173 matches
-
culeasă. Înainte de a ajunge în poiană, am cotigit-o la stânga, cam pe unde l-am văzut eu cândva pe moș Martin umblând prin zmeuriș... Veverițele ne-au simțit prezența și ne-au ieșit în cale înainte de a intra noi în lăstăriș. Bună dimineața, năzdrăvanelor! - le-a întâmpinat călugărul, scoțând din oală alune pe care le-a aruncat la îndemâna lor... Mare agitație până fiecare s-a văzut cu câte o alună în lăbuțe. Atunci a început ronțăiala. Din când în când, întorceau
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
o fac cireșii, arțarii, fagii sau alți copaci. Unde mai pui că pe ici pe colo s-a rătăcit și câte un lujer de iederă... Cu pas măsurat, am pornit-o la drum. În scurtă vreme, am ajuns. Cotrobăi în lăstăriș după desaga cu cărți. Când am dibuit-o, am aburcat-o în spinare și am luat-o în susul iazului. Pe măsură ce ne apropiam de coada lui, priveliștea devenea tot mai colorată, pornind de la verdele crud, trecând prin galben apoi prin portocaliu
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
doua zi. Tata nu ne-a permis să mergem și noi. A dorit să ne protejeze pe amândouă... Iustin era internat în spitalul din Bușteni, la „urgențe”. Telefonul lui nu a fost găsit. Doar actele din geanta căzută într-un lăstăriș au fost descoperite. Acolo erau și notele de plată de la hotel și restaurant. Numai la acel restaurant se pare că a mers aproape în fiecare zi pentru a mânca. El nu consuma alcool și întâmplarea asta groaznică ne-a uimit
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
cîmpiei verzi-gălbui din cauza secetei. Țineau gîturile întinse, încordate, păzindu-se una pe cealaltă, dar era clar că în caz de primejdie adevărată n-ar fi avut cum scăpa, încotro să fugă? Cîmpul era drept ca în palmă, nici tufe, nici lăstăriș, nici porumbi, nici grîu înalt. Pămînt gol, acoperit cu ierburi, peste care bătea un vînticel ce ridica în aer praful scaieților și colbul stîrnit de droșcă. Nu era nici o sută de metri, pușca era la îndemînă, cu două focuri în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
am sărutat cu grijă să n-o sperii. Le-am lăsat apoi să cadă cuminți pe lângă trup. Cu încetineală de melc, am cuprins-o de mijloc și am apropiat-o de mine. Ardea ca un cuptor și fremăta ca un lăstăriș dezmierdat de zefirul primăverii. Nu a făcut nici cel mai neînsemnat gest de împotrivire. Îi simțeam respirația fierbinte și vedeam cum buzele se întredeschideau rămânând în așteptare... Mâinile se ridicau încet ca două aripi care în cele din urmă s-
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
ci s-a desprins ușor din brațele mele. Luându-mi mâna, mi-a șoptit: --Să mergem, dragule. În timp ce pășeam spre biserică îmi spuneam: “După cât mi se pare, Sevastița a adus-o la izvor și ea a rămas de veghe în lăstăriș”. Acum călca în tăcere pe urmele noastre, ca un scutier în urma stăpânului... Am intrat în biserică tocmai când bătrânul deschidea ușa altarului, slobozind glas de rugă către cer... În cele din urmă, ne-a descoperit și a zâmbit... O simțeam
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
au pornit să urce pe Harper’s Hill, ținându-și de dârlogi bidiviii obosiți. - Dumnezeule! Ce liniște-i aici! Un loc mult mai singuratic decât pădurea, a șoptit Eleanor. - Urăsc codrii, a declarat Amory, cutremurându-se. Urăsc orice frunziș sau lăstăriș pe Întuneric. Aici, afară, spațiul este atât de vast, atât de mângâietor pentru spirit... - Panta lungă a unui deal lung. - Și luna rece rostogolind pe ea lumină de lună. - Și tu cu mine, ultima și cea mai puțin importantă imagine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ruinele iernii/ Și cu toate anotimpurile cu zăpezi și păcate;/ Cu zilele ce-l despart pe iubit de iubită,/ Cu lumina care pierde, noaptea care Învinge;/ Iar vremea amintită Înseamnă durere uitată/ Și gerurile-s ucise, florile născute,/ Iar În lăstăriș, sub covorul verde,/ Floare după floare, Începe primăvara./ .../Pâraiele pline se hrănesc cu floarea...“ „...Țărmurile din Lukanon Înainte de sosirea pescuitoarelor de foci.“ Poem de John Keats. „Toate parfumurile Arabiei nu pot Înălbi mâna asta micuță.“ „Fiecare viață neîmplinită, vezi,/ Zace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
strigând cât o ținea gura, scuturându-și picioarele cu rochia ridicată deasupra brâului de se vedea trupul de la brâu în jos în toată goliciunea. - Văleu, văleu, mi-o intrat chișcaru-n chi...dă! Și femeia speriată, că musafirul nepoftit intrase prin lăstărișul părului de jos și-și băgase capul acolo unde nu trebuia, striga și fugea când într-o parte, când în alta. Eu cu fratele ieșim din apă, ne luăm după ea ca so ajutăm sau să înțelegem mai bine ce
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
sau treceau peste zarea dealului, pe sub cer, pierzându-se ca un ecou. Oamenii din sat iau spus Pustnicul de la cimitir, deoarece puțin îi știau numele. Când a venit iarna, s-a hotărât să împrejmuiască locul cumpărat cu un gard din lăstăriș țepos de porumbiște aflat pe o râpă dincolo de culmea dealului, spre Valea Lohanului. Când a venit primăvară, a pus pomi fructiferi în curte: vreo doi meri, un păr, un zarzăr, un cireș, un vișin și un nuc. Peste câțiva ani
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
suna ca un clopot. Harbuzăria nu era prea departe de casă, iar tata când auzea, încăleca pe iapa Murga și în câteva minute era la noi. Când păzeam harbuzăria, cel mai mult ne temeam de bursuci. Era în apropiere un lăstăriș de salcâmi și alți copaci sălbatici și acolo își aveau ascunzișul. Ieșeau după mâncare și câinii noștri îi simțeau și începeau să latre, iar scăparea noastră era foișorul și nu coliba de sub foișor pe care o foloseam în caz de
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
de pe măsuța din chilioara lui mi-au adus aminte de mama, care îmi făcea adeseori turte la fel ca acestea... După ce m-am ospătat, am plecat să-l caut pe bătrân. N-a trebuit să umblu prea mult, pentru că din lăstărișul de pe marginea cărării am auzit lovituri de sapă...Am dat frunzișul în lături și m-am trezit în fața unei adevărate grădini. Am rămas descumpănit. Toate erau croite ca pentru pitici, dar puse într-o ordine desăvârșită. Prin mijlocul grădinii susura
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
mică de pădure pe partea de sud a muntelui Handsk. O suprafață uimitor de mică. Inginerul îi spusese s-o facă. Aceasta se numea o vorne și nu era mai mare decât o curte. Brazii seculari trebuiau arși. Apoi urma lăstărișul. Răchite, mesteceni, sălcii, brazi strâmbi. Și câțiva scoruși. îi ardem, a spus inginerul silvic. Te descurci singur, Pettersson. De bună seamă, a răspuns Pettersson din Hugnaden. Și a făcut toate pregătirile. A tăiat după instrucțiuni un șanț de siguranță, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
părea să ducă un con uriaș de lumină și foc, flăcările care au alcătuit curând un perete în fața lui, fumul care se înălța spre cer și se lățea spre Vindelälven, razele de soare care străpungeau norii de fum și luminau lăstărișul în felul acela neobișnuit, biblic. într-un incendiu de defrișare focul merge din afară spre înăuntru. Arde ce trebuie ars direct și fără cruțare, dar dacă șanțul de protecție e bine făcut și suficient de lat, atunci nu se atinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
strâmbi după operația pe care i-au făcut-o la sanatoriu, dar asta e în avantajul lui. Chiar el obișnuiește să spună: în zona asta e mai practic să fii un pic strâmb și asimetric. Poți înainta mai iute prin lăstăriș și prin plantațiile tinere din zonele defrișate. Dar pe chipul Evei Marklund poți vedea că Manfred a fost bolnav, da, chiar aproape pe moarte. Ea nu-și fixează niciodată privirea pe cineva, nici măcar pe Manfred. Uneori cântă, dar așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
afară, cu flăcări grandioase, întruchipat în foc, în explozie sau furtună ori în jar mistuitor și în arșița care topește totul. Chiar lumina, cea care nu va cădea niciodată peste aceste rânduri, este flogiston și nimic altceva. Când copacii și lăstărișul ard în pădure, când metalele sunt transformate în oxizi, când sunt create metalele noi, precum aurul și argintul, când fosforul începe să lumineze, când carbonul se albește de căldură, atunci flogistonul se arată în întreaga lui forță și autoritate. Flogistonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
nu pleca din loc până nu-l rupea cu dinții, cum au obiceiul. După un timp, s-au apropiat destul ca să ne dăm seama că erau cai „cazoni” și că după mers omul era Traistă al nostru. Am ieșit din lăstăriș să ne vadă, ca să nu aibă cine știe ce spaimă, crezându-ne vreo echipă trimisă să-l aresteze. Când ne-a văzut, a zâmbit slab, dar ceva nu era în regulă pe fața lui. Se vedea limpede doar albul dinților și al
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
sălbătăciunii sticlind ori să-i distingă silueta întunecată. Da și, dacă o vedea, ce putea să facă? Nu mare lucru, dar cel puțin afla de unde vine primejdia. Bineînțeles că printre trunchiuri nu era nici un urs. Atât cât putea distinge prin lăstărișul des, nu era nimic. Îi era frig, hainele se udaseră de tot, ploaia pătrunzându-l până la piele. Mergea tot mai repede iar la un moment dat chiar începu să alerge. Nu știa dacă fugea ca să se încălzească ori din cauza fricii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
unde am găsit camionul. Cred că într-acolo ar fi bine să căutăm. Fără să mai aștepte vreun răspuns din partea tânărului, inspectorul porni voinicește mai departe. Se aflau pe o coastă care urca destul de lin spre vârf. Printre copaci crescuseră lăstărișuri de brădet tânăr, acum uscate, prin care era aproape imposibil să treacă. Când ajungea în dreptul lor, Cristi se oprea și privea atent printre trunchiurile subțiri, înainte de a merge mai departe. Vasilică venea și el imediat în urma lui, încercând să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai departe, lăsând în urmă un nor des de praf. Cristian Toma se feri din calea lui, trăgând cât mai mult pe dreapta. După un podeț drumul se lărgea într-un acostament acoperit cu iarbă. Opri mașina acolo, sub un lăstăriș de arini care aruncau o umbră plăcută. Polițistul coborî și făcu câțiva pași pentru a se dezmorți, apoi se rezemă de capotă inspirând adânc aerul tare de munte. După discuția din noaptea trecută cu Ileana, urcase în camera sa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai era atent decât la văioaga din stânga sa. Nu îl mai interesa terenul din dreapta, de aceea tresări când Ileana îl trase de braț. Crezi că aici ar fi ceva ce te-ar interesa? întrebă ea. Imediat în apropierea marginii viroagei, lăstărișul tânăr era culcat la pământ. Tulpinile subțiri zăceau frânte la o palmă deasupra solului pe o porțiune cu un diametru de câțiva metri. Frunzele veștede fuseseră răscolite și adunate pe marginea unui cerc larg, ca și cum ar fi fost spulberate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-și facă loc prin desișul de acolo. Cu toate că nu înțelegea de ce moșneagul alesese direcția aceea, Cristian îl urmă imediat. El nu observase nimic deosebit în locul acela însă învățase să aibă încredere în decizia moșului. Erau deja în pădure, trecuseră prin lăstărișul de la marginea lizierei și acum mergeau printre copaci. Vezi ceva? întrebă inspectorul. Calistrat nu-i răspunse, clătină numai din cap, continuându-și drumul. Avea maxilarele încleștate, iar pe față nu i se clintea nici un mușchi. Inspectorul îl simțea încordat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acceleră spre țărmul turcesc. 26 Dinspre răsărit bătea un vânt rece. Lumina firavă din zori abia reușea să răzbată prin ceața subțire a dimineții. La marginea drumu lui forestier, pe stânga cum veneai dinspre oraș, o porțiune întinsă era defrișată. Lăstărișul fusese înlăturat de buldozerele care nete ziseră suprafața croind un platou larg. Cinci camioane erau parcate acolo, alături de câteva utilaje de săpat și o macara. Mai în spate, imediat sub buza pădurii, două clădiri cu un singur etaj se aliniau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
împrejur. Strigă iar. Deodată, când toate speranțele pieriseră și se dădea de ceasul morții neștiind ce să facă, auzi fornăiala iepei, undeva, departe dinspre păduricea ce urca de dincolo de poieniță până-n vârful dealului. Plecă în fugă într acolo, intră prin lăstărișul des care-i răni picioarele goale și pătrunse în lizieră. Degeaba. Nici urmă de animal încotro privea el neputincios. Intră în pădurice fără teamă! auzi Tudorel o voce necunoscută. După zece pași dai de o potecă. De acolo ai să
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
cuminte după mine. Nu vreau să te mai rătăcești. Vezi bine ce se poate întâmpla. Bătrâna a nechezat ușor a aprobare și l-a urmat cuminte. Băiatul ținea lanțul strâns în mâna sa micuță și mergea cu pas hotărât ocolind lăstărișul prea des ori prea înalt, încercând să se protejeze, dar s-o ferească și pe ea de zgârieturi. Fața i se înseninase, dar îl prinsese grija de ce avea să zică bunicul. Era conștient că timpul se scurge repede și știa
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]