933 matches
-
acolo, e de rău. Negura aluneca tăcută la vale. Cristian vedea cum marginea cețoasă se îndepărtează de ei. Porțiunea limpede, neacoperită de ceață din fața lor se mărea tot mai mult. Din când în când, din corpul ei se desprindeau pseudopode lăptoase ce se abăteau spre stânga și spre dreapta dincolo de marginea drumului, printre copaci. Nu mai are mult și va ajunge în oraș, spuse Calistrat. Și, ce facem? O ademenim înapoi în pădure. Putem? -îl privi, plin de curiozitate, inspectorul. No
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu putea să-și dea seama, dar probabil că luna ieșise dintre nori și se afla acum deasupra capului. Ridicându-și privirea putea distinge o zonă mai luminoasă prin ceața care de acum se îndesise binișor. Negura căpătase o culoare lăptoasă și de la o clipă la alta i se părea că devine și mai consistentă. Cu greu mai reușea să zărească ceva la o distanță mai mare de câțiva pași. Tresări speriat și abia se stăpâni să nu țipe de frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se aruncă cu toiagul înainte peste bătrân. Trecu cu ușurință prin ceața subțire și se rostogoli lângă Calistrat. Îl cuprinse cu brațul și ridică toiagul deasupra lor. Erau acum amândoi într-un fel de cavitate de aer curat în ceața lăptoasă ce îi înconjura. Apoi, negura se strânse din nou în ghemul compact de la început. Se retrăsese la distanță, pulsând nervos. Preț de câteva clipe, stătu acolo nemișcată. Cristian avea impresia că bestia îl cântărește ca un adversar în ring, înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe altul, pentru a nu amorți de tot. Îi plăcea că pridvorul era lipit cu pământ și nu podit cu scânduri care ar fi putut scârțâi sub pașii săi. Luna se mișcase pe cer, scăldând acum curtea într-o lumină lăptoasă. Greierii țârâiau și, câțiva brotaci începuseră un dialog în iarba acoperită de rouă. Începea să se întrebe dacă așteptarea sa urma să dea roade. Poate că în noaptea aceea Calistrat nu avea de gând să plece de acasă. Se rezemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
era tăgăduit. Dacă era să-și creadă ochilor, ceea ce trebuia să fie trupul muritor al lui Simon Făcătorul de Minuni răzbise pînă-n nori; o pată neagră, pe care pentru o clipă o pierdu din ochi, dar care acum, pe fundalul lăptos al norilor firavi, se contură iar, ca apoi să se mistuie În Încețoșarea alburie. Liniștea mai dură o clipă, după care, din mulțime, răsunară suspine de slăvire, oamenii se lăsară În genunchi făcînd mătănii, ținîndu-se cu mîinile de cap, cuprinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și de mititei, de comici, nouă ne trebă unul fain, june prim, că Persic s-o cam feștelit. Ce ne facem noi cu tine? Și n-a mai spus nimic, s-a lăsat o liniște între noi ca o plapumă, lăptoasă. Am răspuns într-un târziu, cu glasul altuia: ― Eu aici am repartiție, aici stau. Când spun că timpul era altcum nu mint, simt asta și acum, după atâția ani. Am ieșit de la Horea, afară era frumos, cald, m-am plimbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
întârziate la sfat cu Demiurgul. Mă sprijin pe Lumină, să analizez cu atenție mersul vremurilor. Stau de vorbă cu El, până când negura zdrențuita a zorilor de zi cade silențios, ca o cortina veche, amestecându-se cu dimineață învelita în aură lăptoasa a zilei neîncepute încă. Mă chinuie setea, dar imi opresc tentația la gură sticlei, cu gândul îndurerat căzut în genunchi lângă cei însetați, sub acoperișul alb încremenit și mut al necruțătorului februarie. Tăcerea îmi sparge timpanele. Într-un târziu înțeleg
T?cerea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83352_a_84677]
-
viforul hoinar Te-nșfacă dârz și zloata sumanul îți îmbibă. Lăsai să treacă gerul; apoi, un lung pomelnic De zile înmoinate când fiecare sloi E-o lâncedă clepsidră; când neguri grele, ploi, Dospesc încet pământul călâi, dar feciorelnic. Un strat lăptos de aburi mai stărui pe zare... Dar într-o zi se rupse și prin spărturi văzui Copacul despletindu-și în coame și frunzare Tot aurul lui verde și toată floarea lui. Orbit, plecat minunii, mi-am spus: să nu mai
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
nr. 953 din 10 august 2013 Toate Articolele Autorului Mi s-au despicat cuvintele ca de un fulger în noaptea slăvită, de ele n-o să mă mai rog. Broboane de teamă taie fruntea, lumină și întuneric amestecate într-o ceață lăptoasă se evaporă aprinse și tălpi alungite de umbre calcă pe inima dimineții-n răcoare, nimic nu-i mai bine decât binele la capăt de drum. Văd depărtarea cu ochii-n pământ de se vrea ruptă-n bucăți ;și nici asta
NOMAZII CERULUI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362860_a_364189]
-
viitorul, Totul s-a măcinat până la vene, până la oase, Inodore și incolore precum dorul, Cuvânt strecurat în inimile rămase. Acum putem să ne citim viața pe dos, Raport între trăire și sfârșitul poeziei, O lume ne așteaptă într-un spațiu lăptos, Fumurie precum toamna arămind aracii viei, Atunci când fur un vis de pe buzele femeii Tăcută cu poala plină cu struguri dulci. E vremea fluturilor hălăduind prin lunci Mai rodnică în sfârșit când se nasc și prunci. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică
ADEVĂRUL DIN ACROSTIH de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363142_a_364471]
-
pe Goya. Mai bine zis, l-am simțit trecând pe deasupra caselor, fără grabă. Soarele abia apusese, inca i se mai zăreau sprâncenele la orizont. Cerul era plin de nori care se duceau la locul risipirii, unii albaștri că tunetul, unii lăptoși că spaimă, unii albăstrui spre gri. Stăteam așezat pe marginea terasei, cu cățelușă ghemuita în iarbă, la picioarele mele. La un moment dat, a trecut o învolburare, un amestec între presimțirea galaxiei și valul înspumat, doborâtor de corăbii cu pânze
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
pe Goya. Mai bine zis, l-am simțit trecând pe deasupra caselor, fără grabă. Soarele abia apusese, inca i se mai zăreau sprâncenele la orizont. Cerul era plin de nori care se duceau la locul risipirii, unii albaștri că tunetul, unii lăptoși că spaimă, unii albăstrui spre gri. Stăteam așezat pe marginea terasei, cu cățelușă ghemuita în iarbă, la picioarele mele. La un moment dat, a trecut o învolburare, un amestec între presimțirea galaxiei și valul înspumat, doborâtor de corăbii cu pânze
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
frate, cumnat, socru, ginere și așa mai departe, dacă ești mai abil decât celălalt, îți întregești avutul pe socoteala lui. Căldura părea și mai greu de suportat decât cu o zi înainte. Din cauza evaporării intense a apei mării, zarea devenise lăptoasă. Dacă aici e așa, îmi închipui ce ne-o aștepta pe drum, în Bărăgan. O să curgă apele pe noi, se văitase Cucaras. Că i-am zis Lolitei mele, înainte de a pleca ea zor-nevoie la coafor, lasă dragă, că te coafezi
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
migrațiune, această călătorie transcontinentală. La sfârșitul lunii februarie, fluturii Monarh pornesc spre Nord în valuri mari, galben-portocalii de întunecă ziua, și ajung în Sudul Californiei, unde deja e cald și sunt ierburi, plante și flori ce au o sevă, aparent lăptoasă, hrana lor esențială. Aici se împerechează, apoi femela depune, împrăștiat, în jur de 400 de ouă și toată generația plecată din Mexico își încheie ciclul vieții. Din ouăle depuse, după câteva zile iasă o larvă foarte mică, dar cu gură
NATURA ŞI FASCINAŢIILE EI GENETICE de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367003_a_368332]
-
nu cu morți și jale, se țin de râs și glume, De șotii și de joacă, și ei se zbenguiesc... Se bucură-n zapădă, se bat, se tăvălesc... Și îngerii, iubito, când fulgii cad din perne De puf de păpădie lăptos ce cerul-l cerne, Sunt veseli, se răsfață și-s fericiți că noi De fericire plângem și râdem amândoi... Și îngerii au îngeri, iubito, au îngeri păzitori Cum eu te am pe tine, și tu pe mine, ori Cum Dumnezeu
GRUPAL LIRIC DE IARNĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363743_a_365072]
-
dor ușor, Și nămete cu nămete Toate ning, se strâng și dor. Ninge greu cu răni ușoare Care cad și ne străpung, Ninge trist, cu disperare, Toate ning și toate plâng. Ninge alb din albul zării Cu fulgi albi, ninge lăptos, Pe zăpezile-ntristării Toate ning și dor pufos. Ninge cât o revărsare De suspine albe, moi Și cu spaime trecătoare, Toate ning, ningem și noi. Ninge gros cu alb subțire Tors din albul de fuior A cămășii pentru mire, Toate
GRUPAL LIRIC DE IARNĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363743_a_365072]
-
pe Goya. Mai bine zis, l-am simțit trecând pe deasupra caselor, fără grabă. Soarele abia apusese, inca i se mai zăreau sprâncenele la orizont. Cerul era plin de nori care se duceau la locul risipirii, unii albaștri că tunetul, unii lăptoși că spaimă, unii albăstrui spre gri. Stăteam așezat pe marginea terasei, cu cățelușă ghemuita în iarbă, la picioarele mele. La un moment dat, a trecut o învolburare, un amestec între presimțirea galaxiei și valul înspumat, doborâtor de corăbii cu pânze
GOYA de RAUL BAZ în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349479_a_350808]
-
Acasă > Stihuri > Semne > CHAGALL Autor: Râul Bâz Publicat în: Ediția nr. 1287 din 10 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Hai repede, în noaptea asta se formează drumuri din cele moi, ca niște fulare, luminate difuz prin pâcla lăptoasa de oglindă lunii spartă-n mii de fărâme. Ridică-te, nu mai trândavi în fotoliu împresurata de perne și motani rotitori - pune-ți pe cap pălăria de arlechin, încalță pantofii de cenușăreasa și vino să ne căutăm vechile umbre prin
CHAGALL de RAUL BAZ în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349127_a_350456]
-
ca să încerc o manevră de-a mea. Geo se ridică brusc, strângând la repezeală pachetele de pe masă: -- Se lasă ceața și, începând de aici, marcajul nu mai e pe pomi, frate! Ce însemna asta, am înțeles abia când, o perdea lăptoasă ne înghiți cu totul. Hristoase! Nu vedeam la un pas! Dacă până atunci urmasem o cărare, după o porțiune de drum, mușchii alunecoși pe care călcam și arbuștii pitici care abia se mai vedeau ca niște umbre, nu mai puteau
EXPERIMENT DE BURLAC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348699_a_350028]
-
nu cu morți și jale, se țin de râs și glume, De șotii și de joacă, și ei se zbenguiesc... Se bucură-n zapădă, se bat, se tăvălesc... Și îngerii, iubito, când fulgii cad din perne De puf de păpădie lăptos ce cerul-l cerne, Sunt veseli, se răsfață și-s fericiți că noi De fericire plângem și râdem amândoi... Și îngerii au îngeri, iubito, au îngeri păzitori Cum eu te am pe tine, și tu pe mine, ori Cum Dumnezeu
GRUPAJE DIN VOLUMUL ŞI ÎNGERII AU ÎNGERI PĂZITORI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344481_a_345810]
-
Nu se putea dumiri la ce curve se puteau uita la acea oră, dincolo de vălul de ceață. „Curvele” erau doar niște țigănci amărâte ce așteptau ora de vizită la penitenciarul învecinat. * Detenția lui s-a sfârșit pe neașteptate. Din ceața lăptoasă a acelei dimineți s-a ivit sergentul de serviciu de la compania căreia îi aparținea. Era agitat ca după o căutare precipitată. Încarcerarea lui se făcuse doar la ordinul comandantului de batalion fără a se respecta procedura standard. Soldatul Bert era
XI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365292_a_366621]
-
de comandant ce ar fi trebuit să le aibă. S-a arătat ferm în poziția adoptată. A comis însă o mare greșeală. Nu a putut să renunțe la vizionarea filmului câtă vreme soldații întărâtați mișunau în jurul clubului scăldat în lumina lăptoasă emanată de televizor. În derularea imaginilor de pe ecran silueta comandantului de pluton devenea cănd fantomatică cănd proeminentă în timp ce jocul umbrelor scaunelelor libere din club era ca o chemare irezistibilă pentru cei de dinafară. Soldații plutonului de transmisiuni, camarazii lor din
XIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365294_a_366623]
-
Maria Ionescu Publicat în: Ediția nr. 2108 din 08 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Uneori când doruri de cuvânt nerostit mă apasă, îmi vine să mă înalt sus la ceruri, de soare atrasă. Spre Calea Lactee în zbor, calea cea albă, lăptoasă, las în urmă luna rotundă, să uit de lumina-i sticloasă. Iar din ochii adânci, luceferi străvezii ce în ceață, se preling ușor lacrimi translucide de viață. Stelele, frunze luminoase în copacul suprem, atârnate haotic, ne ghidează destinul etern... Și
ZBOR ÎNALT de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366378_a_367707]
-
iau mâine ... “Înainte de a adormi, a stins lumânarea, și-a făcut în gând planul cum să organizeze campania pentru viitoarele alegeri. Treptat somnul l-a cuprins.Undeva la capătul satului un câine urla a lup. Spre dimineață, când un albastru lăptos a cuprins întreaga natură, un vis ciudat l-a cuprins. “ Satul întreg era înpodobit cu afișe având imagina lui alături de Ion Iliescu, pe un fond roșu.Votați pe Ion Netea-Soare! Care ne v-a da mâncare! Era sloganul tipărit pe
ÎNCERCAREA MOARTE N-ARE..., POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366400_a_367729]
-
-mă al cui o fi. El m-a simțit și și-a ridicat îndată capul, uitându-se plictisit așa, dintr-o parte, drept în ochii mei pentru câteva clipe - avea nasul și ochii negri ca tăciunele, contrastând puternic cu albul lăptos al părului -, după care și-a lungit iarăși botul pe ciment, cu un geamăt prelung... Am schițat doar un pas mic spre podișcă, dar imediat câi- nele acela și-a ridicat din nou capul spre mine și apoi s-a
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (XI)* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366385_a_367714]