143 matches
-
ea și are obiceiul să adoarmă devreme. Pe Wakefield nu-l deranjează. Căsuța lui Maggie e un haos prietenos de jucării, haine și cărți. Dialogurile unui film de Disney se revarsă dintr-un televizor uriaș, umplînd sufrageria și doi căței lățoși sar pe Wakefield. O fetiță cu o claie de păr blond Își suge degetul la un capăt al canapelei, absorbită de desenul animat, În timp ce o bătrînă sforăie la capătul celălalt. Maggie sărută copila, care nu-și desprinde ochii de la ecran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
va întâmpina mama. Va uita că acum patru ani, în prima zi de școală, a fost singurul copil neînsoțit. Tata era la serviciu. S-a simțit părăsită, a venit acasă și a plâns mult fără să o vadă nimeni. Doar Lățosul, un câine mare și negru îi știa zbuciumul sufletului. Din depărtare, un fluierat prelung anunța sosirea trenului. Oare ce cuvinte îi va spune mamei când o va revedea? De data aceasta nu-și va mai ascunde lacrimile, va plânge mult
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
opri brusc. Împietrise. Femeia s-a întors mirată și a întrebat-o cu ochi mari: „Alina, ce faci tu aici?”. Era tanti Elena, care locuia la vreo trei case de ei. „Hai să mergem acasă! Am vești importante pentru tine!” Lățosul urmărea scena îndeaproape. Vântul și ploaia deveneau tot mai greu de suportat. Fuioarele apăsătoare de fum străpungeau norii. Nici nu a simțit când s-a apropiat de sat, iar tăcerea vecinei arunca peste sufletul ei o greutate neînțeleasă. Zeci de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
vadă. Acolo este greu. Te roagă să o înțelegi și să o ierți.” A ieșit pe ușa vecinei, fără să știe încotro o poartă pașii. Nu înțelegea și nu știa dacă o va ierta vreodată. Fără să spună o vorbă, Lățosul o aștepta cuminte în fața porții. El nu o va părăsi niciodată. Drept recompensă ia aruncat sacoșa strălucitoare, plină cu dulciuri. Păpușa îi căzuse din mână, pe burtă, în noroiul întunecat. Alina a zâmbit de faptul că, atunci când a ajuns pe
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de noroi repeta mecanic: mama! mama! mama! Pentru ea, acest cuvânt nu mai avea nicio semnificație. Ploaia își continua repertoriul, deși vântul se mai domolise nițel. Drumul îngust devenise pustiu. Doar o fetiță de zece ani și un câine mare, lățos tulburau noaptea monotonă de toamnă. Pățeau alături ca doi vechi prieteni pe care îi aștepta un drum lung. Gândul nebunesc care îi străbătu pentru câteva secunde mintea se risipi. Se maturizase brusc, privind viața cu alți ochi. Tata avea acum
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
strângem și deodată aud un foșnet în tufărișurile înfrunzite. Copila își continuă treaba, dar eu, cum mă ridic de-o mare presimțire mă ascund după un stejar secular ce-și făcea veacul în pădure. De pe drumul șerpuit apare un lup lățos, cu ochi strălucitori țintiți spre fetiță. Eu îi fac semn Scufiței să plece de acolo. Ea nu mă ascultă. Lupul ajunge în fața fetiței: Bună ziua, Scufiță Roșie! Ce te aduce pe aici? o întreabă lupul. Păi... mă duc la bunica să
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lungan, într-un pardesiu gri, cu carouri gălbui, cu o eșarfă verde fluturându-i pe umeri. O șapcă de piele, neagră, soioasă, mai mult îi spânzura pe fruntea ascuțită. Părea atârnată de cele două cornițe sidefii, ițite printre pletele bogate, lățoase. Ținea în mâna stângă o servietă voluminoasă, burdușită. Servieta i-a dat-o Andromandei, care a scos din ea un macat argintiu, părea țesut din razele lunii care nu mai răsărise, și i-a învelit pe cei doi care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în Europa. Vă dați seama ce magnifică țară aveți? Popa Băncilă îl privea năuc. Acela, înalt, se aplecase asupra lui și-i perora înflăcărat. Părintele îi putea vedea în toată frumusețea lor cele două cornițe sidefii, ițite printre pletele bogate, lățoase. - Dar nu spre a continua discuția v-am căutat, se veseli acela. Un alt coleg este analist financiar. Eu sunt un simplu curier. Car geanta asta diplomat pe care, din greșeală, am schimbat-o cu a dumneavoastră. La coborâre ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
lungan într-un pardesiu gri, cu carouri gălbui, cu o eșarfă verde fluturându-i pe umeri. O șapcă de piele, neagră, soioasă, mai mult îi spânzura pe fruntea ascuțită. Părea atârnată de cele două cornițe sidefii, ițite printre pletele bogate, lățoase. Ținea în mâna stângă o servietă voluminoasă, burdușită. Ușor aplecat, încerca cu cealaltă mână, să meșterească ceva la clanță. Dar nu pentru vederenia asta cu șapcă urla romancierul de parcă burta i-ar fi luat foc și-l perpeleau flăcările pustiirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
lungan într-un pardesiu gri, cu carouri gălbui, cu o eșarfă verde fluturându-i pe umeri. O șapcă de piele, neagră, soioasă, mai mult îi spânzura pe fruntea ascuțită. Părea atârnată de cele două cornițe sidefii, ițite printre pletele bogate, lățoase. Ținea în mâna stângă o servietă voluminoasă, burdușită. Înainte de a-și pune geanta între picioare, o deschise și șopti ceva spre interiorul ei, cu gura aproape lipită de închizătoare. Buzele vineții abia i se întredeschideau, când vorbea. Privea sumbru, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
care se spunea că și-a găsit sfârșitul într-un loc cu apă, tocmai în Galia - fii atentă, era galez, și eu cred că asta explică totul - și după aia a fost văzut plimbându-se prin Goa. Presupun că era lățos, cu mărgele împletite peste tot. Că tot veni vorba... Nu, Hugo, nu mi-am pus mărgele peste tot, zise Violet, râzând. Și n-am auzit niciodată de Richey ăsta al tău. — Dar despre fata care i-a călcat pe urme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fi în orice loc dorit”. Este prezent mitul faustian: Ruben este Satana, iar Dan face un pact cu acesta, semnificând sacrificiul omului superior în dorința de a atinge absolutul, din iubire, prin iubire: „Ruben însuși se zbârci, barba îi deveni lățoasă în furculițe, ochii îi luceau ca jăratic, nasul i se strâmbă și i se uscă ca un ciotur de copac și scărpinându-se în capul lățos și cornut, începu a râde hâd și strâmbându-se: Încă un suflet nimicit cu
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
a atinge absolutul, din iubire, prin iubire: „Ruben însuși se zbârci, barba îi deveni lățoasă în furculițe, ochii îi luceau ca jăratic, nasul i se strâmbă și i se uscă ca un ciotur de copac și scărpinându-se în capul lățos și cornut, începu a râde hâd și strâmbându-se: Încă un suflet nimicit cu totul [...] Satana își întinse picioarele sale de cal, răsuflând din greu”. Deasemenea regasim simbolismul „umbrei” ce reprzintă partea eternă a ființei; când personajul descoperă secretul cărții
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
mai toți Își dezamăgeau părinții, doar cuplurile deocheate și ele cîndva Își admirau odraslele ce bîntuiau, ca niște năluci, orașul. Sub căști nu se vedeau capetele rase, doar pletele unora, fîlfîind pe umeri. Thomas fusese cînd ras pe țeastă, cînd lățos, cu barbă sau fără; cînd se retrăsese, banda Îi organizase o Înmormîntare; se Întristase mult atunci, dar Începuse să simtă o oboseală; din pricina prea multului citit, Îi spuse Jesper, Don Quijote chiar se țicnise din pricina asta. Thomas, În loc să o ia razna
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
obiceiul, Nicu-Piele. - Leagă cățeaua, moară neferecată ce ești! - Mucles! Dă-te-n cîștig! Glasurile se ascuțeau, pungașii vorbeau mai repede, înveseliți. Oboseala se lăsa în picioare. Soarele strecurat prin șipcile putrede ale șopronului le încălzea spatele. Un câine mare și lățos se gudura la picioarele lui Gheorghe. Treanță îi mângâia blana. - Da de soilit unde soilim și noi? întrebă Oacă. - Haideți cu mine, se ridică gazda, și-i urcă într-o șură de paie uscate, peste care erau întinse preșuri curate
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
inima dulăilor! Se opreau în fața vergelelor de fier, miroseau mârâind, săreau cu labele pe gard, se încingea sângele în ei. Potăile erau gătite cu funde și cojocele de postav. Nici nu se uitau. Nu erau de nasul lor asemenea cățele lățoase! Privirile animalelor sătule treceau peste capul mândru al câinelui lui Gogu, care pândea ceasuri întregi în fața grilajului cenușiu. Ce le-ar mai fi scărmănat jigodia! Ieșeau servitoarele stăpânilor și îi alungau cu pietroaie. Ceata fugea schelălăind. Asta era vara. 210
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
În urma câinilor se ridicau nori mari de praf. Goana nu se domolea decât atunci când intrau pe ulițele noroioase de Ungă Ateliere. Din curți, se alăturau alte cete. Ogarii ceferiștilor aveau picioarele subțiri și lungi și capetele ascuțite. Grămada neagră și lățoasă a celor din groapă se strângea lângă șef, aruneîndu-se spre namilele murdare. Erau furioși și întărîtați. Muierile ieșeau cu prăjini, să-i alunge. Aruncau după ei cu lături, să-i despartă. Când cădea noaptea, treceau Grivița tot fugind. Șina Constanței
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cărbune plutitor în aer, cărțile în beșici mari de steclă, la gură legate cu pergament, în mijlocul cărora tremurau într-un fluid luminos și vioriu draci mici spânzurați de coarne, care zupăiau din piciorușe. Ruben însuși se zbârci, barba-i deveni lățoasă și-n furculițe ca două bărbi de țap, ochii îi luceau ca jăratic, nasul i se strâmbă și se uscă ca un ciotur de copac și, scărpinîndu-se în capul lățos și cornut, începu a râde hâd și strîmbîndu-se: hihi! Zise
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
zupăiau din piciorușe. Ruben însuși se zbârci, barba-i deveni lățoasă și-n furculițe ca două bărbi de țap, ochii îi luceau ca jăratic, nasul i se strâmbă și se uscă ca un ciotur de copac și, scărpinîndu-se în capul lățos și cornut, începu a râde hâd și strîmbîndu-se: hihi! Zise, încă un suflet nimicit cu totul! Dracii se strâmbau râzând în beșicele lor și se dădeau peste cap, iar Satana își întinse picioarele lui de cal, răsuflând din greu. - Mult
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și ea sentimentul de protecție, într-o formă mult mai modestă. Dar, în fine, mobilul era același. Ioanide, în alergările lui profesionale, dorea înveșmîntare simplă, și vara purta tricou și haină de lucrător. Pe frig ar fi dorit un pulover lățos și mănuși de lână, ca să poată sta afară pe teren, căci Ioanide își începea și de multe ori termina lucrările și iarna. Elvira nu-și bătea capul cu astfel de lucruri, n-avea răbdare, în comerț arhitectul nu găsise nimic
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cele mai colorate și suave se oferă privirilor. Teo parcurge repede aleea dintre flori, în grabă spre altă clădire să ia telefonul. Uită portița deschisă ... doar câteva zeci bune de secunde. Tabloul de întoarcere îl înfioară: un câine mare, negru, lățos și răpănos se tăvălea într-o adevărată frenezie pe tot ce era mai frumos și gingaș. Dar , mai ales calcă peste lăstarul de viță aleasă, crescut cu atâta dragoste, și-l rupe. Distruge la ce ținea mai mult din această
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
lui Kostoglotov apare un semn distinctiv, care îl scoate din banal cicatricea de pe obraz, dobândită în lagăr, în timpul unei încăierări cu bandiții. Cicatrice are și prototipul personajului, pe frunte. Dintre detaliile fizice ale lui Kostoglotov atrage atenția, în plus, părul "lățos", care duce la atribuirea unei porecle. În momentul apariției în spital, Kostoglotov este "un lungan încălțat cu cizme, într-o manta militară, roșcată de-atâta purtat, având o căciulă de blană civilă, cu urechi, prea mică pentru el, dar îndesată
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
ori Bidaru privea din apropiere la tabăra lor. Îl încântau: caii mici, flocoși, cu copitele mari ce pășteau disciplinați, priponiți de câte un țăruș înfipt în mijlocul unui imaș cu mult troscot și iarbă presărată ici-colo cu câte un bălegar; câinii lățoși care, când nu se scărpinau de purici lătrau aiurea la lună sau la stele; căruțele prăfuite cu coviltir ciuruit, de drugii cărora erau legați catârii cu câte o traistă cu fân atârnată de grumaz; corturile peticite dar ridicate cu pricepere
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
reale abilități de introspecție și sondarea psihologiei celuilalt. De fapt notația auctorială ne anunțase aceasta de la prima ieșire în cadru a personajului: D-l Burdea, un om scurt și lat în spate, aproape cocoșat, rău îmbrăcat, cu părul lung și lățos, cam spân și cu nasul turtit, nu se mișcă din loc după ce Corbu coborâse scările; când însă Persida se ivi în cerdac, el se uită la dânsa cu niște ochi de dihor, care intrau parcă în carne și străbăteau prin
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
de copil cuminte și pervers. Citesc cadranul deasupra încheieturii, încă nu e ora șapte. Sprijin ceafa de umărul paltonului inert, trenul toarce mărunt, același balans monoton și metalic. Ușa compartimentului glisează, se deschide, apare o doamnă învelită într-o blană lățoasă. Se așază în colțul de lângă ușă, scutură părul ruginit și aspru. Un chip rectangular, trasat cu fermitate, pomeți puternici, buze pline și arse, nasul drept, cu nările mari, fruntea înaltă, ridată. O privesc și mă privește. Nimic nu tulbură nemișcarea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]