2,387 matches
-
conștiințe istorice acute și, totodată, evoluția unor stări, gânduri, idealuri, atitudini de la frică și supunere, prin revoltă, până la libertate și dezamăgire: Da, da, da! ba, ba, ba! ka, ka, ka!/ și boborul, boborul cum bubuie în urale și urlete/ schiaună latră mugește în coloane și hore/ face tumbe pe străzi și prin piețe doar-doar/ i s-o da și astăzi rația de paie și vorbe" (O gură de paie); Da, chiar, ce-o să facem?/ Ce-o să ne facem? ne trezim singuri
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
Chiar dacă ar putea părea un fel de orgolios patriotism de breaslă, nu ezit să susțin că, în România postdecembristă, ziariștii sînt cei care au obținut cele mai remarcabile rezultate ca urmare directă a eforturilor lor. Chiar dacă se plîng mereu ,, Cîinii latră, caravana trece", ceea ce este deseori adevărat, foarte multe dintre demersurile lor au determinat schimbări semnificative și au stopat abuzuri sau chiar crime. Atrag atenția că trebuie contorizate aici nu doar cazurile în care autoritățile și-au schimbat oficial deciziile ca
A fi ziarist în România by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15689_a_17014]
-
patru labe la vederea bietelor, scheleticilor javre. Hrăniți, ocrotiți de mizerabilii cetățeni ajunși ei însiși să ducă o viață de câine, asociindu-se cu nefericitele patrupede, păzindu-le cât pot de juvățul Marelui Hingher... Dulăii, cotarlele, maidanezii, clasa proletară ce latră, substituită, se gudură recunoscătoare, pe lângă cealaltă clasă, treptat aliată... Mai mult chiar, simțul proprietății, de care dl. Iliescu zicea că este un moft (mă întreb, ce-i aparține dumisale, de fapt?!), câinii solidarizați de mizerie, cu instinctul lor natural retrezit
Cine intră în Europa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16214_a_17539]
-
de "frații lor buni", oamenii, colegi de soartă cu ei și de hinghereală și care atât că nu vorbesc cu tine, când dau din coadă, purtând în ochi expresia eternă a supunerii mizere și fidelității totale. Este fantastic flerul lor. Latră imediat pe hoți și pe pungași cu o furie de oratori radicali. Dacă trece pe lângă proprietatea lor mașina de pompieri vertiginoasă, cu claxonul la maxim, ei se reped la ea cu un curaj nemaipomenit, gata s-o sfâșie... Măcar de-
Cine intră în Europa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16214_a_17539]
-
nimic, pe urmă înhață osul, carnea, ce i-ai dat și fuge cu ea în boț ascunzîndu-se, să nu fie văzut. Nu se gudura niciodată, doar mîrîie la tine cu ochii lui aurii încarcați de o cruzime greu de definit. Lătra fioros noaptea. Doarme între trei brazi înfrățiți, iarna, pe zăpadă, ca lupii, încolăciți în ei înșiși, păstrînd căldură. În spatele vilei numărul 10 de la Sinaia, cu ramele ei roșii la ferestrele negre, începe imediat pădurea în care dulăul dispare cu zilele
Fise de roman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16453_a_17778]
-
Pură virtualitate genetică: cei din secolele următoare ale mileniului sînt încă plasma în suspensie, în devenire a Speciei, generațiile viitoare încă nenăscute plutind încă în stare potențială în Oceanul cosmic, cum auzea Nichita... nenăscuții cîini pe nenăscuții oameni cum îi latră... Se vor mai naște un Dante?... Un Leonardo da Vinci?... O divină Comedie și o Comedie umană...?... Va mai striga cineva Libertate!... Va mai avea aceasta, în 2891, un sens?... Vor fi cataclisme uriașe?... Ciocniri mondiale, între fanatismele religioase, probabil
Ordinatorul suprem - 3000 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16544_a_17869]
-
locuiește nimeni. Ici, colo, și dincolo de zidurile acelea înalte, câte un paznic mai udă o floare, ori udă gazonul, sau mai dă cu mătura pe mozaicul ce duce la intrare. Alții au în grijă niște câini mari cât vițeii, care latră gros, hău, hăuuu... în loc de ham, ham, dar care mănâncă preparate aduse special pentru ei din țările Uniunii europene. |știa nu-s câini ca toți câinii. Să le arunci pe mozaic o bucată de pâine or de mămăligă. Nu! La felul
Palate pustii by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Journalistic/11876_a_13201]
-
înnegrit". Strofa finală din Sfârșit de toamnă acumulează amenințări hibernale; animalele domestice reacționează la apropierea iernii de parcă ar presimți un seism: Ziua scade; iarna vine, vine pe crivăț călare!/ Vântul șuieră prin hornuri răspândind înfiorare./ Boii rag, caii rănchează, câinii latră la un loc". Acestei viziuni îi pune capăt versul: "Omul, trist, cade pe gânduri și s-apropie de foc". Nu văd un dramatism excesiv în acest enunț: prin "trist" se poate înțelege și "grav" - omul de la țară, în contact cu
Pasteluri de iarnă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12001_a_13326]
-
așa mizerabilă cum e, capătă farmec și mister. După ce ieși de la film, dacă te oprește un cerșetor și-ți cere, pur și simplu, bani, îl privești nedumerit: cum, vine fără nici un text?, unde e povestea?... Apoi îți vezi de drum, lătrat de clasa de mijloc, și liber să te simți prinț sau cerșetor.
Prinț sau cerșetor by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16055_a_17380]
-
spele parbrizul. M-am certat cu ei, parte-n parte, până s-a făcut verde și a trebuit să plec. Când, în fine, am ajuns și am vrut să parchez, m-a încolțit o haită de vreo 60 de maidanezi. Lătrau și încercau să mă muște de roți. M-am certat și cu ei. I-am înjurat de morții mamelor lor de dobitoci și, după ce s-au plictisit și m-au abandonat, am coborât grăbit, că întârziasem la o ședință de
Cearta cu Miliţia, cu aurolacii şi cu mine însumi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19877_a_21202]
-
niște link-uri de solidaritate pe Twitter și pe Messenger. Deja e târziu și trebuie să plece la serviciu. Se-mbracă repede și iese. La scară, zăpadă până la brâu și un bătrânel care încearcă să-și taie cărare prin ea, lătrat de șase maidanezi în spume. „Hai, tataie, ne mișcăm și noi mai cu talent? Nu mai are lumea loc de voi, că ieșiți pe străzi la prima oră“, bombăne, de data asta în gând, în timp ce face un bulgăre și dă
N-aveţi voi atâtea cauze câte poate românul să susţină by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19860_a_21185]
-
Suedia!”. 12.34 Mițura îi oferă și ea un scaun cald tribunului. E aranjat frumos pe o farfurie și are pătrunjel proaspăt presărat deasupra. 12.38 Maidanezii din toată țara, încarcerați pe motive politice, încep, ca la un semn, să latre solidar cu patronul lor spiritual. 12.40 Vadim se repede urlînd și lovește cu o bîtă tricolora capul unui procuror. Apoi se calmează brusc și declară că voia să omoare o muscă ce se așezase pe fruntea omului legii. Acesta
Interogatoriul lui Vadim minut cu minut – Live text by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19843_a_21168]
-
latino lover. Oana 1 (țipă din bucătărie): Pepeeeeee! Pepe (care e în sufragerie și se dă cu gel, în timp ce se uită la un concert Gipsy Kings): Da, iubita mea... Oana 1: Iubiree, nu vii odată să speli vasele asteaa? Io latru aicea la pereți? Ai impresia că mă fraierești? Treci imediat încoace că dau cu tine dă pământ! Pepe: Vin acuma, pisicuță. Lasă gelul, pune concertul pe “Pauză” și se cară la spălat vase. Oana 2 (din baie, țipă): Pepeeeeeeee! Pepe
Atacul clonelor asupra lui Pepe by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19977_a_21302]
-
intrat în intestine, sîngele a început să susure pe la colțurile gurii. Privirea fixă a devenit imploratoare. Câinele cerșea moartea și a fost omorât de o lovitură de sapă a mamei. Aflând vestea, poetul-copil a căzut în genunchi, a urlat, a lătrat asemenea câinelui, s-a atârnat de frânghiile clopotniței, dangătul clopotelor s-a revărsat peste sat. Câinii din sat au început să urle, iar urechile de tablă de pe acoperiș s-au pleoștit. Nouri grei s-au abătut peste dealuri. Tunetele și
Despre urechile de tablă ale unui poet din Nord: George Vulturescu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2609_a_3934]
-
amintit de nobila literatură persană: Umăr aburit deasupra începutului de vară, în timp ce pomeneam între patru ochi și patru pereți cele patru plante primordiale: vrejul, câinele, mâna și muntele. - Amintiți-vă: toate în una! - Hanna, cu mintea te-am chemat, îți latră câinele în traistă, sau îți latră traista, sau traista se latră pe sine, fiindu-i frică de infinitatea câinelui? Sau traista lătrând, înlocuiește lătratul ce-o latră, la rece? Hanna, uscă-mi tu fruntea, în reci broboane te strig. Te
În vizorul modernității permanente by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/2753_a_4078]
-
aburit deasupra începutului de vară, în timp ce pomeneam între patru ochi și patru pereți cele patru plante primordiale: vrejul, câinele, mâna și muntele. - Amintiți-vă: toate în una! - Hanna, cu mintea te-am chemat, îți latră câinele în traistă, sau îți latră traista, sau traista se latră pe sine, fiindu-i frică de infinitatea câinelui? Sau traista lătrând, înlocuiește lătratul ce-o latră, la rece? Hanna, uscă-mi tu fruntea, în reci broboane te strig. Te văd, nu te șterg, te ascund
În vizorul modernității permanente by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/2753_a_4078]
-
în timp ce pomeneam între patru ochi și patru pereți cele patru plante primordiale: vrejul, câinele, mâna și muntele. - Amintiți-vă: toate în una! - Hanna, cu mintea te-am chemat, îți latră câinele în traistă, sau îți latră traista, sau traista se latră pe sine, fiindu-i frică de infinitatea câinelui? Sau traista lătrând, înlocuiește lătratul ce-o latră, la rece? Hanna, uscă-mi tu fruntea, în reci broboane te strig. Te văd, nu te șterg, te ascund în câteva culori, în câteva
În vizorul modernității permanente by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/2753_a_4078]
-
primordiale: vrejul, câinele, mâna și muntele. - Amintiți-vă: toate în una! - Hanna, cu mintea te-am chemat, îți latră câinele în traistă, sau îți latră traista, sau traista se latră pe sine, fiindu-i frică de infinitatea câinelui? Sau traista lătrând, înlocuiește lătratul ce-o latră, la rece? Hanna, uscă-mi tu fruntea, în reci broboane te strig. Te văd, nu te șterg, te ascund în câteva culori, în câteva perdele verzi, în Cenușăreasă (...) Dă-mi întâiul tremur al ființei, dă-
În vizorul modernității permanente by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/2753_a_4078]
-
muntele. - Amintiți-vă: toate în una! - Hanna, cu mintea te-am chemat, îți latră câinele în traistă, sau îți latră traista, sau traista se latră pe sine, fiindu-i frică de infinitatea câinelui? Sau traista lătrând, înlocuiește lătratul ce-o latră, la rece? Hanna, uscă-mi tu fruntea, în reci broboane te strig. Te văd, nu te șterg, te ascund în câteva culori, în câteva perdele verzi, în Cenușăreasă (...) Dă-mi întâiul tremur al ființei, dă-mi o culoare. De atâta
În vizorul modernității permanente by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/2753_a_4078]
-
și nu am regretat. Ne-a uimit numărul mare de coafori de câini, care lucrau de zor, de standuri cu ac cesorii și mâncare de câini, cu locuri de odihnă și de vânzări ale prietenoa selor patrupede. Niciun câine nu lătra, toți stăteau cuminți unde erau puși. Disciplină, nu glumă! Nici mizerie nu exista pe jos și nu am simțit mirosuri urâte, așa cum ne așteptam. Am cerut voie la stăpâni și am făcut poze care sper să vă placă. Le mulțumim
Dentişti şi căţei la McCormic în Chicago. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_103]
-
Baal”... Când în vara anului 2001 s-a întors acasă, în trenul care o ducea hodorogit pe meleaguri știute, dar voalate, a scris poemul - reportaj “Și nu plouă”. “M-am întors în țara mea. / Gropile au năpădit străzile./ Câinii vagabonzi latră toată noaptea la lună..../ E caniculă. Cad oamenii pe asfalt/. Și nu plouă!.../ E atâta grabă că nu se mai vede tristețea/ Care se furișează rușinată/ Printre pensionari și dolari. Doamne, de ce-i atâta tristețe? / Și nu plouă!.../ Ce deochi
Puterea de a fi fiind. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Traian Bădulescu-Şuţanu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_108]
-
au trădat niciodată, iar pușca era nelipsită în desele lui ieșiri prin munții Cornerevei, așa cum se întâmpla și acum... ,, în curba de la 74, în locul ,, Zbăgul Florii”, cum îi spunem noi, la 4 metri în fața mea într-un lăstăriș aud câinii lătrând...”. Intuiția, făcând legătura și cu cele aflate la stână, îi spune ce se întâmplă în lăstăriș și de ce latră câinii. Încărcând pușca se apropie încet de locul cu pricina. Prin minte îi trec toate amintirile legate de vechile lui întâlniri
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92668_a_93960]
-
în curba de la 74, în locul ,, Zbăgul Florii”, cum îi spunem noi, la 4 metri în fața mea într-un lăstăriș aud câinii lătrând...”. Intuiția, făcând legătura și cu cele aflate la stână, îi spune ce se întâmplă în lăstăriș și de ce latră câinii. Încărcând pușca se apropie încet de locul cu pricina. Prin minte îi trec toate amintirile legate de vechile lui întâlniri cu acest animal, ce nu au fost puține, însă săvârșite cu bine, dându-i curaj și încredere. Mânat, pe lângă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92668_a_93960]
-
mângâi tâmpla și din brațe mă arunc, Pe jos sunt pietre, sus e cerul, Lumina-n sinea mea atât de-adânc Îmbină cel definitiv cu efemerul, Mă pregătesc să zbor odată peste toate Fără de sens, pe lânga luna care parcă latră La câinele pierdut ce tace-n noapte, Aici e cerul, jos e numai piatră. Silvana Andrada Tcacenco 25.10.2016 ... Citește mai mult PE JOS SUNT PIETRE SUS E CERULCopil sunt azi, genunchii- mi sunt răniți,Pe jos sunt pietre
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
vorbit a vorbit la 8 luni, spunea „tatatatata”, toată lumea zicea că va mai veni un băiețel în casă, nu a mai fost să fie. Pe la 10 luni spunea „taciiii tikita”, cum îi repetăm noi în disperare lupoaicei din curte care lătra în orele ei de somn. Faptul că i-am vorbit în română și i-am vorbit excesiv de mult, eu, mama, mătușa mea a adus-o în stadiul că în clasa întâii compunea cu ușurință orice gen de compunere și denumea
CELULA MEA NEBUNA CONTINUARE VIII de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381735_a_383064]