1,287 matches
-
Tristanîndrăgostit precum Tristan ori Bergerac,Fără speranță, fără nici un franc,Aud o violină de departe,De dincolo de viață și de moarte.De-acolo vin acele duhuri releCe ne dezbină și aruncă din naceleSmoală și foc, în timp ce-n pacea codrului Madonaîși lăcrimează ochii . Templul din AltonaEra pustiu, totul era normal,Copiii se făceau, creșteau,Doar violina-și continua cântarea,O tânguire care tulbură și marea,Ea era blondă, ochii verzi-albaștri,Bijuterie pentru călătoru-n aștri, Pluteam cu ea, cer și pământ, totuna, Era
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
și-o dezlege! BATISTA ALBĂ Mai pleacă un vapor în larg Și comandantu-i e la bord, Oameni privesc la el cu drag Iar marinarii sunt pe pod. Malul încet se-îndepărtează, Abia, abia că se mai vede, Copii și mame lăcrimează Și lumea-n Dumnezeu se-ncrede. Dintr-un pavilion regesc, Batista albă se zărește Și marinarii toți zâmbesc, Regina lor îi urmărește. Departe de tărâm dorit, Batista ei îi însoțește, Merg fără frică-n nesfârșit Știind că cineva-i iubește
GRUPAJ POETIC DEDICAT REGINEI ELISABETA A ROMÂNIEI de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380277_a_381606]
-
adevărul. Îmi plânge inima de bucurie că încă o localitate românească a obținut acest privilegiator statut ce ne facilitează graiul. Ce-i drept, anul precedent, de Ziua jurnalistului, când sărbătoream în anturajul amical al colegilor și prietenilor ucraineni, inima îmi lăcrima de durere, auzind de la o persoană de la organe că „româna n-o să devină nicicând regională”. Or, românii noștri au demonstrat contrariu, ca să nu aibă motiv de prea mare fală și bucurie „binefăcătorii”. Vă mai mirați că locuitorii satului n-au
ŞI LA CUPCA LIMBA ROMÂNĂ-I O COMOARĂ INESTIMABILĂ – A OBŢINUT STATUT DE LIMBĂ REGIONALĂ [Corola-blog/BlogPost/93741_a_95033]
-
lucoare mult fierbinte. Și te iubeam, si ne iubeam, Cum nu s-au mai iubit pe lume, Și te doream, si ne doream Noi, suflete nebune. Azi plâng de dor Și de pustiu, mi-e sufletul-pereche, Azi singură-s și lăcrimez Într-o iubire veche. În calea mea cad flori de nuc, Viața curge înainte. Iubirea arde că pe rug, Nu mai e loc de jurăminte... COLIND DE VARĂ M-am rătăcit într-un Colind Îmbălsămat, cu flori de tei, Copaci
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377143_a_378472]
-
e de folos?viața nu e viață dacă n-are sos!ne petrecem veacu-n jurul unor vetreizvoarele țâșnesc numai de sub pietre!... XXV. DREPTUL LA OPINII, de Ion Untaru , publicat în Ediția nr. 1755 din 21 octombrie 2015. bate vântul ploaia, lăcrimează duzii invocăm orbește harurile muzii de o vreme-ncoace ninge și ne plouă pe umerii goi trandafiri de rouă câte din principii nu ni ne supun nod marinăresc, frânghie și săpun de la papagali până la egrete noi suntem experți în a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
care nimeni nu ne scoate mediana trage ponoasele toate nimeni nu ne vede când muncim pe brânci să urcăm orbește mările pe stânci dreptul la opinii este unul sacru: osteneala zilei, doar un simulacru! Citește mai mult bate vântul ploaia, lăcrimează duziiinvocăm orbește harurile muziide o vreme-ncoace ninge și ne plouăpe umerii goi trandafiri de rouăcâte din principii nu ni ne supunnod marinăresc, frânghie și săpunde la papagali până la egretenoi suntem experți în a da rețetebune pentru alții, bune pentru
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
cea dragă, Îmi părea atât de scurtă, Vreau să o ascult întreagă Și cum te rugai fierbinte Dumnezeului cel drept- Dă-mi și mie, Sfânt Părinte, Un odor să țin la piept! Parcă Maica lui Iisus Îmi șoptește-acum din ramă Lăcrimând cu drag nespus- La mulți ani, iubită Mamă! Mă uit în ochii tăi acum Și-aud lumina-n ei cum cântă, Ce cald, dumnezeiesc parfum Făptura ta o înveșmântă Și toate zările-mi sunt pline! Ca un izvor dintr-o
MĂ UIT ÎN OCHII TĂI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377262_a_378591]
-
Duiosie > ÎȚI AMINTEȘTI? Autor: Margareta Merlușcă Publicat în: Ediția nr. 2183 din 22 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Îți amintești? Îți amintești de-aleile bătătorite, de pașii noștri, ce zorii sărutau, de roua de pe florile-adormite, de violetele, ce în albastru lăcrimau? Îți amintești de banca solitară, ce ne-aștepta lângă cireșul înflorit, înveșmântată-n alb, în fiecare seară, ne oferea odihna și un ram îmbobocit? Îți amintești de steaua noastră, la care noi priveam tăcuți, de noaptea rece și albastră, de
ÎȚI AMINTEȘTI? de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377306_a_378635]
-
aproape Cât mai e vreme să-i veghez ivirea Și s-o respir din străluciri de ape. Ea în adâncu-mi prinse rădăcini Prin care noi în taină ne-am legat O recunosc,azi, îngerii marini Și prima stea care a lăcrimat Pe zorii,de rubine,plini ! Referință Bibliografică: DE-O VREME... / Mihaela Mircea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1759, Anul V, 25 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Mircea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
DE-O VREME... de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 1759 din 25 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382196_a_383525]
-
În seara asta, Doamne, stăm de vorbă, Cum am mai stat în taină, amândoi. Eu Îți voi spune câte am pe suflet, Tu să mă mângâi de va fi să mă-nconvoi... În seara asta voi vorbi mai mult Și poate lăcrima-voi cu fruntea la pământ... Din lacrimile mele, Doamne, fă o cruce, Și-ascultă-mi, Sfinte , fiece cuvânt! Pe cruce, Tu să pui al meu păcat, Să-l țintuiești acolo cu răbdare, Să-așezi deasupra lui orice oftat, Ce am scăpat cât am
O MÂNĂ ÎNTINSĂ DE LA DUMNEZEU de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382233_a_383562]
-
suflete-nghițite De mare și n-au tihnă. Se-aud de prin adâncuri Reci șoapte ce cerșesc Luminii să le poarte În dar un loc ceresc. Dar liniștea deodată Se-ncruntă și vibrează Iar ochii triști din beznă Se văd cum lăcrimează. Dar plânsul se-ntețește Și hohotul din glas Îi tulbură adâncul Și mersul fără pas. Seninul se-nnegrește Și curge peste mare, Iar valurile-n spume Se-nalță către zare. O forfotă nebună Se rupe din lăuntru Și din adânc
ZBUCIUMUL MARII de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382261_a_383590]
-
desenez conturul Patriei / exact precum este // de fiecare dată îl fac / cum aș fi vrut să fie // ba îi adaug niște lanțuri de munți / veșnic verzi / care cresc în afară / și împrejurul lor / tot verde - o cîmpie - / iar deasupra ei / lăcrimînd o vioară // păduri seculare / mănunchi de rîuri / ca niște crengi retezate // orașe străvechi / colier de cetăți // și cine știe cîte mii de sate? (...) încă n-am reușit să desenez / conturul Patriei / exact precum este / nici cum ar trebui să fie
Patria în variante by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8235_a_9560]
-
tenorul Florin Georgescu a dominat scena cu vocea sa, abordând și romanțe celebre, și canzonete (“O sole mio”) și “Traviata” (Brindisi), spre încântarea unui public exigent și cunoscător. Gala de la Deva i-a făcut pe mulți cei din sală să lăcrimeze și să se emoționeze ascultînd “Zaraza”, “Frumoasa mea cu ochii verzi”, “ Îți mai aduci aminte, doamnă?”, “Să nu-ți spui dorul nimănui”, “Dorul meu a-nnebunit”, “Smaranda”, “Mi-e dor”, “De ce m-ați dus de lângă voi?”, “Numai una”, “O
Parfum de crizanteme by Fulvia MIcu () [Corola-journal/Journalistic/83416_a_84741]
-
cate un pateu și o bere în mână, asta chiar nu a contat. Nu a contat pentru că cine a trebuit să-i asculte erau acolo: melomani cultivați, profesori, muzicologi, critici, impresari, de aici sau din lume. Și aplaudau, se entuziasmau, lăcrimau, se emoționau, în fine, trăiau momentul. Nu a contat nici căldura sau frigul, ploaia sau vântul ce făcea să danseze, de fapt chiar să zboare de-a dreptul partiturile sau stimele, pentru că cine a trebuit să-i asculte erau acolo
Frumuse?ea ?nceputului by Doina MOGA () [Corola-journal/Journalistic/84002_a_85327]
-
respirarea Cu toamne lungi, spre iarnă s-o târască, Acolo unde frunzele uscate Se vor întoarce-n criptele de iască Să doarmă somn de ger... și dacă poate Pe un pervaz, îți pare că-ntr-o vază O floare-a lăcrimat, să știi, e-agheasma Pereților de sticlă, ce păstrează Ca un reproș, din trupul scurs, mireasma: Căci viața ei, deși de chip s-a rupt, Mustește încă, dulce, dedesubt. XXVII E noapte iar, și drumurile lungi Mă ostenesc și mă
Sonete de Shakespeare într-o nouă traducere by Radu ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/6894_a_8219]
-
Andra până la lacrimi, o cântăreață din Cluj ce a îmbinat într-un mod absolut surprinzător rockul cu opera sau un avocat ce a lăsat pledoariile deoparte pentru a-și pune în valoare calitățile de cântăreț de operă și care a lăcrimat de emoție la auzul aplauzelor prelungi ale sălii. Citește și:
Audienţe record la a doua ediţie "Românii au talent" () [Corola-journal/Journalistic/70611_a_71936]
-
-i aud vocea și simt cum se bucură împreună cu mine. Într-o zi, am întrebat-o cum pot să procur a doua carte. În acea zi, am avut atâtea surprize plăcute... Aveam atâtea emoții, am început să zâmbesc și să lăcrimez. Lacrimi de bucurie, eram foarte fericită. Doamna Ludmila a scris în unul din mesaje: „Știu că ai emoții. Acum, la o plimbare.” Am ascultat-o și am ieșit să mă plimb împreună cu persoana scumpă, pe care o iubesc. A prins
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
Eh, ce să mai zic? Oricît m-aș strădui eu, tot n-aș reuși să redau întreaga bucurie a acelui moment! Numai cine a salvat un ied de la moarte poate înțelege ce-au simțit copiii în acel moment. Virgil mai lăcrimă un pic, apoi își șterse ochii de blănița iedului. Îl sărută apăsat pe botișorul negru, pe urechile catifelate, îl mai strînse o dată la piept făcînd uuuuh! și, crezînd că astfel poate aduce cea mai mare dovadă de cavalerism față de Ilinca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
să câștigi pe limba ta! De regulă copiile nu au valoare.... Va fi vai și-amar de neamul ai cărui fii nu vor vrea să mai știe unul de altul. Să ne bucurăm, să ne zâmbim, să ne vorbim, să lăcrimăm în graiul nostru cât vom trăi pe pământ! Nu vei izbuti în strădaniile tale dacă vei jindui la ceea ce alții au izbutit. Invidia creatoare și dorința de autodepășire sunt cu totul altceva decât zavistia, gelozia prostească ori pizma. Latinii acei
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
se mai aude urlet, Și cred că totul s-a cam vindecat. O adiere caldă, poate o mireasmă dulce, Mă învăluie oarecum neașteptat... Mă întreb: "când se va mai duce Această stare resimțită sublim...atât de minunat?" Zile mi-au lăcrimat în universul minuscul, Și toate mi-au fost împărțite în două. Văd că mi s-a uscat ușor în palmele-mi plânsul, Dar fața-mi încă-i udă pentru că afară plouă... Căldura iernii Mi-a căzut un fulg în palmă
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
e copil. MAMA: Mai suge o dată din țâța maică-sii și, cât ai clipi, dispare în dânsa. 1 iunie 1959. [...] BUNICA: Și tot așa: filmul se dă înapoi, înapoi, până când nu se mai vede decât așa, departe, o măicuță bătrână lăcrimând, alergând, pe toți întrebând. M|TUȘA: Și-apoi, dintr-odată, apare chiar el, ciobănașul nostru, al tuturor. Venind agale spre noi, chiar de-acolo, din raiu lui, de pe plai. Venind bătrân, încovoiat, cu părul și barba albe ca spuma laptelui
Un moment numit Popescu by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/8968_a_10293]
-
Daniel Cristea-Enache Înveți să citești literatură ținându-i pumnii strânși protagonistului pozitiv. Lăcrimezi când necazurile îl împresoară, când dușmanii se-nmulțesc și răul pare să triumfe definitiv. Dar ajungi să închizi romanul cu un sentiment de bucurie sărbătorească: printr-o uimitoare răsturnare de situație, eroul tău a câștigat bătălia deja pierdută, convertind înfrângerea
Clopotul spart by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9271_a_10596]
-
la care luasem nota doi minus. Să nu le fi pomenit acum, s-ar fi scufundat pentru eternitate în neant. Stăpân pe nota lui, profesorul trecea prin viață senin și imperturbabil. Generații de elevi ai săi, ajunși pe posturi însemnate, lăcrimau, amintindu-și-l. (Se făcea rar operații pe ochi.) Salarizarea - vai, capitolul nu poate fi evitat - era de așa natură încât, chiar în perioada nefericită a marilor curbe de sacrificiu, corpul didactic n-a fost nevoit să iasă în stradă
Old merry school by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9265_a_10590]
-
întîlnirii cu istoria a acestui om care a ajuns președintele României după o campanie de o lună. Pregătit și nu prea să devină prim-ministru, în eventualitatea improbabilă că alianța DA ar fi cîștigat alegerile pe mîna prezidențiabilului Stolojan, Băsescu lăcrimează cînd Stolo se retrage din motive de sănătate - într-un amestec de pură, dar nu tocmai simplă compasiune, și de maximă emoție la gîndul că se va lupta pentru președinția României. L-am mai văzut lăcrimînd pe Traian Băsescu și
Agonia secretelor Securității by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9368_a_10693]
-
mîna prezidențiabilului Stolojan, Băsescu lăcrimează cînd Stolo se retrage din motive de sănătate - într-un amestec de pură, dar nu tocmai simplă compasiune, și de maximă emoție la gîndul că se va lupta pentru președinția României. L-am mai văzut lăcrimînd pe Traian Băsescu și după ce a devenit președintele României. Asta i se întîmplă, cred, dintr-o reacție de om obișnuit care se trezește în situații de tip Abu Hassan, personajul din 1001 de nopți care dintr-un arăbaș cu ceva
Agonia secretelor Securității by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9368_a_10693]