189 matches
-
de călcâie. Aleargă pe stradă. Se oprește la colț. Își ridică un crac: urinează. Marchează În drumul său fiecare stâlp. Fiecare chioșc. Fiecare gard. Fiecare copac. Strada Karl Marx e teritoriul lui. Oricine va căca aici va fi alungat cu lătrături. Va fi scos În șuturi afară, pe Sărărie, pe Friedrich Engels, pe Lenin. Există astfel de străzi? Dacă au existat, există. Și dacă n-au existat, la fel. Noimann preferă s-o cotească la stânga, spre Copou. Dar fără voia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
făcut nevoile în interiorul teritoriului său de trai și de mișcare, indiferent dacă stăpânii lipseau de acasă o zi întreagă sau, luați cu treburi, uitau să-l dezlege. În acest din urmă caz, el își atenționa stăpânii prin agitație sporită, prin lătrături codificate până ce aceștia îi recepționau semnalele și-l eliberau. Hrana și-o primea cu calm, s-ar putea spune chiar cu eleganță și o consuma fără grabă și lăcomie. O întâmplare petrecută cu puțin timp înainte ca fratele meu să
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
nici o speranță că se va ameliora. Hotărârea de plecare fiind luată m-am prezentat la data stabilită în localitatea Holboca la gospodarul ce se oferise să-mi dea un cățel. Când am intrat în curtea acestuia am fost întâmpinat de lătrăturile furioase pe trei voci ale vajnicilor paznici, toți legați și posesori de cuști. Mi-a indicat un cățel cocoțat pe cușcă, frumos, zvelt și foarte gălăgios. Omul mi-a precizat că este fetiță și urmează să împlinească un an peste
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
capul său, ci doar cu al șefului. De când a ieșit din curtea PDL, Măria Sa Băsescu I-ul, s-a cocoțat împărătește în dealul Cotrocenilor și de cum s-a văzut între zidurile regale, a și pornit ca un pitbul zgândărit, schelălăielile, lătrăturile și mârâielile împotriva a tot ce mișcă-n țara asta, râul, ramul și mai ales pârlitul ăsta de popor, care refuză să joace geamparalele, după cum cântă el. Când toată lumea doarme, el veghează, trage de sub pat nomenclatorul meseriilor și se pune
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
din care tocmai terminase băutura. Credeam că, odată cu căderea serii, satul amuțește. Aseară, la nouă ceasuri trecute, țigara care trebuia să fie ultima pe ziua de azi aproape mă ardea la degete, când aud dinspre partea cu pepenăria și satul lătrături răzlețe, pe urmă scrâșnet de roți de bicicletă pe pietriș. Ce faceți? țipă din drum una dintre fetele lui Țârțâc - nu știu care, de-aici nu văd decât o siluetă dreaptă în șaua bicicletei. Păi uite, zic, mărind compasul spre uliță, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
făcea că locuiam tot cu maman și Anton, în altă casă, mai spre marginea Bucureștilor, într-o casă fără mobilier de prisos, în care putea intra cine voia de-a dreptul de afară, din strada cu miros de varză și lătrături de câini flămânzi, cu țipete guturale între soție și soțul care vine afumat acasă. Zina nici n-a avut nevoie să se anunțe sunând-bubuind în ușă, a apărut în camera cu mult mai puțin spațiu decât în Hristo Botev, pufnind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Și asemenea specimene îngălate se pretind a fi semenii mei. Ba mai au și nerușinarea să mi-o latre în gura mare ori de câte ori ies cu parfumata la plimbare. Nu scapă nici o ocazie ca să-mi amintească asta cu cele mai vulgare lătrături. Cu totul lipsite de stil. Cât despre rafinament... E clar că spiritul franțuzesc nu vizitează pe oricine. Dar... Uf, ce tare mă plictisesc! De când stau aici, stăpânul nu mi-a aruncat nici măcar o privire. Stau chiar dinaintea lui. Doar-doar m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
a încurcat zalele, în timp ce câinele îi latră în ureche cu glas tunător. Ăsta vrea să fure câinele sau ce naiba face? S-ar putea să fie totuși a lui javra asta de lux. Pare să fie o convenție în sfada de lătrături și ocări, un fel de ceartă în familie, și Rafael apropiindu-se să vadă mai bine, curios, deh, după cât de agitat e dulăul, n-ar fi mare lucru să-i înfigă colții în ureche... Ce dracului! Tipul, cocoșat, sub dulău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
lătra la cratița aburindă cu fiertură de orez cu oase. Se întindea să ajungă la ea, lungind gâtul și patinând pe ciment cu labele din spate. Ai fi zis că vrea să sară pe geam și se zguduiau pereții de lătrăturile lui... Îmi place la nebunie, e bestial, e trăsnet, combate la sânge... Cică feseneul și Iliescu au câștigat alegerile cu peste optzeci de procente și tot nu se simt îndeajuns de iubiți. Tot nu se simt în siguranță. Ei doresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
împărtășit din fericirea zbuciumată a acelui cuplu - vechiul lui tovarăș de ispășire prin oficiile Școlii Speciale și Sabina cea recuperată și adusă pe calea cea bună după atâta jelanie și amărală, dar uite că motive de ceartă cu strigături și lătrături încă s-ar mai fi găsit, mă rog, Milică se îndurase în sfârșit să i-o arate. Ai fi mâncat-o de vie, Rafaele, gustai doar și te-mpărtășeai și te-ai fi vrut în pielea lui Milică. Ea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de la barbarii din nordul extrem, de la druizii din cele două Galii și din insulele britanice. Grecii considerau că barbarii erau barbari pentru că nu știau să se exprime, cu limbajele acelea care, În urechile lor mult prea educate sunau ca niște lătrături. Dimpotrivă, În epoca noastră s-a hotărât că barbarii știau mult mai mult decât elinii, și asta tocmai fiindcă limbajul lor era impenetrabil. Dumneavoastră credeți că cei care vor dansa astă-seară cunosc sensul tuturor cântecelor și al numelor magice pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
câteva șuturi, în direcția fundurilor blănoase. Cărați-vă-n târla cui v-a zămislit! Pe ușă, se avântă ca eretele, între motanii descumpăniți, un ajutor nesperat: coteiul Pizdeluș, cățelul reinventat sub forma unei adevărate grenade defensive! În toiul corului de lătrături și de miorlăituri sălbatice, babornița îngenunchează lângă trupul scuturat de convulsii tonico-clonice și-și urmează descântecul: De-o fi de bărbat, Orb la numărat, Coaia să-i pocnească, Pișatu' să-i curgă, Să se facă gârlă! Șobolanul se zbate, se
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
să miroasă asfaltul. Pe urmă, să ia din nou mingea, s-o ducă supus la picioarele lui Tudor, iar la cel mai mic gest de mângâiere al lui să sară - înalt, încordat ca un arc. Și, scoțând de bucurie mici lătrături, să-și rezeme labele din față de trupul băiatului. — Eeee, să știi că pe ziua de azi ai făcut o pomană ! Să-ți dea ăl-de-Sus sănătate... Să fii sănătoasă și să te bucuri de bărbat... Că ai bărbat frumos, și bun
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cameră. Încântat, răspunse Stella. — Ți-am aranjat narcisele în cameră, adăugă Gabriel. — Și o să stea mult? — O, nu cred, interveni Gabriel repede, văzând că Brian dă să deschidă gura. — Cineva spunea că are de gând să rămână... Undeva, afară, izbucniră lătrăturile lui Zet. Apoi ușa se deschise brusc de perete și în cameră năvăli Tom McCaffrey. Urmat de Zet, urmat la rândul lui de Adam. Gabriel strigă: „O, Tom!“. Tom, ciocnindu-se de Ruby, strigă: „Ruby!“ și o sărută. Gabriel îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lună erau acum mai cumplite, mai înfricoșătoare decât cele de vreme rea. De-abia așteptam să treacă nopțile cu lună și să înceapă ploile. Ploile lungi și apăsătoare care alungau câinii prin cuști și, în sfârșit, nu se mai auzeau lătrături decât rar, când câinii tresăreau prin somn sau cineva făcea zgomot pe stradă. Acum dresorii erau la modă. Foarte curând ei au ajuns să stăpânească orașul. Mergeau pe stradă cu biciul în mână, chipurile ca să țină câinii la respect, dar
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
tot ce-am scris până acum. Pură ficțiune. De fapt, n-am intenția să fac nimic". Și-a dat seama nu numai că nu l-a crezut, dar că-l ura și mai mult: devenise periculos. Între timp, continuau telefoanele, lătrăturile la telefon, urmăririle. Într-una din zile, unul din copii a fost mușcat la poartă. Câinele a dispărut imediat. Ea s-a speriat îngrozitor. Atunci, după multe zile de tăcere, i-a vorbit. Dar i-a vorbit într-un fel
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
i-am spus. Ce era cu persoanele care nu vorbeau după ce el ridica receptorul? Eleonora ezită din nou: ― Nu știu dacă erau propriu-zis "persoane". ― Cum adică? ― Uneori când ridica receptorul nu auzea nimic. Alteori auzea un mârâit și mai târziu lătrături de câine. ― Prietenul dumitale, am întrebat-o după o pauză, a fost internat vreodată în ospiciu, ți-a vorbit vreodată despre așa ceva? Ți-a dat vreun amănunt din care să fi reieșit că a avut vreodată sănătatea zdruncinată? ― Nu, nu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
închizi ochii și aștepți să-ți iei zborul. Să vă mai spun de divin-odihnitorul susur nocturn al ploilor prin burlane și pe acoperișul de șiță, brusc intersectat de împieptoșarea sonoră a cocoșilor la trei noaptea? De ritmica tocatului lemnelor, evantaiul lătrăturilor câinilor, plus mieunatul pisicilor, cotcodăcitul găinilor și grohăitul porcului la ora mesei? De huruitul boabelor de porumb, sau al nucilor, în sac, ruginitul scârțâit al vârtelniței și zuruitul lanțului de la fântână? De ronțăitul tenace, bursucesc, feeric sub stele, al șoarecilor
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
partea de jos era împinsă către Dunăre. Conform teoriei malului, tot o creangă, sărmana, mi-a venit în ajutor. Am luat-o pe câmp, prin grădinile oamenilor, a dat sfântul și am ieșit iar la drum, victorie intens aplaudată de lătrăturile câinilor. Ud până la piele am trecut de Lărgeanca și am ajuns acasă. Iar Dumnezeu m-a ajutat să nu ies din sănătate, poate și datorită faptului că orice sacrificiu făcut pentru un copil este bine primit. Am avut probleme cu
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
tăcere și zgomot care marchează, în alte orașe, trecerea de la noapte la zi. Liniștea e egală, continuă, aceeași. Și deși despre Los Angeles se spune, ironic, că este "cel mai mare sat din lume", nu aud, ca în București, nici lătrături de câini, nici cântece de cocoși! Am mai fost o dată aici, în toamna lui 1990, chemat de românii din Los Angeles, care auziseră că mă aflam pe coasta de Est. Pe atunci ― era la nici un an de la căderea lui Ceaușescu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și a spus că un nene stă de vorbă cu câinele și Grivei nu-l mușcă, îl cunoaște și-l ascultă. ...Un ciocănit nervos în stâlpul porții și încercarea de a o forța au atras mânia paznicului patruped al curții. Lătrături pline de reproș și ură, lemn scrijelat de dinții, puternici încă, ai animalului. Nenea Fănică se-ndreaptă spre poartă. “Bună dimineața” “Bună să vă fie inima” “Aici stă Dumitru Alexandrescu?” “Apăi, aici o sta, da’ dumneavoastră cine sunteți și ce
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
câinele lătră. Tonul nu era de amenințare sau de teamă, era o simplă alarmă convențională, un cine e acolo din datorie, Deși o cunosc pe cea care a sosit, trebuie să latru pentru că asta se așteaptă de la mine. Totuși nu lătrăturile distrate ale lui Găsit l-au trezit pe Cipriano Algor, ci un glas de femeie care striga de afară, Marta, întrebând, Marta, ești acasă. Olarul nu se ridică de pe scaun, doar își îndreptă trupul, ca pregătindu-se să fugă. Câinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
acum e de văzut dacă va fi definitv, Bag mâna în foc că niciodată nu se va mai urca pe planșe, spuse Marta. Sunt puține cuvintele omenești pe care câinii reușesc să le incorporeze în vocabularul propriu de mârâituri și lătrături, numai din acest motiv, pentru că nu înțelegea, Găsit nu protestă împotriva iresponsabilei mulțumiri pe care o arătau stăpânii lui, de vreme ce orice persoană pricepută în aceste materii și în stare să aprecieze obiectiv cele întâmplate aici va spune că învingătorul întrecerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
apoi din cealaltă, Marta și Isaura aleseră ce li se părea necesar pentru o călătorie care nu are o destinație cunoscută și care nu știe nici cum nici unde se va termina. Furgoneta a fost încărcată de bărbați, ajutați de lătrăturile încurajatoare ale lui Găsit, deloc neliniștit azi de ceea ce era, cu o limpezime totală, o nouă mutare, pentru că mintea lui de câine nici măcar nu-și punea problema că va fi din nou abandonat. Dimineața plecării aduse un cer cenușiu, plouase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
îți îngheață stomacul... E ură totală... Trebuie sa fii cu totul și cu totul orbit de toate lucrurile și de toată lumea ca să începi să faci asta... Ca să începi prin a arunca câini vii în fântână... (Câinele latră din nou. Ecoul lătrăturilor răzbate în aer într-un fel trist și disperat.) BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Să facem ceva! BĂRBATUL CU BASTON: Ce să facem? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Să facem ceva să-l scoatem. BĂRBATUL CU BASTON: Ușor de zis. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]