510 matches
-
suntem prieteni, că-ți pasă de viața mea... Eu nu te-aș fi lăsat la nevoie, doar știi... Știu. Ultima dată când m-a vizitat, mi-am amintit, a plecat cu banii din portofelul găsit în sertar și c-un lănțișor de-al Carinei. Mi-a băut și aftershave-ul din baie. - Cât costă mașina până la tine? încerc să mă stăpânesc. - Cu vreo cincizeci ajung... - Bun, ia o sută, să ai și de-o dușcă... - Mulțumesc, aș fi vrut mai mult... Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
după metri de eșarfă de brocart. Brandy își lasă părul să cadă pe spate și își leagă eșarfa peste umeri să-și ascundă decolteul torpilă. Brandy trece la cercei simpli de aur. Își dă jos perlele și-și pune un lănțișor cu cruciuliță de aur. Asta cu o clipă înainte să ajungem la grănicer. — Naționalitățile dumneavoastră? zice tânărul grănicer așezat dincolo de gemulețul său, în spatele computerului său, cu dosarul său cu clemă și uniforma sa albastră, în spatele ochelarilor săi de soare reflectorizanți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Kitty și Vivian și are destui bani ca să le întrețină pe toate. Ceea ce-a făcut-o vandabilă pe Katty Kathy e faptul că e o păpușă vorbitoare, dar în loc de-un șnur, ceea ce-i iese din spate e un lănțișor de aur. Tragi de el, și ea zice: — Rochia aia-i bună, vreau să zic, dacă într-adevăr așa vrei să arăți. — Sufletul tău e piñata mea. — Cu asta ai de gând să te îmbraci? — Cred că ar fi bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Pușca de pe masă se îndreaptă spre ecusonul de aramă cu Dl. Baxter, lucru care n-a trecut neobservat. Pocnesc din degete și-i arăt o bucată de hârtie pe care să mi-o dea. Cu pixul pentru clienți legat cu lănțișor, scriu: în ce apartament stau surorile rhea? nu mă face să bat la fiecare ușă de la etajul patru. suntem în toiul nopții. — Apartamentul 15-G, zice dl. Baxter, cu ambele mâini pline de bancnote pe care nu le vreau și întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
pantofiorii maronii de copil. Înfășurați într-un veșmânt de botez. Apoi un pumn zornăitor de dinți de lapte. S-o fut, zice Manus, pe afurisita aia de Zână Măseluță. O cosiță de păr blond într-un medalion prins pe-un lănțișor, lănțișorul învârtindu-se, eliberat din mâna lui Manus ca un bola de prins vite, și dispărând în beznă. — A zis că-mi dă toate astea pentru că pur și simplu nu mai are loc pentru ele, zice Manus. Nu că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
maronii de copil. Înfășurați într-un veșmânt de botez. Apoi un pumn zornăitor de dinți de lapte. S-o fut, zice Manus, pe afurisita aia de Zână Măseluță. O cosiță de păr blond într-un medalion prins pe-un lănțișor, lănțișorul învârtindu-se, eliberat din mâna lui Manus ca un bola de prins vite, și dispărând în beznă. — A zis că-mi dă toate astea pentru că pur și simplu nu mai are loc pentru ele, zice Manus. Nu că nu le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
va aduce deci pe vaporul englez, până la Constantinopol. Unde se va stabili. Hoteluri sordide, gândaci, nostalgie. Lui A.I. Belogorcev Îi va fi tot mai greu să‑și mențină verticalitatea. Întâi Își va amaneta ceasul de argint cu monograma Împăratului și lănțișorul de aur (un dar de la tatăl său), apoi va vinde Dicționarul explicativ al limbii ruse de Dalj! (dezlipindu‑i ex‑libris‑ul, două spade Încrucișate cu crucea În mijloc), sabia de paradă, tabachera de argint, un inel‑sigiliu, niște mănuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
speriată, părea că nu este în apele ei. Nu vorbi aproape deloc, își pleca foarte des pleoapele, se închidea în tăcerea ei vinovată. Era îmbrăcată cu o fustă plisată din tergal, avea cizme noi, maronii, la gât îi atârna un lănțișor de aur cu cruciuliță. La masă, așa cum erau așezate una în fața alteia, Carmina își privi concentrată sora, o privi până în fundul ochilor de parcă se aștepta să găsească acolo dezlegarea. Ea se lăsa examinată fără nici un moment de împotrivire. Era atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în șifonierul cu miros de levănțică, își scot inelele și le ascund într-o tașcă din piele, sau nu, Elena avea desigur o cutie de medicamente înaltă de zece centimetri, îi plăcea să audă cum cade pe fundul de plastic lănțișorul de aur care face un cu totul alt zgomot decât inelul, un zgomot prelins, poate surâdea încântată înainte de a fixa capacul și scăpați de țoalele bune și de bijuterii, eliberați ca dintr-o armură, începeau să recepteze cu ușurință grohăitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
apoi presa și rotea peste model, iarăși freca căpușul lingurii la rădăcina părului și iar presa asupra lucrăturii, până când, pe hârtie, încet, încet se imprima desenul, grăsimea luată din păr pe căușul lingurii trasa formele mai bombate ale broderiei, ale lănțișoarelor de legătură, o copie fidelă, cenușie, a pajurii de pe rochia ei de mireasă ce urma să fie îmbrăcată a doua zi. În hol, sub ochii mamei, Ovidiu învăța să-și cultive răbdarea. A lăsat să-i scape un oftat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu mâinile ridicate în sus spre tavan, ca sângele să coboare încetișor de-a lungul brațului, să-i lase degetele reci și albe, va veni înainte de a fi isprăvit manichiura, înainte de a se usca părul, înainte de a petrece pe după gât lănțișorul de aur dăruit de Ovidiu de pe timpul când îi era soț, înainte de a-și pune inelușul subțire cu piatră din safir roșu, descoperit în cutia de chibrituri pe care el i-o întinsese, aparent neglijent, ca să-și aprindă țigara, înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
jur. Mașina trepida, parcă în rezonanță cu vibrațiile lăuntrice. Arborii, bornele kilometrice defilau cu repeziciune pe lângă ei. Femeia își aminti că lăsase acasă cada plină cu apă. Se pregătea să se îmbăieze când apăruse Ovidiu. Lăsase pe etajera din baie lănțișorul din aur, verigheta și inelușul. Își scormoni memoria și privi prin apartamentul ei cu ochii unui străin. Totul lăsa să se înțeleagă o plecare precipitată. Apa din cadă, săpunul și șamponul pe marginea etajerei, o bluză trasă din raft, abandonată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
rămăsese în casă, covoarele răsucite sub picioarele lor în timp ce se îmbrânceau de ici, colo, cămașa de noapte ruptă, așternutul atârnând jumătate pe podea, perdeaua smulsă la mijloc din clame, husa fotoliului mototolită pe jos, lucrurile ei răvășite, trântite pe parchet, lănțișorul de aur rupt, așteptând într-o cută a cearceafului. În timp ce-și făcea în pripă bagajul, cineva sunase la ușă lung, insistent. Nu știa cine este. Împietri acolo, aplecată deasupra geamantanului și inima-i zvâcni cu putere. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dar de modă veche. Alarma se auzea mai tare acolo sus. Ridicându-mă în picioare, camera mă duse cu gândul la un fumoar pentru gentlemeni. Două fotolii din piele verde, o veioză de birou, cu abajur din sticlă verde și lănțișor de aprindere, o masă cu pahar din sticlă șlefuită sau cristal, plin cu o licoare maronie, probabil o băutură alcoolică. Cu excepția unei uși, toți pereții fuseseră acoperiți cu corpuri de bibliotecă. Sau nu? Uitându-mă mai atent, nu mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
chestia cu ploșnița de cîmp? Ce să văd, lumina ochilor mei? Diamante montate pe o ploșniță vie. A, da, am văzut. Dar alea put ca naiba... Doar dacă le strivești. Dar Iubi, erau șic de tot. Erau legate cu un lănțișor și priponite. În timpul balului, gîngania asta se va plimba pe piept și le rup gura. Dar cum o aduci din Mexic? Cu avionul. Cred că trăiește cîteva zile și poate că le dă și ceva de mîncare pe drum! Complicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
bucată de mică (doar pietrele de la noi aveau foi întregi de mică în ele)... dar hai să ne uităm de-aproape. Și ce să vezi ! Era o cruce. Așa cum se poartă la gât : alb-argintie, atârna încă de o bucată de lănțișor . Stătea acolo, prinsă între pietre și strălucea. Am scos-o ușor, am lăsat lănțișorul acolo că tot n-avea închizătoare, ba avea și niște pete ca de rugină pe el și frate-miu și-a pus-o la gât, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
dar hai să ne uităm de-aproape. Și ce să vezi ! Era o cruce. Așa cum se poartă la gât : alb-argintie, atârna încă de o bucată de lănțișor . Stătea acolo, prinsă între pietre și strălucea. Am scos-o ușor, am lăsat lănțișorul acolo că tot n-avea închizătoare, ba avea și niște pete ca de rugină pe el și frate-miu și-a pus-o la gât, pe sforicica de care avea legat săcușorul cu camfor vezi, dragă-Doamne, să ne ferească de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
demnă de cea mai desăvârșită slugă, a ieșit... Atunci piranda a pornit a vorbi: ― Amu’ vă rog sî Îngăduiț’ oleacî pânî vini bulibașa... Abia și-a terminat vorbele, că acesta a apărut, cu o tavă pe care erau rânduite câteva lănțișoare care de care mai frumoase! A așezat tava pe masă, mișcându și apoi palma pe deasupra ei, ca și cum ar fi vrut să Îndepărteze un voal nevăzut... ― Amu’, dacî nu va fi cu suparari, noi am vre sî ni spălăm obrazu’ așa
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
un prestidigitator, a ridicat câte un colț de prosop și a scos câte o pungă din piele frumos lustruită și moale ca bumbacul. A luat galbenul și unul din lănțuguri și le-a pus Într-una din pungi. Celelalte două lănțișoare le-a introdus În cealaltă pungă. În fiecare coș se mai afla câte o sticlă cu dop ceruit, plină cu un lichid rubiniu... ― Aici sî aflî niști lichior cari Îi mai bun dicât o doctorii... SÎ-l beț’ sănătoș’. Spunând
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ce îi dădea o aureolă aparte. Când îl luai, lumina mă înconjură și pe mine. Iar când Angi îmi dădu ușor părul la o parte, lăsând-mi pielea gâtului sensibilizată în zonele atinse, pentru a-mi pune la gât un lănțișor deosebit, lumina îl cuprinse. Eram amândoi protejați de o aureolă ce ne închidea într-o lume numai pe noi doi. Îmi luă mâna, o sărută, învârtindu-mă o dată mă conduse la masă. Îmi trase scaunul, puse muzică și se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
s-o privească. L-a sărutat pe Matei, mulțumindu-i, și a luat veverița s-o ducă la ea în cameră. Stai! Nu ești curioasă să vezi ce are veverița în cutiuță? Mirată, Cecilia deschide cutiuța în care era un lănțișor superb din aur. —Oau! Este minunat! Cum ai știut că-mi doresc un lănțișor? Știi, unchiule, că-ți spuneam demult că vreau să-mi cumpăr unul. —Matei ți-a citit gândurile, i-a răspuns Filip. Cecilia l-a îmbrățișat pe
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
s-o ducă la ea în cameră. Stai! Nu ești curioasă să vezi ce are veverița în cutiuță? Mirată, Cecilia deschide cutiuța în care era un lănțișor superb din aur. —Oau! Este minunat! Cum ai știut că-mi doresc un lănțișor? Știi, unchiule, că-ți spuneam demult că vreau să-mi cumpăr unul. —Matei ți-a citit gândurile, i-a răspuns Filip. Cecilia l-a îmbrățișat pe Matei, foarte bucuroasă, sărutând-l. Unchiul s-a retras cu nostalgia timpurilor frumoase, apuse
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
în Germania, nu și-a schimbat firea. Să știi că și cu nemții de aici se înțelege foarte bine. și-a făcut și prieteni. Așa-i firea lui. Ai rămas cu el în mână, îi spune Matei referindu-se la lănțișor. Vino puțin lângă mine. Apropiindu-se îi ia lănțișorul încheindu-l la spate, sărutând-o pe gât în timp ce ea se întoarce și-l îmbrățișează. Așezându-se pe un scaun, o saltă pe genunchii lui și stau de vorbă ore întregi
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
că și cu nemții de aici se înțelege foarte bine. și-a făcut și prieteni. Așa-i firea lui. Ai rămas cu el în mână, îi spune Matei referindu-se la lănțișor. Vino puțin lângă mine. Apropiindu-se îi ia lănțișorul încheindu-l la spate, sărutând-o pe gât în timp ce ea se întoarce și-l îmbrățișează. Așezându-se pe un scaun, o saltă pe genunchii lui și stau de vorbă ore întregi fără să le pese de somn, ori de oboseală
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ai mai rămâne? Cu praful de pe tobă? (râd și mai tare și se sărută). În timp ce ea se lasă pe aripa amuzamentului care-i priește, el se joacă învârtindu-i inelul de logodnă pe deget, sărutându-i mâinile sau balansându-i lănțișorul dăruit și sărutându-i locul medalionului. Mâine dormim până la ora nouă, mâncăm și apoi facem programul de petrecere a timpului, (se ridică, ia tava să plece). Ce vei visa la noapte ți se va împlini, așa se spune când dormi
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]