134 matches
-
care personajul principal, un băiat, ajuns în vizită la o fată, în timp ce o îmbrățișează pătimaș, își aduce aminte cu groază că poartă niște chiloți bătrânicioși, cumpărați de mama lui. Chiloți comuniști. Horor. Probabil tetra, bumbacul ăla subțire, striat, care se lăbărța repede. În liceu, la sport, în Brașov, și noi purtam niște chiloți negri, tetra, cu elastic în jurul celor două găuri prin care ne băgam picioarele. Maioul, tot tetra, era roșu. Costumul era respingător, indecent cumva, pentru că era urât. Ne dezgolea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
răsfoit, În capul paginii a treia fotografia lui Cristian trona urâtă, cerneala, suptă de hârtia proastă, Îi desfigurase marelui său prieten chipul. Sub ea, pe toată foaia, producția patriotică În versuri a de acum celebrului În județ Cristian Siboiu se lăbărța vanitoasă, cu titluri Înspăimântătoare, alese direct din panoplia lingăilor de profesie: , etc. Vasile a zâmbit, dar nu pentru că l-ar fi amuzat elucubrațiile mai mult sau mai puțin talentate ale lui Cristian, ci pentru că În josul paginii era, negru pe alb
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
fost tuflite,în valurile Prutului, la Țiganca, exista, pe undeva, pe aici, o localitate cu denumirea de Vraiștea. De atunci,însă, multe s-au modificat, și în partea asta a globului pământesc. Așa stând lucrurile, Vraiștea aia, istorică, s-a lăbărțat, cuprinzând, acum,întregul teritoriu al țării. Toată țara asta, acum, e o vraiște, lungă și lată, dintr-o margine până-n cealaltă margine a ei. Așa, că, aceia, mai bine să stea acolo, unde se găsesc, liniștiți ; să nu revină, că
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
asculta stătea pe scaun atent la ce scriau pe tablă, iar când termina cu ei se cocoța pe catedră, era pitic, se întindea să ajungă mai înalt decât ei care stăteau în bănci, se relaxa și pe fața lui se lăbărța un zâmbet insidios. Ochii îi deveneau blânzi, placizi și începea să scoată fetele la tablă. Îl studia cu uimire cum le privea admirativ pe unele și indiferent pe altele era profesorul lui! Nu începuse școala de prea mult timp și
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
sufletul femeiesc e la fel de misterios pentru mine ca problema vieții pe Marte. 4 Ca să ajungi la baltă, trebuia să mergi de-a lungul țărmului și apoi să cotești, lăsând marea în spate. Imediat vedeai pata întunecată a stufărișului care se lăbărțase pe marginile bălții. Cătunul era dincolo. La mal se găseau, priponite, câteva bărci vechi, rudimentare, dar destul de sigure, și am luat una dintre ele. Vâsleam eu. Dinu se uita la stufărișul care amenința să cotropească într-o zi toată balta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
formalitatea de a se informa. - Mă duci și pe mine până în orășelul nostru iubit, intoxicatule? Șoferul, intimidat o clipă de tăietura occidentală, costisitoare, a țoalelor ce-i fuseseră vârâte în ochi, își înghiți cu grijă înjurătura și, recăpătîndu-și controlul, își lăbărță pișicher către străin mușchii feței și îl arse c-un zâmbet. - Dar de ce să nu te duc, pițipoancă mică?! Ce, banii lui matale are păduchi? ...Păi, la mine în mașină, printr-o ușă urci, iar prin cealaltă (cînd o fi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
coapselor? Când eu și Richard ne-am Întâlnit În pauza de prânz În fața restaurantului Starbucks, amândoi am vrut să ne pupăm scurt pe obraz, dar ni s-a părut prea caraghios; așa ți-ai pupa numai mătușa, așa că ne-am lăbărțat Într-o Îmbrățișare. M-am simțit la fel de stângace, observată chinuitor, ca atunci când m-a luat tata prima dată la dans, În jurul ringului de la o cină dansantă. Corpul lui Richard m-a șocat prin faptul că era un corp: părul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de râs a umplut întreaga poiană. Era râsul pe care de atâtea ori l-am auzit, fără să aparțină cuiva anume. Am izbit cu putere chiar în despicătura buzelor și mă așteptam să țâșnească sânge. Când colo, buzele s-au lăbărțat numai pentru a-mi azvârli în obraz un hohot de râs și mai nerușinat. Simțeam că fierb de furie și loveam ca un nebun în buzele de piatră, fără să mă mai opresc, iar râsul acela continua batjocoritor... Am visat
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
opinii. Globalizarea sentimentelor poate fi începutul drumului spre marele rut. Parcă prea repede am ajuns din peșteră în cosmos. Ne-a prins mileniul al treilea cu visele zdrențuite. Corigențele epocii noastre se numesc : sărăcie, violență, droguri, sexualitate. Televizorul și computerul lăbărțează singurătatea omului contemporan. Televizor, cimitir al lumii contemporane. Într-o lume normală, diversitatea generează armonie, nu conflicte. Basmele - aceste sublime proiecte pentru arhitectura viitorului. Cine și-ar fi putut imagina ce germen de potop zace într-un minuscul atom. Să
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
când ea mângâia alte femei; tovarășele ei de-o seară erau Încântate de agilitatea limbii, de abilitatea degetelor lui când Începea să le excite clitorisul; din păcate, când voiau să le Întoarcă serviciul, de regulă urma o decepție. Vulvele lor, lăbărțate de penetrări În poștă și masturbări brutale (adesea practicate cu mai multe degete și chiar cu toată mâna), erau la fel de sensibile ca un calup de osânză. Obsedate de ritmul frenetic al actrițelor porno profesioniste, Îi zgâlțâiau penisul cu brutalitate, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
grase ca niște burți de pește, viorile instrumentiștilor sclipeau. Cu obrajii plini, trompeții se ridicau în picioare. Un fel de șoarec speriat, semănînd cu vechiul meu profesor de literatură cînd îl ridica în slăvi entuziasmul unei recitări, ședea cu buza lăbărțată pe muștiuc. Sclipind din ochelari, dirijorul desemna în aer cu bagheta de care se agățau roți lucitoare în lumină. Cerca parcă să prindă muștele muzicale suflate din instrumente. De la spectacol ieșeam plin de o emoție curată. Peste acoperișe cerul așternea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
acasă. Pe stradă nu apare decât în pantaloni și pulover. Pe vremuri se întorcea cu bicicleta acasă, îmbrăcat în haine de lucru, astăzi mușchii lui sunt acoperiți de lucrurile pe care i le‑a dăruit Sophie. Hainele s‑au cam lăbărțat deja și se șifonează vizibil în zonele critice, deși Hans are mare grijă de ele și o tot pune pe mama să i le calce; totuși lucrurile se deformează cu timpul și se transformă pe măsura lui Hans. Proprietarul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
din spatele meu. Era Nunatuk, una dintre femeile Cipusik. Neamul meu făcut lui Krog cea mai călduroasă casă de pe ghețar. Nunatuk era mare și grasă. Tânără și cu țâțele mari. Avea părul negru, buzele cărnoase și vineții, iar gura i se lăbărța de la o ureche la alta. Ochii, la fel de negri ca părul, Îi jucau, mari, deasupra obrajilor rotunzi și roșii. Era pricepută să zâmbească, dar n-avea Încotro la cât de... altfel era față de femeile pe care eu și Moru le știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
el l-am trimis pe cel mai Înalt pisc care se ridica În fața noastră. Soarele a asfințit de două ori Înainte ca mărunțelul să se Întoarcă. - Pământul ăsta se Întinde către Miazănoapte cât vezi cu ochii. Departe-departe de tot, se lăbărțează către Răsărit, dar către Apus nu se vede decât Marea cea mare. De cealaltă parte a apei, parcă aș zice că sunt pământuri, căci Într-acolo am văzut nori mărunți adunați În pâlcuri. Cât despre puntea de gheață, ea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
care păreau că au ochi cu care se uitau după noi. Ne Îndemnam unii pe alții să alergăm din ce În ce, căci Scept și ai lui ieșeau și ei În tăpșanul uriaș - precum niște furnici izgonite din mușuroi, se lăbărțau de la o margine la alta a stâncilor, grăbindu-se pe urmele noastre. - Tată, doar n-om avea ghinionul să-i Înfruntăm aici, unde nimeni n-o să afle de lupta noastră! zise Barra. - De ce ți-e teamă că nu ne vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
la gemenii care sugeau de zor la țâțele femeii mele. Se urcă pe burta lui Nunatuk, străduindu-se să-și facă loc Între Marea și Omăt. - Și Unu! Și Unu! - se ruga el dar, până la urmă, se lăsă păgubaș. Se lăbărță Între ceilalți doi prunci și, sorbind-o din ochi pe Nunatuk, se apucă s-o mângâie pe față. Mama Nunatuuuuk, mama Nunatuuuuk... tot spunea el. Se auzi un tropot de pași grei. Apoi, un fornăit. Tresărirăm, dar nu era decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Costel, pe care-l mâna din vârful stivei de lemne, se speriase de un hârciog și răsturnase căruța. Preotul căzuse cu gâtul sub un trunchi de paltin și atâta i-a fost. Fiu-său ajunsese proprietar de case și se lăbărțase peste ditai moșia, că i se urcase la cap. L-a băgat Dej la pușcărie pentru că nu voise să dea pământul la colectivă, de parcă nu i l-ar fi luat oricum. Ulterior, familia și-a schimbat apelativul grecesc și tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
altă locuință lacustră acoperită de aștrii; își clădeau în nisip năzuințele, pigmentate într-un albastru-cenușiu întunecat și profeții deșarte. Nu mai aveau ochi pentru nimic altceva, răscolind numai pentru ei, vârtejul amintirilor; se vedeau stăpânind rotocol, veșnicia împreună. Asfințitul își lăbărța chipul neîndestulat al clipelor mai lungi ca orice închipuiri; fantomatice liniști dintr-un apus indicibil, franjurat în culori plăpânde... galben-roșiatice întăreau viziunile. Văzduhul albastru se destrămase gradat prin goblenuri în degrade; lumina pătrunsese peste zgomotul apăsător al înserării; marea înnegrită
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
păsa de vârsta fragedă, era expertă în amoruri... până la o limită! Unul dintre meseni ieși afară pe hol și-i zări pe cei doi amorezi, așezați pe o băncuță. Făceau preocupați schimb de telefoane și adrese. El avea un zâmbet lăbărțat pe față iar ea era fericită ca un copil ce tocmai mâncase o prăjitură; colonelul îi zări prin ușa larg deschisă și exclamă, - Ia te uită profesore, te-ai îndrăgostit! Iar voi terminați cu prostiile și nu mai pierdeți timpul
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
asculta stătea pe scaun atent la ce scriau pe tablă, iar când termina cu ei se cocoța pe catedră, era pitic, se întindea să ajungă mai mare decât ei care stăteau în bănci, se relaxa și pe fața lui se lăbărța un zâmbet insidios; ochii îi deveneau blânzi, placizi și începea să scoată fetele la tablă; îl studia cu uimire cum le privea admirativ pe unele și indiferent pe altele... era profesorul lui! Nu începuse școala de prea mult timp și
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
din plin osul pelvian și am realizat instantaneu că o vânătaie mare și neagră avea să mi se ivească pe piele În câteva minute. Am ridicat privirea și am dat peste două șiruri de dinți albi și o mutră transpiroasă lăbărțată Împrejurul lor. Eduardo. Trebuie că glumea. Sigur că glumea. I-am aruncat cea mai Încruntată expresie de care eram În stare, una care spunea, foarte simplu, ceva de genul Mori naibii!, dar azi n-a avut nici un fel de efect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
către conventul din Matei Basarab, după ce am dat Colțul Bărăției, am avut o pierdere inexplicabilă de mine Însumi; n-am reușit să intru pe strada noastră, deși m-a obsedat impresia, de mai multe ori, că observ figura aceea stranie lăbărțându-se fantomatic la fereastră, chiar dacă nu i se vedeau brațele fleșcăite aplecate ca de obicei cu disperare În afară, spre misterele străzii și ale lumii. Poate că nebuna se odihnește și nu mă mai pândește din dosul perdelei să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pătrunde dincolo de ziduri, adulmecând fervoarea viermilor din cimitire; picioarele mi se-ngroașă Împlântate adânc În scoarța planetei; mâinile mi se lungesc brusc, liane enorme Înconjurând tentacular Întregi orașe, iar vocea-mi dărâmă păduri când macină vorbe. Toate organele mele cresc, lăbărțându-se În mod paroxistic, dar eu nu le simt ale mele, nu mai simt că Îmi aparțin. Am o senzație concretă de amplificare și parcă particip la viața tuturor regnurilor; de aici, acea plăcere senzuală, dar și o greață de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
absorb aștrii bolnavi. 14.10.1960 Turme fără sfârșit răsar barbar Înainte, Zarea umplând-o de tropote ca-n vremi de-nceput Scuturile materiei se rup, se sfărâmă pline de viermi Ce colcăie grași-ntre idei și concepte putrede. Se lăbărțează buruienile tandru spre toate lucrurile În frunze, În priviri, În gânduri și-n concavitățile dintre constelații. Orice obiect Își caută originea spre două extremități Informă chemare putregăită apasă gingiile fără cuvinte Aerul albăstruiește culori ca-n abatoare opărite cu sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
știe să mă iubească așa cum merit eu, că nimeni altul nu se va mai uita la mine, că voi rămâne fată bătrână, că el Îmi face un hatâr și mă scapă de mine Însămi. Creșterea mea exagerată În Înălțime mă lăbărțase ca pe un pompier și privirile mele reci nu atrăgeau bărbații, care se uitau la mine ca la un manechin de vată. Mă simțeam Îngrozitor, nu știam cum să-mi ascund șoldurile imense ce, ele singure, parcă străine de restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]