150 matches
-
bogate detalii, unele abracadabrante. Cică în pivnițele bătrînei doamne Orzan viețuiește un pitic cocoșat. Fusese odinioară o fată frumoasă, susținea legenda, apoi, atinsă de un blestem, decăzuse într-un monstru murdar și urît mirositor, cu malformații congenitale. Era un moșneag lățos, aspru, nebărbierit, cu sprîncene groase, ce-i acopereau pleoapele, îmbrăcat în zdrențe, pătate cu uleiuri și vopsele, se mișca greoi prin hrubă, tușea și scuipa o flegmă galbenă. Își dăruia energia unor experimente, umbla după un panaceu, o pudră cu
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
mușama care, Parmeniei, îi aduseseră pe loc aminte de creeația suprarealistă a pictorului expozant. Se așezaseră la una din mese, venise un fel de ospătară trăgând pofticios dintr-o țigară și-i întrebase cam răstit: - Consumați ceva? - Două beri, răspunsese lățosul... - Una!, i-o retezase Parmenia. - Bine. Una și-un pepsi - e bine, doamnă ? Ospătara, cu o ținută vestimentară de abia ieșită târâș dintr-o plantație sălbăticită de jnepeni și măceși, le adusese comanda și le trântise pe masă recipientele spunând
Posibilul amant al bunicii Parmenia... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/8079_a_9404]
-
fi în orice loc dorit”. Este prezent mitul faustian: Ruben este Satana, iar Dan face un pact cu acesta, semnificând sacrificiul omului superior în dorința de a atinge absolutul, din iubire, prin iubire: „Ruben însuși se zbârci, barba îi deveni lățoasă în furculițe, ochii îi luceau ca jăratic, nasul i se strâmbă și i se uscă ca un ciotur de copac și scărpinându-se în capul lățos și cornut, începu a râde hâd și strâmbându-se: Încă un suflet nimicit cu
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
a atinge absolutul, din iubire, prin iubire: „Ruben însuși se zbârci, barba îi deveni lățoasă în furculițe, ochii îi luceau ca jăratic, nasul i se strâmbă și i se uscă ca un ciotur de copac și scărpinându-se în capul lățos și cornut, începu a râde hâd și strâmbându-se: Încă un suflet nimicit cu totul [...] Satana își întinse picioarele sale de cal, răsuflând din greu”. Deasemenea regasim simbolismul „umbrei” ce reprzintă partea eternă a ființei; când personajul descoperă secretul cărții
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
profunzime metafizică, începe să crească. Din categoria recalcitranților metafizici cărora le repugnă apucăturile unei gîndiri docile se numără și Sloterdijk. Deși stofa filosofului din Karlsruhe nu-i răzbate în înfățișare - după chip ești înclinat a-l lua drept un băcan lățos, prăbușit în comodități de pritaneu modern, care cu greu se smulge duminica spre a juca o partidă de petancă cu alsacienii de peste Rin, și asta numai dacă e atras de savoarea unui Burgunder rece -, rebelul acesta cu fizionomie de mops
Secundum non datur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4471_a_5796]
-
și ea sentimentul de protecție, într-o formă mult mai modestă. Dar, în fine, mobilul era același. Ioanide, în alergările lui profesionale, dorea înveșmîntare simplă, și vara purta tricou și haină de lucrător. Pe frig ar fi dorit un pulover lățos și mănuși de lână, ca să poată sta afară pe teren, căci Ioanide își începea și de multe ori termina lucrările și iarna. Elvira nu-și bătea capul cu astfel de lucruri, n-avea răbdare, în comerț arhitectul nu găsise nimic
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să urce poteca relaxat. Aerul era proaspăt și soarele dogoritor. Se gîndea cît de bine e să fii în vacanță. Singurul sunet care se auzea era un Uip! Uip! al unei păsări de mlaștină, și singurul nor, o pată alburie lățoasă în albastrul intens din vîrful dealului. în golul din stînga lui îl zărea din cînd în cînd pe Alexander întinzîndu-se pe cîte o coamă de stîncă și se gîndea tolerant: „Prostuțul de el, dar o să învețe din experiența asta“. Tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lui, parcă rupându-și din ea fiecare mișcare și apoi pornește grăbită pe aleea pavată cu piatră cubică ce duce la garajul în fața căruia este parcat un Plymouth vișiniu. Lângă cauciucul din față al mașinii, un ciobănesc românesc imens și lățos moțăie la căldura soarelui. Cu un ochi deschis alene o zărește pe stăpâna lui, ca imediat să pornească în întâmpinarea ei dând vesel din coadă la vederea mâinii întinse pentru mângâiere. Marius face agale câțiva pași, ascultând ciripitul păsărelelor în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de mijloc, peste fusta largă, închisă la culoare. Sigur nu l-a văzut nimeni? întreabă cu glas tare Marius în timp ce deschide portița prinsă cu un cerc metalic. Nu, nu, răspund câteva voci bărbătești. Urmărit de lătrăturilor îndârjite ale unui câine lățos, pătrunde în curtea mică și se oprește lângă prispa acoperită cu un țol vrâstat. Privește în jurul său. Este cineva? Domnule Ciornei! O pisică tărcată apare din spatele casei, acolo unde sunt acareturile. Miaună slab în timp ce, ridicată pe lăbuțele din spate, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ochii minții... N-ai să râzi, sper într-una dintre povești eram rege... Și cum mă plimbam eu așa, prin regatul meu, cu cavalerii mei, într-o zi ploioasă, pe o cărare plină de noroi, zăresc o mogâldeață... Murdară, desculță, lățoasă... și care mă roagă să o iau la castel, că îi e frig și e înfometată, și mie, ca rege mi se face milă că sunt un rege cu milă față de supușii săi!... o salt pe cal și o duc
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
garsoniere confort trei. Camera ei este însă îngrijită și frumoasă. Sub rafturile nesfârșite (acum văd niște tratate mari, greoaie, de oncologie, o carte despre adenopatii, alta cu titlu purpuriu, agresiv: Leucemia) se întinde o sofa dubla, acoperită cu o cergă lățoasă, roșie, care pare extrem de călduroasă. Ar fi și cazul. Căldura trebuie să ajungă greu aici, la periferie. Pe jos, surpriză: gresie! Iar peste ea, două blănițe cenușii de iepure. Pe lângă sofa abia ai loc să treci. Totuși, în acel spațiu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
La gât poartă un lănțișor cu cruciuliță, care acum i-a ajuns la spate, între omoplați, iar pe degetele într-adevăr cam uscate și pieloase - o mulțime de inele cu peruzea, culoarea ei zodiacală. Acum s-a așezat pe cerga lățoasă și își scoate pantalonii, rămânând în ciorapi de culoarea cafelei cu lapte, își trage peste cap și helanca neagră, de sub care apare o bluză de bumbac. Se ridică și scotocește printr-un dulap minuscul pe care acum îl observ și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cât se plasau mai spre mijlocul arcului, acolo unde se ducea lupta continuă între notele doi și trei. Tocmai în acest mediu străin și depărtat de noi se situa Vasili Burkeviț, un elev mic de statură, ciupit de vărsat și lățos, în momentul când a devenit eroul unei întâmplări foarte neobișnuite pentru viața liniștită și riguros ordonată a vechiului nostru liceu. 4 Eram în clasa a cincea și ne aflam la ora de limbă germană pe care ne-o preda Von
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cei câteva sute care mă ascultau stând pe curul lor în nisip păreau cât mâna de prieteni cu care poșteam Carpațiul în adolescență. Aveam stupida senzație că festivalul este pentru cei ca noi, că este cea mai românească adunătură de lățoși, că ne aparține și că nimeni nu ni-l poate lua. Veneai la scena lu’ Șoni să lingi fasolele ungurului și să asculți Ada Milea, Țapinarii, Fără Zahăr sau unul din granzi. Devenise aproape o tradiție. Noi salvam Vama și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
scutură cîrpa cu care a șters praful. Te aștepți ca, din clipă în clipă, să iasă pe ușa centrală conașul, domnul senator, ori consoarta vreunui mare afacerist en gros cu cereale. În spatele portiței din fier forjat se agită același cățel lățos. Pe strada Octavian Goga e liniște. La numărul 5, într-un colț al grădiniței, pe tulpina trandafirului, mai stăruie o floare. Chiar ofilită de brumă, e tot frumoasă. În rest, nici o schimbare. La fereastră, perdeaua e alta, dintr-o țesătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
seminar. Venise să depene amintiri, pentru o mână de studenți interesați, despre R.H. Tawney, Harold Laski, John Strachey, George Orwell, H.G. Wells. Dar aceasta era o reuniune În masă, se părea. Vederea lui obstrucționată cuprinse o Înflorire umană mare, Întinsă, lățoasă, compozită. Era rău mirositoare, deosebit de râncedă, sulfuroasă. Amfiteatrul era plin. Nu era loc decât În picioare. Făcea Feffer vreuna din escrocheriile lui? Avea de gând să bage În buzunar banii de intrare? Sammler Își stăpâni și-și alungă suspiciunile, atribuindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și căreia se vedea că-i plăceau animalele, ținea într-un adăpost ce semăna cu un grajd, în afară de cinci găini din rasa Leghorn, o capră care trecea drept capră de lapte și care cerea zilnic verdeață. Avea părul alb și lățos și un uger roz. Mimica ei nu era lipsită de o anume aroganță. Dacă într-adevăr dădea lapte este un lucru incert, dar, de îndată ce consult ceapa, un uger gata să plesnească se cere muls de mâna nevestei meșterului. Zi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu doar un pospai de zăpadă și doar cu o avertizare sonoră a Crivățului, care, în mod normal, nici nu prea avea ce să spulbere... 5 ianuarie 2007. Spre dimineață visam că mă luptam cu o haită de câini albi, lățoși, că-i izbeam cu piciorul apărându-mă, că nici unul nu m-a mușcat. Ei sunt mai puțin periculoși decât acei câini bipezi, care m-au lătrat și m-au și mușcat destul în trecut. În revista „Lumina” din 24 octombrie
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Când era zarea frunză uscată de stejar. Cu țâțe tăvălite-n funinginea din slavă, Tot mai aproape norii - ei mă-nțărcau întîi; În somn plângeam să-mi șteargă priveliștea hîrlavă Și piroteam pe prispă cu pragul căpătâi. Dar fețe mai lățoase, mai cornorate, turmă Nășteau sub țarc de gene și se prindeau în șir La hora dezmățată a spaimei, ce se curmă Târziu, când mâini de lună presară tibișir... Și haimana, și pururi încăierat cu vîntul: Din târg, în mahalale; din
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Adriana bucuroasă de tot ce o aștepta. Noroc, queridas. Să bem pentru noi. Ar fi grețos dacă n-ar fi atât de drăguț Trei luni mai târziu — Emmy! strigă Leigh din fostul dormitor al Adrianei, pe care, cu o pătură lățoasă, câteva fotografii cu ramă argintie și scaunul preferat pentru lectură, îl transformase cu ușurință în propriul ei dormitor. A venit mașina. O să întârziem! O auzi pe prietena ei tropotind încolo și-ncoace, dintr-o cameră în alta, ca să pună în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
mai toți Își dezamăgeau părinții, doar cuplurile deocheate și ele cîndva Își admirau odraslele ce bîntuiau, ca niște năluci, orașul. Sub căști nu se vedeau capetele rase, doar pletele unora, fîlfîind pe umeri. Thomas fusese cînd ras pe țeastă, cînd lățos, cu barbă sau fără; cînd se retrăsese, banda Îi organizase o Înmormîntare; se Întristase mult atunci, dar Începuse să simtă o oboseală; din pricina prea multului citit, Îi spuse Jesper, Don Quijote chiar se țicnise din pricina asta. Thomas, În loc să o ia razna
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
lungan, într-un pardesiu gri, cu carouri gălbui, cu o eșarfă verde fluturându-i pe umeri. O șapcă de piele, neagră, soioasă, mai mult îi spânzura pe fruntea ascuțită. Părea atârnată de cele două cornițe sidefii, ițite printre pletele bogate, lățoase. Ținea în mâna stângă o servietă voluminoasă, burdușită. Servieta i-a dat-o Andromandei, care a scos din ea un macat argintiu, părea țesut din razele lunii care nu mai răsărise, și i-a învelit pe cei doi care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în Europa. Vă dați seama ce magnifică țară aveți? Popa Băncilă îl privea năuc. Acela, înalt, se aplecase asupra lui și-i perora înflăcărat. Părintele îi putea vedea în toată frumusețea lor cele două cornițe sidefii, ițite printre pletele bogate, lățoase. - Dar nu spre a continua discuția v-am căutat, se veseli acela. Un alt coleg este analist financiar. Eu sunt un simplu curier. Car geanta asta diplomat pe care, din greșeală, am schimbat-o cu a dumneavoastră. La coborâre ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
lungan într-un pardesiu gri, cu carouri gălbui, cu o eșarfă verde fluturându-i pe umeri. O șapcă de piele, neagră, soioasă, mai mult îi spânzura pe fruntea ascuțită. Părea atârnată de cele două cornițe sidefii, ițite printre pletele bogate, lățoase. Ținea în mâna stângă o servietă voluminoasă, burdușită. Ușor aplecat, încerca cu cealaltă mână, să meșterească ceva la clanță. Dar nu pentru vederenia asta cu șapcă urla romancierul de parcă burta i-ar fi luat foc și-l perpeleau flăcările pustiirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
lungan într-un pardesiu gri, cu carouri gălbui, cu o eșarfă verde fluturându-i pe umeri. O șapcă de piele, neagră, soioasă, mai mult îi spânzura pe fruntea ascuțită. Părea atârnată de cele două cornițe sidefii, ițite printre pletele bogate, lățoase. Ținea în mâna stângă o servietă voluminoasă, burdușită. Înainte de a-și pune geanta între picioare, o deschise și șopti ceva spre interiorul ei, cu gura aproape lipită de închizătoare. Buzele vineții abia i se întredeschideau, când vorbea. Privea sumbru, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]