129 matches
-
ca și cum ar fi manevrat vibratorul. Altul făcea pe bateristul, lovind în cinele imaginare și scoțând printre dinți țîstîitul măturicilor. 116 Acum însă stăteau lungiți pe spate, de-a curmezișul paturilor, cu gâtul frânt de pernele sprijinite vertical de pereți, și lălăiau fără chef. După ce-au mai zăcut puțin, cu cămășile ieșite din pantaloni, au început să se scoale unul câte unul, întin-zîndu-se, și să se-apuce să-și caute țoalele bune prin cușete. Tuburi de spray nu se găseau atunci
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
sugeau și ei, înecîndu-se, din răcoritoarele lor. în mijlocul fiecărui grup se afla de obicei câte o 131 chitară chinuită pe rând de țipi cu aere de vedetă. M-am așezat și eu lângă niște inși care cântau Yesterday și am lălăit și eu, știind că vocea mea oricum nu se aude. In întuneric, râsul fetelor era excitant și vulgar, iar băieții se revelau ca bărbați tineri, cu voci autoritare. Doar vârful țigărilor lumina pentru o clipă câte o schiță de obraz
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ascultat unul după altul tot repertoriul de cântece și strigături. Conacul, statuia și parcul rămăseseră adânc în urmă, goale ca o capcană însîngerată. Câteva ore am privit numai pe fereastră, n-am întors capul nici o clipă spre colegii mei, care lălăiau exuberanți. Undeva în spatele mașinii răsuna neobosită vocea spartă a lui Lulu, cu asemenea vi- 171 goare, încît îi materializa imaginea pe retinele mele, suprapusă peste perindarea satelor și a lanurilor de grâu. Rânjetul obraznic și scabros, ochii de păsăroi, părul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
până când sala de ședințe se goli și de mine se apropie Ellis Loew, care se juca distins cu un breloc ce purta însemnele frăției Phi Beta Kappa și îi era prins de buzunarul vestei. — N-ar fi trebuit s-o lălăi cu el, spuse Loew învârtind brelocul în aer. Erai în avantaj pe toate cele trei fișe de arbitraj. I-am înfruntat privirea. — Propunerea B a fost ratificată, domnule Loew. — Da, așa-i. Dar unii din suporterii tăi au pierdut bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
un scâncet de frustrare. Apoi, Încet de tot, abia atingând-o la Început, o luă de la capăt. În vreme ce orgasmul ei se apropia vertiginos, deveni brusc conștientă că cineva cânta. Putea să audă undeva În depărtare o voce de bărbat care lălăia One Love a lui Bob Marley. Sunetul devenea din ce mai puternic. Apoi se puteau distinge niște pași. Sam le auzise În mod sigur și Începuse să intre În panică. —La dracu’. Hai, Ruby, ești aproape? —A...proa...pe. Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
a interpreta rolul lui Uri Gefen? De-a intra În pantofii tatălui său? De-a Începe din nou, ursul grăsun care e acum, să sară ca un țap? Să te vedem măcar o dată În stare să urinezi fără să te lălăi. În loc s-o facă pe nebunul, mai bine s-ar așeza acum la birou, ar aprinde lampa de pe masă și ar concepe o replică devastatoare la discursul lui Günter Grass. Sau o scrisoare către Yitzhak Rabin. Sau articolul despre inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
trei zone de ocupație vestice se depunea praf de piatră. Dar atunci când cădea zăpada, aerul berlinez, asemenea adevăratului aer berlinez, cum era el cântat în melodii, părea să fie cu totul lipsit de praf; radioul gazdei mele, aflat în bucătărie, lălăia șlagărul nemuritor: „Așa este aerul, aerul, aerul, în Berlin...“ Abia peste un deceniu am scris poemul lung Marea femeie a ruinelor vorbește, în care ultima strofă spunea: „...împrăștiat zace Berlinul. / Praful se ridică, / apoi iar acalmie. / Marea femeie a ruinelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
călușul În gură, e probabil cea mai izbutită realizare a romanului actual. Personajele la care are acces cititorul sunt simple măști, scoase În cel mai bun caz din alte cărți, și nu nici au o legătură fundamentală cu trama. Se lălăie În discuții fără nici o importanță și nu sunt la curent cu ce se petrece. Nimeni nu bănuiește nimic, și cu atât mai puțin publicul, cu toate că opera s-a tradus În mai multe limbi străine și a obținut o eșarfă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Te caută tovarășa. Karen ședea lîngă un afiș de pe perete: Brett Chase În rolul locotenentului Vance Vincent. Jack merse spre ea. Ochii lui Karen se luminară. — Dumnezeule, e minunat! Să-mi spui cine-s toți oamenii ăștia! Muzica bubuia - Cooley lălăia, iar Dublu Perkins Își chinuia chiatara. Jack o conduse pe Karen În pași de dans În partea cealaltă a sălii, Într-un colț În care fuseseră adunate mai multe reflectoare. Un loc ideal - liniștit și cu vedere spre toată gașca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
să aștepte afară. Breuning a alertat biroul șerifului din West Hollywood și presa, iar Marele V a aruncat niște pastile de clorhidrat În ultimul pahar cu martini al lui McPherson. Domnul procuror districtual a părăsit restaurantul puțin cam amețit, a lălăit-o preț de vreo doi kilometri la volanul Cadillacului lui, după care a tras pe dreapta și i s-a rupt filmul. Breuning l-a urmărit cu momeala: Marvell, Într-o rochie de seară. S-a urcat la volanul Cadillacului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
direct În mașina condusă de nemernicii ăia, iar locul exact În care s-a tras este doar vag cunoscut. În Griffith Park sînt numai dealuri, În ultimele două săptămîni au fost ploi și alunecări de teren, iar pzanicul a cam lălăit-o la identificarea celor trei arestați. Doi: vînzătorul de ziare care a identificat mașina de la Nite Owl spune acum că s-ar putea să fi fost un Ford sau un Chevy, așa că verificarea mașinilor Înmatriculate s-a transformat Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
mie niște marfă? — Desigur. — O carafă de absint. Dacă ajungi repede, te-alegi cu un bacșiș frumos. — Ăăă... Mai dă-mi o dată adresa, te rog. — Cum poți să uiți un hogeac ca al meu? Roscomere, numărul 941. Și n-o lălăi! Jack puse receptorul În furcă. Telefonul sună din nou. — Mdea? — Lamar, spune-i lui Pierce că trebuie neapărat... Lamar, tu ești, flăcău? SID HUDGENS! Lamar... cu un tremur În glas. — Ăă... da. Cu cine vorbesc? Clic. Jack apăsă pe butonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
beție, cântece nemțești, severe și serioase, ca o mască de gaze și lăcrima prostește, precum mesteacănul, primăvara, se auzi și la Securitate. Fu chemat din nou să dea declarații, despre: unde a stat la nemți în prizonierat? Și pentru ce lălăie... ca un Friț? De data aceasta, nu l-au mai bătut, ca prima dată, la tălpi, cu vergeaua de pușcă. Nici nu i-au mai pus, la testicule și în vârful degetelor, electrozi cu intensitatea de 120 de volți, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
familiar. Bău și iar bău, până când, din străfundurile de cuget, îi veni amintirea și porunca de a se transfera lângă soldați în zdrențe, flămânzi de moarte, dezagregându-se între rețele de sârmă ghimpată, unde viața nu are însemnătate. Începu să lălăie singurul marș pe care îl prinsese de la invalizi sufocați sub pături și sub tifon pătat de sânge și de iod, neînțelesul, de către ceilalți, Erbsen mit Speck. Ceilalți bețivi îl lăsară cu bâiguielile lui atroce, îngăduindu-l din bună-cuviință, dar Iuga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
se lansase, pe atunci, votka sovietică sau alte spirtoase din astea). Turnau voinicii în ei, până când se uitau cu ochii cruciș și li se împleticeau ciubotele. Bucureștenii și mai ales pușlamalele, haimanalele și coconii făceau haz de soldații Victoriei, care lălăiau, hălăduind pe mijlocul străzii, ținându-se de după cap, cu rubașca desbumbată la piept, uitând să-și mai culeagă bonetele căzute în urma lor, pe caldarâm, pe trotuar ori pe aleea parcului. Nenorocirea s-a întâmplat într-o zi de sâmbătă: lacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
aplauze și tovarășul învățător ne-a pus să repetăm mișcările de final. La ieșire, am fost obligați să rămânem - să ne admire lumea - în fața scenei. La poeziile patriotice am rezistat cu succes, dar, în final, la Corul Vânătorilor, parcă, unde lălăiau toți copiii din școală, panica mă luase deja în stăpânire. S-au dat premiile. Când a ajuns la al meu, domnul învățător a găsit de cuviință să insiste cu laudele asupra meritelor mele deosebite. Îi simțeam fiecare cuvânt ca pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
ar fi ea. Pentru că nu mai poți urmări și norma evoluția unei limbi când ea devine de fapt o rețea de dialecte bizare, dar deschise oricărui individ. Secretul Adrianei Adriana Babeți După 40 de ani N-aș zice că am lălăit-o săptămâna trecută. Dimpotrivă. După ce meșterii ceasornicari Puiu și Florin mi-au dat ora exactă înainte de referendum (au nimerit-o aproape la zecime de procent!Ă, după ce am ținut un curs despre amorul curtean de la opt la zece noaptea și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
împărtășită de alții și a o descoperi astfel în atrocea-i suportabilitate. Cei ce lipseau la apel erau considerați încă în curs de înțelepțire pe aiurea cu această supremă lecție adusă în tabără de cei întorși și transformată în împărtășanie cantabilă. Lălăiau des jelanii de soartă vitregă și nenoroc, cărora le confereau puterea de retenție a unui zid nevăzut imposibil de traversat, înverșunat să le frângă elanurile de emancipare și să le irosească în volute fără noimă ale zadarului. Clădeau și ei
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
slab luminată. Dimineața devreme, doctorul Sinus își face apariția, sus pe trepte, lângă cei doi paznici care se trezesc speriați. A venit în inspecție. Inopinat. Cu chipul încremenit, ca o mască. Un vânt de panică suflă pe coridoare. Infirmierele, care lălăiau printre treburi, se reped să acorde îngrijiri bolnavilor. Doctorul Sinus intră în rezervă și îi reproșează soțului ei, cu gentilețe, dar ferm, că nu respectă regulamentul spitalului: "Veniți, vă duc acasă. Ne ocupăm în mod cu totul special de soția
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
12-13 ani, mă înghesuiam să merg la alimentara după zahăr sau macaroane ca să bălăbănesc coșul pe lângă mine, țanțoșă ca un curcan, cu perlele false ale mamei atârnate la gât și cu o broșă în formă de frunză pe piept, în timp ce lălăiam încet cântă cucii cântă. Băbuța, tanti Arsici sau Oberneni nu s-au dat niciodată în vânt după noutățile astea și au continuat să cărăușească pe ruta Piața Iozefin - strada Ion Vasi cu țecherele și coșurile lor din nuiele. Doar femeile
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
ca femeile astea amărâte, să nu știu cum să alerg după mâncare pentru copii ori după un bărbat bețiv, să-l culeg de prin crâșme sau chiar mai rău...“ Brrr... gândul fugar îi înnegură mintea. Se ridică brusc să plece; Gabriel se lălăia într-o rână, agățat de scaun, cu mintea rătăcită și el pe undeva. Doar o clipă mai zări lumina gălbuie strecurându-se printre frunzele copacilor bătrâni și gândul i se iți imediat la asfințitul acela care-ți făcea un gol
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
pe care o consumăm. Și ai mei au nevoie să mai facă o aprovizionare; zilele trecute se plângeau că nici făină nu mai au, iar bunica n-are prin cine să le mai trimită. În drum spre casă, cum mă lălăiam cu fetele, fază: a început Daria să ne povestească de una Beatrice dintr-a XII-a de la Național, vecină cu ea. Cică a rămas gravidă și ai ei n-au reușit să miște nimic, deși îs destul de mahări, așa că tipa
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
golesc mintea de orice fel de gânduri dar tensiunea persistă, neexplicată, apăsătoare și dificil de tolerat. Mă chinui și nici măcar nu înțeleg din ce motiv. Muzica unduitoare a lui Jorge este sfâșiată de vocea pițigăiată a belgiencei care începe să lălăie în ritmul melodiei. Simt cum atmosfera în jurul meu devine și mai apăsătoare, simt aproape fizic cum o forță nevăzută mă apasă necruțător. Încerc să mă concentrez, să ignor lălăielile dezlânate și îi caut cu mintea pe Scott și Chris. Îi
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
a pus și el mâna pe umăr și i-a răspuns articulând fiecare cuvânt foarte clar: „Nu e aici. A plecat”. Găsesc răspunsul la multe din întrebările care mă frământă în povestirea lui Scott. S-ar părea că belgianca, în afară de lălăit, și-a ocupat timpul de-a lungul ceremoniei încercând să mă găsească și, într-un fel sau altul, să mă atace. Stabilim să ne întâlnim a doua zi să discutăm mai pe larg și terminăm din nou izbucnind în râs
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
unde nici gândesc: "Deșteptareaaaa!!!". Și iar! Și iar! Zi și noapte! Noapte de noapte. Noaptea mai cu osebire! Îi hăituim, să n-aibă clipă de odihnă, răgaz de îmbucătură... Și, a doua zi, osmanlâii, cu ochii cârpiți, mărșăluiesc spre Suceava, lălăind, târșind papucii prin pulberea de cenușă fierbinte, sub un soare zăpușitor în zăduful ăl mare al lui Cuptor! Turcaleții răzlețiți de gros, prinși, trași în țeapă, atârnați prin crengi, vor împodobi drumeagul în întâmpinarea falnicei armii, ca osmanlâilor să le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]