268 matches
-
fi întors acasă, să le găsească pe toate așa cum le-a lăsat ultima oară, în ziua aceea în care au venit după el și l-au ridicat, de atunci am stat adesea în fața dulapului ăluia, privindu-mă în ușa-i lăcuită ca într-o oglindă, evocând mirosul pe care-l simțeam când tata îl deschidea ca să scoată câte-o bomboană sau vreo gumă de mestecat, dosite pe după cămăși, și încercând să-mi imaginez că stă acolo, în spatele meu, dar nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mireasma de brad a coroanelor și de mirosul de petrol, mi-a venit în minte Crăciunul pe care l-am petrecut cu mama la lumina chioară a unei lămpi cu gaz, fiindcă se luase curentul, m-am uitat la sicriul lăcuit în negru, și am știut că dacă m-aș apropia mai mult de el, aș putea să-mi văd fața cum se oglindește în luciul său, și mi s-a pus un nod în gât și am simțit că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
că s-a deschis ușa mică și au intrat doi gropari, unul dintre ei avea o cheie franceză în mână, iar celălalt o rangă de fier, s-au dus la sicriu și au început să scoată, unul după altul, holtșuruburile lăcuite în negru, se mișcau foarte repede, în mai puțin de jumătate de minut scoseseră toate cele trei șuruburi din latura stângă a sicriului, apoi au trecut de cealaltă parte, acolo au avut puțin de lucru cu ultimul șurub, dar până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
nedisimulate a Yvonnei de a rivaliza cu familia Kersaint. De atunci Încolo, cu sau fără voia acesteia din urmă, aveau să fie două castele pe insulă. În interior, copiile făcute după lucrurile vechi alternau cu marmura rece a podelelor, mobilele lăcuite cu tablourile care povesteau istoria unei familii fără nici o legătură de rudenie cu familia Le Bihan. În camera largă pe care Yvonne o ocupa la parter, un monitor fusese instalat de un medic transportat de pe continent cu elicopterul. Niște electrozi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În jurul tumulusului se dădură la o parte pentru a-i face loc polițistului. Toate privirile erau ațintite asupra trupului lui Nicolas aproape În Întregime scos de sub pietre. Alături de el se iveau niște plete, lungi brune și o mînă cu unghii lăcuite În roșu: Chantal. În tăcerea care se lăsase, se auzea doar țăcănitul aparatului de fotografiat mînuit de unul dintre jandarmi. Scenă de crimă. Una În plus. Fersen simți sfîrșeala, apoi, ca de fiecare dată, furia Începu să urce din străfunduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Nu se aude nimic. Rămân acolo câteva clipe, dar întreaga casă pare pustie. Tocmai vreau să renunț și îmi croiesc drum cu greu pe alee, când, brusc, ușa se deschide larg. În fața mea se află o femeie cu păr blond lăcuit până la umeri și cercei lungi, care i se bălăngăne. E foarte fardată, are pantaloni lungi de mătase într-o nuanță ciudată de piersică, o țigară într-o mână și un cocktail în cealaltă. — Bună ziua. Trage din țigară și mă privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
n-aveți similac? Cu ce creșteți copilul ăsta? Serviți o cafea, don’șoara Angela? răsare Mihai Mihai. Dar don’șoara Irina servește? O cafeluță mică, o țuiculiță, poftiți, vă rog. Și serviabil, amabil, le îmbie să stea jos la masa lăcuită din sufragerie, pe care a așezat ceșcuțele bune, scoase din vitrină. Du-te tu, du-te Iulico și adă fetița până servesc don’șoarele o cafeluță, te rog eu. Și dă-i un telefon lu’ Garofița de la doamna Brezeanu, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
care părul a albit, cu începutul burții, bustul d-lui Popa, în ciuda tuturor adjectivelor, rămâne indescifrabil. Odaia pensionarului e la fel de indescrifrabilă ca trupul său adormit. Și-a îngrămădit toată mobila în ea, pe lângă televizor și fotoliul oranj, recamierul, o masă lăcuită de sufragerie care se ține în trei picioare și o coadă de mătură, un șifonier cu cheie de care atârnă ciucuri croșetați, un corp de bibiliotecă pe rafturile căruia se ferfenițesc colecțiile Enigma și Urzica scrupulos complete cu almanahuri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Coborârea sugera, Într-adevăr, povârnișul spre iad. Prima impresie a fost o uluire. Închisoarea domina coama lină, aproape plată, a unei coline, În mijlocul unei grădini cu pomi fructiferi. Iadul ni se prezenta În Înveliș de rai. Pere aurii, mere roșii, lăcuite de lumina apusului, străluceau festiv În frunzișul Încă viu al copacilor. Am intrat pe o alee lungă, străjuită de plopi fremătători și de tufe de liliac, pe care toamna Începuse să-și etaleze paleta de culori. Flori Încă viu colorate
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
montează repede, așa că e bun la mutări. Ocupă și puțin loc, nu ca hardughia lui Țușca, un birou din lemn masiv, de am tras patru persoane de el să-l mișcăm... Frumos, stil, dar cu suprafața pătată. Îl vom curată, lăcui, va arăta ca nou - dar deocamdată nu se vede, e plin tot timpul cu hârtii... Intru din nou pe la opt. E zece dimineață în țară. Mircul e plin, peste o mie... Nimeni nu lucrează în România? Klik Valul îmi mângâie
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
făcut cadou Măriuca, bănuțul de la Matei Basarab, ce e prins, cu agrafe, de elasticul de la chiloți?! Fermecătoarea, într-adevăr, îi dăruise o splendidă piesă de lenjerie, de atlaz, cu găitane de mătase, prinse în față printr-o pafta de aur, lăcuită în nestemate, ce aparținuse, pe vremuri, rafinatului domnitor Matei Basarab. Paftaua doar. Borțosul își degajă cureaua din cataramă. Își lăsă nădragii să alunece armonică pe ciment. Meșteri cu briciul cu care bărbierise și urechea Ierbii Fiarelor, la găitanele ce aveau
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și pe el. Și, într-adevăr, atunci, pe la ora 14,25, cum ședeau și se uitau localnicii, mai buimăciți unii la alții, (neștiind nici măcar de ce se uitau, fiindcă, de văzut, se mai văzuseră), taman atunci pavajul din pietre lustruite și lăcuite de râu întins sub tălpile lor, o dată se bulbucă și se cutremură. Dar nu îndeajuns de înspăimîntător. Sau exagerat. Nu mai puternic decât clănțănitul în gol al unui dulău mânios. Ori decât duruitul unei tarabe de lemn răsturnată pe o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și chiar casetele cu basme îmbrăcate în celofan ca pachetele de țigări. ea s-a prins cred că e ceva cu mine. m-am uitat după verighetă din prejudecată, deși fata era foarte tânără, dar pe degetele cu unghii alungite, lăcuite cu o nuanță ciudată, un fel de roz-bej deschis, avea numai câteva inele de argint. pe bune, era al dracului de stilată pentru o vânzătoare. și fața aceea de englezoaică din Orientul apropiat, genele alea neverosimile. până la urmă am cerut
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
construi poemele sale pe un ax al verticalității. În elegia La moartea lui CÎrlova dăm peste această definiție: poetul este „strein și călător” pe pămînt, mersul lui este prin văzduhuri, locul lui este În cer: „Pămîntul mi-este leagăn, dar lăcuiesc În cer.” În altă parte (Destăinuirea), Heliade scrie: „Cerul e al meu templu și singur-nchinare, Seninul lui e semnul prin care Îl slăvesc...” O definiție, evident, banal poetică, reluînd o veche sugestie despre natura sacră a talentului. Heliade o dezvoltă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
unire Este o zare de fericire Ce are omul drept alinare La orișice feli de Întîmplare. O, prieteșug, rai de plăcere, Ce te Începi numai din vedere Și ești păstrat și după orbire Și ispitit În nenorocire, Spune-mi unde lăcuiești anume, Ca să te caut În toată lume, Să dau prin foc, prin apă, prin pară Ca să mă lipăsc de-a ta aripioară. Și petrecînd Într-a tale brață, Voi răbda și scurtare de viață Și mă voi lipsi de orice
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o tipografie de acolo cărțile de muzică alcătuite de ei în limba românească. - Un boier, anume Gheorghe Oprian, dă un leu la sută din tot venitul său pentru tipărirea cărților. Ciudat rol joacă în această dezvoltare "romînii din Makedonia, ce lăcuiesc sub stăpânirea crăimei Ungariei". Deși n-au fost dedați a citi românește, totuși cumpără cărți sau ajută la tipărirea lor. Ei își aduc în biserica din Pesta un preot român din Banat, care asemenea e trăducător de cărți, căci se
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
mare și lașă (își aduce must din gura beciului și bea) Un președinte nu are cizme de cauciuc Un președinte are două picioare moarte și două încălțări de lac lăcuite Stau peste întreaga lume Am mii de perechi de picioare lăcuite în căpățâna mea tescuită Lumea trebuie să fie pur și simplu neagră Și strălucirea înșală pe cei care folosesc lumea de-a gata Căci totul e împotriva omului persoană Pentru oameni Și contra persoanei Pentru iubirea aproapelui Și pe ascuns
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Pus mereu pe împerechere, cu fantezii în învârtirea ciomagului. Și peste tot material de transplant. Pe scurt și ofertant: Rât paradoxal, domnii mei. Cu sângele ei se pot stinge puțurile de țiței în flăcări, și incendia fundul mărilor, se pot lăcui mașinile, se poate restaura Estul Europei și semna pâinea la cina celor mai sudici din Sud. O absurditate inumană. O oroare în sine, care rimează la repezeală putoarea cu onoarea de sine însuși. Un atac cuprinzător generalizat la adresa noțiunii de
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
îndrăcirea, de care am amintit, până la una mai complexă, prin adoptarea cunoștințelor și termenilor nosologiei medicale culte. Îndrăcirea, ca expresie a mentalității vechi, este recunoscută încă și în pravile, care vorbesc de "muiarea nădușită de Duhul necurat, adică în care lăcuiește Duhul hitlean"43, care poate justifica despărțirea dacă unul din cei doi soți "se va birui de dracu și se va îndrăci". Mai târziu, această concepție face loc nebuniei ca boală a sufletului, cum o găsim menționată de mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
împreunare bărbat cu muiare spre împlinirea dumnezeescului acela cuvânt: «Créșteți și vă îmulțiți»“. Al doilea scop ar fi ajutorul, fidelitatea, acceptarea celuilalt: „Materiia acestei taine iaste bărbatul și muiarea cari vin cu gând desăvârșit / ca să să împreune amândoi și să lăcuiască nedespărțiți. Iară chipul sânt cuvintele carele amândoi le zic în bisérică înaintea preotului în auzul tuturor (adecă): Voiești-mă? Voescu te; urmând la acéste cuvinte rugăciunile și blagosloveniile preotului spre cea desăvârșit împlinire a nunții“. Ce se poate observa în
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
lui Hristos. Cea care este "supt bezne mai strașnică și mai înfricoșată asupra dracilor decât toți sfinții"15 se va înălța la cer cu trupul, a treia zi după adormire, "ca împărăteasă a ceriului și a pământului, carea vine să lăcuiască den a dreapta împăratului Dumnezeu".16 Autoritatea Maicii asupra Fiului ei o egalează, în folclor, pe aceea a Tatălui. Maica Domnului îl ceartă pe Hristos că s-a lăsat răstignit pentru o lume care nu merita sacrificiul: "Ah, fiul meu, / Eu
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
acces nu numai la bunăstarea materială, ci la însăși sursa vieții eterne. Se configurează, astfel, în mod ideal, un univers unde învățătura, categorie gnoseologică și ontologică deopotrivă, este o nevoie vitală, sine qua non "pentru că cum nu poate nime a lăcui în ceastă lume fără de apă, așea nu poate fi nice fără învățătură"62-, fără de care existența umană "cinstit[ă] și cu dregătoria [...] cuvântului"63 -, ar decădea din propria-i condiție de superioritate intelectuală și morală. Cum și prefața lui Șerban
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
impetuos, al unei rochii mini, tip Barbie, cu guler fronsat, nasturi din material și mîneci aurii din broderie dantelată, pe care o purta peste picioarele goale, încălțate într-o pereche de ghete cosmonaut, cu fermoar lateral, din imitație de miel, lăcuite în albastru ultramarin. Albastrul vînătăilor care îi spuzeau trupul de cînd îl întîlnise pe Samuel Brody, cu mai puțin de un an înainte, în septembrie 1966. Un necrolog monocolor al lui Simon Liberati, laureatul pre miului Femina 2011, pentru romanul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
fiii lor, poruncindu-le a păzi toate câte sunt scrise aici mai jos. Întâi, fiii mei, să vă îmbrăcați cu frica lui Dumnezeu și Lui să-I slujiți și Lui să vă închinați. Și să vă iubiți unul pre altul, lăcuind într-o dragoste frățească după cum este zis: unde sunt frați adunați în numele Meu acolo sunt Eu în mijlocul lor...” Preotul citea rar și răspicat. Constantin Brâncoveanu se așezase în jilțul lui, nu mai privea pe fereastră spre piersicii înfloriți, dar gândul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de pe umerii obrajilor, de roșul puternic, unsuros, al rujului de pe buzele lor. Pe tricouri, pe bluze și pe rochii își cususeră paiete cu ape verzi-albastre sau mov-indigo, care ardeau brusc într-o rază favorabilă de lumină. 126 Unghiile le erau lăcuite, chiar și cele de la picioare ale fetelor care veniseră în sandale. Când am trecut pe lângă ele, făcîndu-mă, ca de obicei, că nu le remarc, am pătruns într-o sferă difuză de parfum greu, uleios, cu ceva josnic în el, dar
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]