te
Vântul în plete by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7405_a_8730]
-
neobișnuite rezidă în resortul infinit mai adînc decît prozodia în care plasează Alexandrescu propria sa armonie poetică; la el, vuietul tenebros și lent al versului aproape că își detașează melodia de sens: Dar a nopței neagră mantă peste dealuri se lățește, La apus se adun norii, se întind ca un veșmînt; Peste unde și-n tărie întunerecul domnește : Tot e groază și tăcere... umbra intră în mormînt. Lumea e în așteptare... turnurile cele-nalte Ca fantome de mari veacuri pe eroii
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
fost totul în zadar Pe o muche rea de zar Pe o muche de zar stins Cu tocmeală dinadins * O, am trecut atît de oarbă printre lucruri fără să știu că sufletul îmi era o nuia răsucită că răsuflarea se lățea ca o amprentă de cerneală pe canapeaua de jad Acum le văd dar în ele, vai, nu se mai poate să cad... * nimbul meu spălat cu lacrimi uscat de soare mă-ncunună și mă doare ca o sfîntă zămislire din
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7835_a_9160]
-
ar lucra împotriva modernității și împotriva europenizării noastre. Aceasta este imaginea lăsată în urmă de curentele mediatizate din societate. Elitele, nemediatizate cum sunt, își văd de treaba și de lașitatea lor. A lor este vina că au lăsat să se lățească această imagine. A lor este vina că nu conștientizează cît de grav ar putea fi, la o adică, să trecem de la spiritul excluderilor retorice la practica unor excluderi în carne și oase. Și, iată, toată tevatura vine doar din faptul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7307_a_8632]
-
meu de vedere, un paragraf cum e acesta (selectat de Bogdan-Alexandru Stănescu pentru a proba afinitatea lui Lăcustă cu marele comediograf) e caragialian în coloratura verbală, nu în dinamică: " - Ai omorât fata... șopti Girevengu, urmărind cum firul de sânge se lățește pe pânza mototolită. Tocmai de sfânta zi a Crăciunului. Petreceam și noi la televizor, cu veselie și muzică, că ne simțeam oameni ca toți românii. Că ne bucuram de prima asta care am luat-o. Și uite ce-ai făcut
Arta programării textuale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7122_a_8447]
-
rescriere a istoriei de pe poziția învingătorului, așa cum Roller rescrisese istoria României ca luptă de clasă" (Dan Ungureanu), ne temem că e o manieră deloc subtilă de a pleda pentru confuzie. O confuzie cu atît mai gravă cu cît ea se lățește peste o rană a colectivității românești încă sîngerîndă, sunînd ca o batjocură la adresa unui bolnav sau a unui infirm. Există, evident, o nostalgie a comunismului, îndeobște latentă, ce rareori cutează însă a prinde o formă demonstrativă, într-un fel explicabilă
O carte bizară by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7619_a_8944]
-
este negru, tern, ușor înfricoșător. Mi-aduc aminte de o aventură de acum mulți, mulți ani. Eram pe aeroportul Băneasa cu colegii mei Cristina Dumitrescu, Marian Popescu și Victor Scoradeț. Am privit răsăritul împreună, din sala de așteptare. Soarele se lățea pe pistă sub ochii noștri fascinați. Lumina creștea și făcea pierdut întunericul vîscos în cîteva clipe. Ore în șir nu am înțeles de ce nu decolăm. Comunicarea la români rămîne un subiect și astăzi. După ce cursa a fost suspendată - ceață la
Existențe trucate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5715_a_7040]
-
se găsea sub ei. Și din acest punct de vedere Eugen Florescu era un personaj tipic. Era suficient să-i urmărești mimica de-o sinistră mobilitate pentru a ghici cu cine stă de vorbă: dacă pe fața unsuroasă i se lățea zâmbetul slugarnic, cu inflexiuni abia sesizabile de viclenie, era clar că se adresa unui superior ierarhic - pe linie de partid sau de Securitate. Dacă, în schimb, în raza privirii acoperite de stuful abundent al sprâncenelor - ceva între Cro Magnon și
Vara nebunilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6163_a_7488]
-
Gheorghe Grigurcu Poezia șaizecistă înfățișa fie un pitoresc lățit pe un ecran cosmic, fie o abstractizare emfatică din ce în ce mai absconsă, fie o înclinație șugubeață cu îmbelșugate și nu totdeauna suficient de exigente prestații. Optzeciștii au impus o dispoziție stradală, o familiaritate de „oraș mare” ce întrerupea tăios ruralismul încă prezent
Un absolut al ființei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4508_a_5833]
-
tremuriciuri/ ca un pîntece femeiesc la senină vreme de pubertate/ și nu mai aud decît gîlgîitul de conductă spartă al gurii mele/ și grumazul cum flutură în urmă ca o mînecă goală/ pe cînd la capătul ei capul mi se lățește asemeni unei palme/ pocnind pe luciul unei pietre.”. Este prima secvență din Izgonirea din poezie, marele poem din Addenda; și printre puținele, din cartea de debut, comparabile cu performanțele devenite standarde în cartea Alcool.
Tînărul Mureșan (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3509_a_4834]
-
a supărat: a vrut să ia bluza chinezească a mamei, dar Zinaida nu i-a dat-o, i-a părut rău s-o dea. Nu voia s-o țină pentru ea, n-avea cum să poarte lucrurile mamei pentru că se lățise într-atât, încât nu putea să urce în tramvai, pe când mama era uscată ca gândacul și mică de statură. Nu i-a dat bluza pentru că era o amintire de la mama ei - bluza era verde, un verde chinezesc, avea nasturi îmbrăcați
Ludmila Ulițkaia Rude sărmane. Fetițele by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/3562_a_4887]
-
PNL și partidul nu poate să-și asume astfel de "măsuri inepte". El mai subliniază că " Ar fi mult mai utilă o transparență și o consultare a mediului de afaceri. Până atunci, înainte de a introduce noi taxe, este necesar să lățim baza de impozitare". Tăriceanu precizează că această măsură, pe care a numit-o ineptă, poate fi aplicată și este necesară doar în cazul unui eșec în fața evaziunii fiscale. El adaugă că rezultatul nu va fi unul pozitiv, pentru că vor ajunge
Tăriceanu: PNL nu-și poate asuma măsuri inepte by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/35891_a_37216]
-
cârpe în neorânduială, pete gelatinoase ca niște meduze aruncate de valuri la întâmplare pe nisip, pulberi din temeliile caselor, frunze uscate rămase de-astă toamnă și mucezite, cărți cu cotoarele răsucite, cauciucuri cu burțile sparte. Pe măsură ce mormanul acela uriaș să lățea la poale, limbile excavatoarelor împingeau și muntele se sumețea, vârful fiind de fiecare dată altul, dar mereu mai sus, spărgând lumina altfel, dar cu aceeași cruzime, de parcă cineva ar fi dănțuit în vârf pe sticlă pisată. Acolo unde măruntaiele se
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
care cade de undeva: de sus, de jos, din spate sau din părți. Lumina nu cade de niciunde, și de aceea nu lasă umbre. De aici senzația că obiectele lui Paștina se aplatizează sub presiunea unei priviri frontale care le lățește, furîndu-le adîncimea. Majoritatea pînzelor nu au perspectivă: cana fără toartă nu are grosime, pianina cu vioară nu are coadă, potirul de pe masă nu are un fundal sugerat prin tușe. Lucrurile se epuizează în suprafața lor bidimensională, grație unei vederi în
Armonie inversă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3624_a_4949]
-
neputința de a mă sinucide brusc indolent, sfîșiindu-mă cu o lamă de aer neputința urlînd neputința umplîndu-se cu ură în loc de plăgi și iată-mă transformat într-o ciudată sperietoare de ciori împărțind verdicte nu întotdeauna drepte cu un rîs idiot lățit pe fața mea întreagă pînă la acel grad al delirului unde și crima părea îngăduită în hohotul cosmic, el însuși criminal asist la destrămarea timpului și-a tuturor aparențelor lovesc fereastra dulapul și patul sînt țandără dau să te iau
Poem de Judith Meszáros by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Imaginative/15294_a_16619]
-
de memorie, de olfacție, de... șoldologie. Cîte coapse scapără o iubită ideală? Două, trei, patru, cinci? (Principalu-i că le ondulează.) Am luat-o razna pe ponoare-ntomnate, mocirlite-n ploi cu dichis: pic, pic, pic... dar stropii chibzuiți chinezește-n creștet se lățiseră-n firfirici, în... aia... lețcaie, iarăși lețcaie... Și se săltase mercurul unei melancolii de plantagenet prăbușit între plătagini, fiindcă-mi cheltuisem, absolut perdant, bugetul, ocrotit un timp la bancă, apoi scos pe de-a-ntregul și dizolvat în speculații păguboase cu
Proza din poem (I) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16190_a_17515]
-
o zi mai lungă decît vom fi crezut. O eră macră! Roua ne-o dă cu împrumut. Tu o să-ți speli buricul, eu sufletu-o să-mi curăț Și-o să te rog întruna: coapsele largi îndură-ți Și sînilor pecetea lățește-o-n lacom sfîrc. Și-o să urcăm la ceruri, uimind bubosul tîrg, Spre pomul, lăudatul, neluîndu-ne, nu!, sacul, Ci doar dorința dulce de-a rupe de pe cracul Subțire-un măr cu pompa umflat cîtu-i dovleacul. Și clipa-și va întinde
Scrisoare pentru Lolo by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16574_a_17899]
-
simpozioane, colocvii, tot atâtea ritualuri de inițiere în experiența existențială a Exilatului. Acesta a început să fie, tot mai frecvent, văzut categorial și grafiat cu o majusculă simbolică; citit, admirat, contemplat, dacă nu cu emoție sinceră, cu o extatic-oportună fericire lățită pe figură. Opacitatea resentimentară de ieri contrastează într-un chip aproape comic cu ,deschiderea" de azi, lipsită de substanță umană și de spirit critic. În fapt, micro-lumile românești din afara granițelor naționale nu au făcut decât să reia în mic modelul
Viață rescrisă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10738_a_12063]
-
Grady, a înconjurat-o cu brațele și a răsturnat-o pe pat. - De cînd am tot așteptat așa ceva, i-a spus el. Cred că într-un pat o să fie mișto, puicuțo... Patul era înfățat în lenjerie albastră și albastrul se lățea în fața ochilor ei ca un cer nemărginit; totul îi părea nefamiliar, un pat pe care ar fi putut să jure că nu-l văzuse niciodată; stranii lacuri de lumină albastră își vălureau suprafețele de mătase, pernele mari, umflate, erau munți
Truman Capote O vară de răscruce by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/10795_a_12120]
-
Hațegului, a fost sărbătorit în mod deosebit de populația acestui colț de țară. Din Timișoara, distinsul oaspe a plecat la Caransebeș, unde locuitorii orășelului i’au făcut o primire grandioasă. Dar abia plecat din oraș, clica liberală din acea localitate a lățit vestea că nu pe marele general l’au sărbătorit caransebeșenii, ci pe grăsuțul ministru al agriculturei (care însoțea pe gen. Berthelot). Nici că se putea o apucătură mai nedemnă din partea celor câțiva liberali căpătuiți. Suntem rugați să desmințim categoric. Caransebeșenii
Agenda2005-44-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284372_a_285701]